Vacanţa ideală, în tabără sau la ţară?

Unii copii adoră zilelepetrecute la ţară, alţii, de dragul noilor tehnologii, rămân acasă. În cele trei luni de vară, părinţii îşi trimit copiii într-o vacanţă departe de aglomeraţie, în general la bunici, ca să se bucure de natură. Dar ce faci când bunicii stau şi ei la oraş?

Iris Grigoraş (6 ani) merge în fiecare vară la bunicii ei, în Bucovina, la 10 kilometri de Vatra Dornei. Îi place foarte mult acolo pentru că se bucură „de libertate". Face „terapie cu trifoi" în aer liber (baie cu apă în care pune trifoi), merge în grădină ca să culeagă fructe şi să facă „proviziile pentru toamnă", se joacă oricât cu animalele.

Citiţi şi:

Tabără de o lună pentru trei sute de copii

Tabere gratuite pentru persoanele cu dizabilităţi

„Acolo mă trezesc dis-de-dimineaţă, mă duc la animăluţe şi anul ăsta mă duc cu bicul (aşa îi spune ea bunicului, n.r.) la cele două bazine cu peşti, unde îmi pregăteşte undiţa ca să pescuiesc. Au şi doi mieluşei, iepuri, găini, cocoşi. Am mai multă libertate decât aici şi acolo nu ­este aşa de cald. Este mai răcoros şi mă simt mai bine", spune Iris, vorbind deja ca un om mare.

La bunici, Iris se întâlneşte şi cu alţi copii - verişoara ei, Dalina, şi Sergiu, fratele ei, dar şi cu o altă prietenă. Adună plante medicinale, urcă pe ­deal şi culeg afine, fragi şi zmeură, toate bunătăţile naturii pe care la oraş nu le prea găseşti. „Mai mănânc coacăze negre, coacăze roşii şi culeg din pădure ciupercuţe, care se numesc hribi", adaugă Iris.

Tehnologia concurează verdeaţa

Raluca Grigoraş, mama fetiţei, explică de ce o trimite pe cea mică în fiecare vară la părinţii ei: „Este o zonă foarte frumoasă, este foarte mult aer curat faţă de Bucureşti. Fata se încarcă de energie. Aici, Iris are un program bine stabilit şi nu beneficiază de libertatea pe care şi-o doreşte, iar vara e greu cu un copil în Bucureşti. Părinţii mei stau la curte, ea are libertate, se joacă, vine un alt copil de acolo."

Deşi uneori îi e dor de mami şi de tati, - vorbeşte cu ei la telefon chiar şi de două-trei ori pe zi -, Iris ar mai sta la bunici şi după ce trece vara. Bunica o răsfaţă şi acolo poate să alerge cât e ziua de lungă. Se plimbă cu bicicleta şi, chiar dacă uneori cade, bunica nu se supără.

Iris vrea să devină prim-balerină când va fi mare, dar şi arhitect, pentru că vrea să construiască o casă la curte, aşa cum au bunicii. „Acum stăm la bloc, şi de-asta Iris e foarte fericită când merge la curte", spune mama.

Pe Alexandru Pescaru (11 ani) părinţii ar vrea să-l trimită la ţară, la bunici, în vacanţă, dar lui nu-i prea place acolo. Spune că se plictiseşte să facă aceleaşi lucuri în fiecare zi.

„Când merg cu vărul meu îmi place. Am computer şi acolo, dar nu pot face mai nimic pe el, aici mă uit la televizor, mă joc la calculator, am jocuri, internet, dulciuri. Am mai multe chestii distractive", spune Alexandru. În plus, îi lipsesc şi prietenii de aici.

„Nu prea sunt copii acolo şi cei care sunt ies mereu seara, iar eu seara mă duc în casă", adaugă Alexandru. Ştie şi avantajele pe care le are la bunici, la ţară: sunt foarte multe animale, poate să se plimbe în locuri foarte mari şi poate sta mai mult afară. Totuşi, preferă activităţile de acasă, din Bucureşti.

Alternativa, o tabără educaţională

La fel ca lui Alexandru, nici altor copii nu le place la ţară. Sau, pur şi simplu, nu au bunici la care să se ducă. Vacanţele la echitaţie, cele în stil medieval, cele în care micuţii descoperă oraşele României sau învaţă să picteze încearcă să suplinească experienţele din care cei mici învaţă atunci când sunt trimişi la ţară.

Alexandra Maria Braica (9 ani) are bunicii în Bucureşti. De aceea, părinţii au decis să găsească „înlocuitorul" - o vacanţă într-o tabără educaţională, care să îndeplinească rolul celei de la bunici. Prima tabără a fost una de arte plastice, organizată de agenţia Tumba. S-a întors încântată, aşa că a mai vrut. În toamnă, părinţii au trimis-o din nou, de data asta într-o tabără de echitaţie. „I-au plăcut foarte mult ­caii. Acum, şi vara, şi toamna merge la călărie", arată Gabriela Braica, mama fetiţei.

În taberele în care a fost a văzut iepuri, căţei, a învăţat să ia ouăle păsărilor din cuibar. S-a urcat ­într-un măr, ca să culeagă fructele, deşi la Bucureşti nu a făcut niciodată asta. Acolo a învăţat să meargă pe bicicleta cu două roţi, a învăţat să înoate, să picteze şi şi-a făcut foarte mulţi prieteni. „Am citit bucuria pe faţa ei când s-a întors şi când mi-a spus că vrea să meargă din nou acolo", spune mama fetiţei.

Mişcare: alergat, căţărat, scăldat

Marius Chivu
Redactor şi editor la „Dilema Veche“ şi „Dilemateca“

În termenii cu care astăzi judecăm viaţa, vacanţele mele la bunici erau nişte bio-vacanţe ideale. În primul rând, plecam la ţară, în natură, departe de oraşul poluat.

Bunicii aveau curte şi grădini cu pomi, prin spatele casei curgea un râu, iar unde se termina grădina, începea pădurea. Dincolo de verdeaţă şi de aer curat, bunicii aveau şi animale, dintre care cel mai mult iubeam caii. Şi nu trebuia să plătesc abonament ca să-i călăresc.

Bunicii aveau un amărât de televizor, dar n-aveau şi computer. Prin urmare, jocurile noastre presupuneau mişcare multă în natură: alergat, căţărat, scăldat, bătut mingea, alături de ceilalţi copii din sat, deci interacţiune, spirit de echipă, solidaritate, competiţie etc.

Mâncarea era şi ea cât se poate de naturală, de la miere, lapte şi pâinea făcută în casă până la friptura de pui crescut în grădină cu boabe de porumb şi de grâu nemodificate genetic.

Şi mai e ceva, copilărind la bunici şi petrecându-mi vacanţele la ţară am învăţat să fac diferenţa dintre gâscă şi raţă, cal şi armăsar, orz şi ovăz, plus că nu mi-e frică de insecte, cunosc plantele şi copacii, ştiu să fac focul, să prind peşte cu mâna, să tai o găină sau să dau cu coasa. Mi-ar plăcea ca şi copiii mei să ştie toate astea într-o zi. ;

Marius Chivu este coordonatorul volumului „Cartea cu bunici", care adună 92 de texte semnate de scriitori, ziarişti şi critici literari, printre care Andrei Pleşu, H.R. Patapievici, Adriana Bittel, Radu Cosaşu, Angela Marinescu.

Două tipuri de distracţie complementare

În tabere, copiii învaţă să descopere pădurea împreună cu prietenii lor 

În opinia psihologului ­Paula Irimia, copiii care au bunici la ţară sau în alt oraş îşi doresc să-şi petreacă o parte din vacanţă acolo atunci când simt că aceştia le oferă susţinerea afectivă de care au nevoie.

„De la bunicii ­care au o atitudine fermă şi caldă, ­copiii învaţă să-şi asume responsabilităţi de bunăvoie, spre deosebire de atitudinea părinţilor, bazată deseori pe impunerea unor responsabilităţi, faţă de care puştii reacţionează prin negativism", spune psihologul.

Cele două tipuri de vacanţe se completează, crede Paula Irimia. „Ar fi ideal să-şi petreacă vara experimentând ambele variante", spune ea.

Responsabilităţi noi

La bunici, copiii se simt în centrul atenţiei: ei le acordă mai mult timp; acolo se simt răsfăţaţi; li se acceptă unele libertăţi pe care poate nu le au acasă; explorează o lume nouă sau învaţă să cunoască mai bine natura, îşi fac prieteni noi sau îşi consolidează relaţiile din verile trecute; îşi asumă responsabilităţi noi; bunicii au disponibilitatea de a le împărtăşi nepoţilor o parte din experienţa lor de viaţă.

„În taberele educaţionale îşi dezvoltă spiritul de competiţie, îşi însuşesc o mulţime de abilităţi, învaţă să se cunoască mai bine pe sine şi lumea în care trăiesc", arată psihologul.

„Sigur că taberele educaţio­nale le aduc un plus de farmec, de joc şi libertate copiilor, însă prezenţa unui bunic le-ar îmbogăţi universul copilăriei", subliniază Irimia.

Ce trebuie să ia părinţii în considerare?

Vârsta copiilor este foarte importantă. Taberele educaţionale sunt organizate în funcţie de vârsta copilului. Totuşi, multe dintre ele se adresează copiilor peste 5-6 ani. Cei de vâste mai mici au nevoie de supraveghere suplimentară.

Vacanţa la bunici e mai ieftină. O vacanţă într-o tabără educaţională costă destul de mult. În familiile cu venituri modeste sau cu doi-trei copii, e foarte greu să-i trimiţi pe toţi. O vacanţă în tabără poate costa de la 180 la 4.500 de lei.

Dacă nu ai bunici la ţară, vacanţa într-o tabără e ideală. Un copil crescut pe „pietrele târgului", ai cărui bunici sunt în acelaşi oraş, nu se poate bucura de aer curat pe timpul verii alături de prieteni decât dacă merge într-o astfel de tabără.

Tabăra, un prim pas spre viaţa de adult

Copiii învaţă să picteze în atelierele speciale

Ana Maria Maniţiu Özmen, Managing Partner la agenţia Tumba, spune că, în taberele organizate de ei, micuţii participă la diverse activităţi.

„Tematicile sunt diferite: echitaţie, creaţie, muzică, munte şi biciclete. Copiii îşi dezvoltă cunoştinţe şi abilităţi. De asemenea, experienţele legate de convieţuirea cu alţi copii, departe de părinţi, sunt extrem de importante. Socializează şi relaţionează, leagă prietenii, sunt încurajaţi să ia decizii şi să se descurce. Devin mai conştienţi de propria valoare şi capătă încredere. Este un prim pas spre viaţa de adult", spune Maniţiu ­Özmen.

„Fie că este vorba de o vacanţă la bunici, fie că este vorba de o tabără tematică, fiecare are cu siguranţă punctele ei forte", adaugă ea, conştientă că nu orice părinte îşi permite să-şi trimită copilul într-o astfel de tabără, pentru că unele sunt destul de scumpe.

"Fie că este vorba de o vacanţă la bunici, fie că este vorba de o tabără tematică, fiecare are punctele ei forte."
Ana-Maria Maniţiu Özmen
Managing Partner laTumba

Vacanţă în străinătate

Agenţia Mara Travel propune tabere de limba engleză, în străinătate, pentru copii şi adolescenţi între 5 şi 18 ani. „Având în vedere schimbările rapide din societatea modernă, care seamănă din ce în ce mai puţin cu lumea idilică a «vacanţei la bunici», ­este necesară educarea copiilor prin comunicare, călătorii şi experienţe proprii", spune Camelia Cojocărescu, director de programe educaţionale la Mara Travel Group.

Taberele internaţionale includ, pe lângă latura lor educaţională, reprezentată de cursul de limba străină şi cursurile speciale de artă, teatru, dans, muzică, ­leadership, fotbal, tenis, echitaţie, şi o importantă latură distractivă şi de relaxare, spune Camelia Cojocărescu. În program sunt incluse numeroase activităţi sportive, culturale, recreative şi excursii.

Camelia Cojocărescu, director de programe educaţionale Mara Travel:
„Taberele internaţionale le oferă micuţilor deschidere către noi orizonturi“

Ce le oferă diferit micuţilor taberele pe care le organizaţi?
Agenţia Mara Travel, cu peste 13 ani de activitate în domeniul turismului educaţional, propune tabere de limbi străine în străinătate pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 şi 18 ani. Aceste programe pun accentul pe învăţarea unei limbi străine în ţările unde este vorbită în mod nativ şi cuprind un program variat de activităţi sociale şi distractive, care îi ajută pe copii să se integreze cu uşurinţă în atmosfera internaţională din campus. Deoarece în taberele internaţionale copiii provin din zeci de ţări, aceştia au prilejul de a interacţiona cu semeni de vârsta lor aparţinând unor culturi foarte diferite. Comunicarea se va face cu siguranţă în limba comună cunoscută de copii, ajutându-i astfel să-şi depăşească inhibiţiile şi să-şi întărească personalitatea. Taberele internaţionale le oferă micuţilor deschidere către noi orizonturi, şansa de a vizita locuri şi obiective turistice importante, de a cunoaşte tradiţii noi şi un alt mod de viaţă.

De ce credeţi că sunt ele atractive pentru copii?
Taberele internaţionale includ, pe lângă latura lor educaţională, reprezentată de cursul de limba străină şi cursurile speciale de artă, teatru, dans, muzică, leadership, fotbal, tenis, echitaţie, şi o importantă latură distractivă şi de relaxare prin jocurile de societate, sistemul şi atitudinea prietenoasă în abordarea copiilor de către profesori şi monitori. În program sunt incluse numeroase activităţi sportive, culturale, recreative şi o serie de excursii în timpul cărora comunicarea se face în limba vorbită în ţara respectivă. Animatorii, persoanele responsabile cu organizarea şi conducerea activităţilor, sunt la dispoziţia copiilor pe tot parcursul zilei, spre deosebire de părinţi, care uneori sunt prea ocupaţi pentru a petrece mult timp împreună cu copiii lor.
 
Înlocuiesc ele vacanţele petrecute altădată la bunici?
Avand în vedere schimbările rapide din societatea modernă, care seamănă din ce în ce mai puţin cu lumea idilică a „vacanţei la bunici“, este necesară educarea copiilor prin comunicare, călătorii şi experienţe proprii. Experienţa participării la astfel de programe cu caracter internaţional va constitui cu siguranţă un avantaj real în lumea de mâine. Oricum, participarea în aceste tabere, care durează două sau trei săptămâni nu exclude posibilitatea petrecerii unei părţi din vacanţă şi alături de familie sau la bunici.

Cărui tip de public le sunt adresate aceste tabere în străinătate?
Programele educaţionale din străinătate se adresează părinţilor care conştientizează influenţa benefică pe care aceste programe o au asupra dezvoltării copiilor lor, care doresc să investească în educaţia lor şi dispun de resurse financiare adecvate.