Poveştile de groază ale Internetului îţi vor face acest Halloween mult mai bun
0Pe Internet nu ai doar pornografie, pirateriei şi Facebook, ci ai poveşti de groază scrise de oamenicu foarte mult timp liber, dar cu şi mai multă imaginaţie. Şi cum mâine e Halloween, e momentul perfect să descoperi câteva dintre ele.
Este timpul ca măcar de acest Halloween să foloseşti Internetul într-un scop bun. Fie că eşti sau nu pasionat de fenomene ciudate, de la fantome la demoni şi lucruri care nu pot fi explicate, trebuie să descoperi fenomenul creepypasta. A pornit pe Internet, s-a răspândit, ca doctoraul lui Victor Ponta, prin copy-paste şi a devenit o "vedetă" online, când New York Times a scris, în 2010, despre creepypasta. Şi-a mai pierdut din popularitate între timp, dar nu strică să mai vezi ce scriu oamenii.
Modul în care s-a născut comunitatea este la fel de bizar ca poveştile în sine. Totul a pornit de la o emisiune americană pentru copii, Candle Cove, realizată în anii ’70. Aceasta era bazată pe aventurile unei fetiţe şi ale unor păpuşi, piraţi pe insula cu acelaşi nume ca serialul. Controversa a pornit însă de la felul în care era transmisă la televizor. Au apărut zvonuri pe Internet potrivit cărora imaginea era statică şi nu puteai să vezi aproape nimic.
Singurii care înţelegeau ceva din episoade erau copiii. Astfel, mai mulţi utilizatori au început să speculeze că a fost vorba, de fapt, despre un experiment realizat de NASA pentru a testa un nou tip de semnal pe care doar creierele în dezvoltarea puteau să-l prindă, iar guvernul voia să-l folosească ca să influenţeze populaţia începând de la cele mai fragede vârste. Această teorie a conspiraţiei desigur că a prins la public, cum încă se mai întâmplă. Pe YouTube cineva şi-a luat numele Mr. Creepypasta şi a început să adune poveştile şi să le „recite”.
Primul utilizator care a scris astfel de ficţiuni a fost Kris Straub, un creator de benzi desenate. Prima creepypasta avea tema Candle Cove. El a conceput-o drept o glumă care redă o discuţie imaginară purtată pe un forum între mai mulţi utilizatori care-şi aduceau aminte de acest serial. Cum discuţia se tot adâncea, ei au început să descopere că anumite detalii se repetau, iar amintirile începeau să-i lege într-un final enigmatic şi înfricoşător.
Povestea lui Straub a fost preluată şi modificată de mai multe ori, însă numele său a început să dispară şi el din toată comunitatea. Tot ce a mai rămas este termenul creepypasta. Altfel, ceea ce fraţii Grimm făceau în file de carte, fac utilizatorii acum online.
Liderul "monştrilor" din aceste poveşti ale Internetului
Cel mai cunoscut personaj creat de această comunitate este Slenderman, o creatură fără faţă şi cu pielea palidă, este înalt şi îmbrăcat la costum, iar în loc de mâini are zeci de tentacule care îi ies din spate, după cum scria Opinia Studenţească în 2013. Monstrul a fost creat după modelul creaturilor mistice sau fantastice. Astfel, dacă tot avem teorii despre Bigfoot şi Yeti, pe Internet a trebuit să existe un alt monstru. Şi ca toate celelalte, are o poveste.
În cazul lui Slenderman, el este o creatură care preferă să îi urmărească pe copii şi să-i atragă cu diferite cadouri, după care îi răpeşte, ducându-i într-un loc unde nimeni nu-i mai găseşte. Dacă îl vede un adult, acesta ori dispare, ori atacă persoana respectivă, dacă nu se simte în siguranţă. Fraţii Grimm au închipuit în scrierile lor câteva astfel de creaturi care fac acelaşi lucru, iar prin anii `90 circula o legendă urbană despre o creatură cu ochi roşii care răpea copii.
În afară de Slenderman, mai sunt alte două personaje care momentan formează treimea creepypasta. The Rake şi Jeff the Killer. Primul arată ca un om, dar care are gheare imense şi stă aplecat, precum un vânător care îşi urmăreşte prada. Atacă doar când este observat şi nici atunci în mod direct, ci aşteaptă ca victima să adoarmă şi, timp de câteva nopţi, o priveşte de la capătul patului.
Jeff the Killer, pe de altă parte, nu este un personaj supranatural, ci un criminal în serie care a înnebunit după ce şi-a ucis familia. Chiar şi înainte de acest incident era un adolescent cu probleme, dar în seara în care şi-a tăiat buza şi sprâncenele nimeni din casă nu i-a mai scăpat. Apoi, a dispărut fără urmă.
Două poveşti de groază şi de citit de pe creepypasta
Poţi găsi foarte multe poveşti online pornite de la creepypasta sau găzduite pe site (care, între timp, a cam decăzut). Spre exemplu, poţi intra şi pe versiunea în română pentru a vedea ce şi-au imaginat alţi concetăţeni. Altfel, mai jos sunt două dintre poveştile celebre care au ajuns pe Internet.
Prima îţi explică unde merg copiii răi. În poveste este descris un fotograf care vrea să afle mai multe despre un show pe care îl urmărea atunci când era copil, în timpul războiului din Liban. În acesta, scena finală a fiecărui episod era cea cu adevărat ciudată. Camera se apropia de o uşă veche, de metal, şi pe măsură ce se apropia mai mult, ţipetele se intensificau. Atunci când ţipetele ajungeau la volumul maxim, apărea propoziţia Aici merg copiii răi.
Fotograful reuşeşte să găsească studioul în care se filma emisiunea şi deşi locul arăta abandonat, uşa care i-a torturat mintea era încă acolo. A descoperit, în spatele ei, o cameră plină de urme de sânge şi oase, precum şi un microfon care atârna în mijlocul camerei.
Tot cu copii este şi povestea lui Jeff. El se mută într-o nouă casă, iar în acea zi Jeff şi fratele său sunt invitaţi la aniversarea cuiva, dar în staţia de autobuz sunt atacaţi de trei băieţi mai mari. Pentru a se apăra, Jeff îi răneşte pe aceştia, dar imediat realizează că îi face plăcere să provoace durere. Într-o noapte, mama lui Jeff îl găseşte pe acesta tăindu-şi obrajii pentru un zâmbet permanent, precum şi pleoapele.
Nu mai trece mult şi Jeff îşi ucide părinţii în cel mai sadic mod cu putinţă, iar apoi îi face acelaşi lucru fratelui său. El nu a mai fost niciodată văzut, iar legenda spune că încă trăieşte. Desigur, Jeff nu a existat, aşa că legenda minte. Totuşi, e o poveste care te poate speria suficient cât să nu mai dormi în pace. Mai găseşti câteva poveşti aici.
Se încarcă comentariile...
