INTERVIU | Ana Dumbravă, cea mai bună jucătoare de CS:GO din lume: „Nimic nu e imposibil, însă sunt necesare seriozitatea și răbdarea“
0Performanța vine din interior, din pasiune, din competiția cu tine însuți, dar și cu timpul, „nu din exterior, de la alți oameni sau din condițiile financiare“, după cum spune hotărât Ana Dumbravă.
Ana Dumbravă (24 de ani) este una dintre femeile care confirmă că, în ciuda preconcepțiilor prăfuite, orice se poate, atât timp cât ești o persoană pasionată, muncitoare și perseverentă. Cunoscută în lumea gamingului simplu „ANa“, românca a fost desemnată cea mai bună jucătoare de CS:GO din lume doi ani la rând de către HLTV, autoritatea principală în monitorizarea și evaluarea performanțelor jucătorilor de CS:GO la nivel mondial.
Ana este din Rădăuți, acolo unde s-a îndrăgostit de lumea jocurilor video de când avea doar patru ani. S-a jucat cot la cot cu fratele ei, iar CS:GO l-a luat în serios la un an după apariție, în 2014 – și de atunci nu s-a mai oprit din a încerca să se perfecționeze. După cinci ani, avea să devină campioană internațională în cadrul „Girl Gamer Festival“, care s-a desfășurat în Dubai. Pe lângă performanțele din lumea gamingului și efortul de a avea o viață sănătoasă, sportiva este și studentă în anul I la master în cadrul Facultății de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor din Iași.
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Ana Dumbravă a vorbit cu calm și precizie – exact ca rolul de lunetistă pe care îl are în echipa ei – despre pasiune și dedicare, despre prioritizarea sănătății, dar și despre preconcepțiile direcționate către eSports și lumea jocurilor video.
„Weekend Adevărul“: Felicitări pentru cel de-al doilea premiu consecutiv pentru cea mai bună jucătoare de Counter-Strike din lume. Ce înseamnă pentru tine acest nou titlu?
Ana Dumbravă: Înseamnă foarte mult. E o recunoaștere a cât de mult am muncit împreună cu echipa mea. A fost o onoare să fiu din nou acolo, pe scenă, împreună cu echipa, printre mari legende ale Counter-Strike-ului, care să mă aprecieze. Oameni care să-mi spună un simplu „bravo, felicitări, ține-o tot așa!“. Înseamnă enorm. Înseamnă că ceea ce fac e bine pentru mine, și mai ales pentru lume, pentru că sper să ajut și alte persoane cu acest trofeu și cu aceste rezultate, să facă și ei ce pot să fac și eu acum.
Cum se desfășoară o astfel de decernare din lumea eSports?
O să fac o comparație cu anul 2023, pentru că cea din 2024 a fost mult mai wow. Din perspectiva First Person (n.r. – termen din jocurile video care înseamnă din perspectiva protagonistului) să fiu pe covorul roșu a fost ceva nemaipomenit. M-am simțit ca la Oscar. Cu public, cu trofee, cu felicitări și cu foarte multă atenție. Recunosc că am avut emoții, mai ales când am făcut primii pași către scenă. Totul a fost foarte bine pus la punct și organizat. Toată lumea a avut aceleași condiții. Nu m-am simțit neglijată sau că cineva este mult mai presus decât mine.
„Go, go, go“
Cum a luat naștere pasiunea pentru jocurile video? A fost altceva înainte de Counter-Strike?
M-am jucat de la o vârstă foarte fragedă, să fi avut 3-4 ani. Obișnuiam să joc diverse jocuri, nu doar shootere (n.r. – cu împușcături), precum FIFA, Need for Speed, Quake 3 sau Serious Sam. Am jucat mai toate jocurile din anii 2000, pe care cred că mai toți de-o seamă cu mine le știu. Eram foarte pasionată, mi-am dat seama de mică de acest lucru. Sunt recunoscătoare că am avut un frate mai mare care mi-a arătat această lume a jocurilor video, dar, mai ales, că am avut cu cine să mă joc. Probabil, dacă eram singură la părinți sau să nu fi avut prieteni pasionați în această direcție, nu cred că eram unde sunt acum. Poate nu mi-ar fi plăcut. După zece ani de jucat jocuri am realizat că prefer să rămân la Counter-Strike.
Ai prins perioada internet café-urilor? Cum a fost pentru tine?
Am prins-o, dar, din păcate, eram destul de mică ca să merg. În schimb, fratele meu își petrecea timpul prin ele. Dar obișnuiam să-l vizitez după ce mă lua mama de la grădiniță, sau, mai târziu, de la școală, în clasa întâi. Era un loc plin numai cu băieți, iar toți se jucau StarCraft, Quake sau Counter-Strike. Eu treceam doar ca să-l întreb când vine acasă ca să ne jucăm noi doi (râde).
Performanța fără trucuri
Cum ajunge un simplu copil să devină jucător profesionist? Care sunt pașii?
Ca orice alt jucător, începi de jos. Te înscrii în competiții mai mici, iar de acolo poți ieși în evidență către public și către comunitate. La început, am creat o echipă cu câțiva prieteni, ne-am înscris la competiții, iar oamenii au sesizat că joc bine și am început să primesc oferte. La 16 ani am primit pentru prima dată o ofertă din străinătate, pe care am și acceptat-o. Nu este un mare secret. Pur și simplu, te înscrii la competiții. După ce am văzut că am obținut niște rezultate, am mers mai departe, continuând pe acest drum.
Cum ajungi să devii cel mai bun din lume?
Eu nu am crezut că o să rămân în acest domeniu sau că o să ajung la acest nivel. Inițial, nu mi-a plăcut varianta nouă a CS-ului, Global Offensive. Eu vin din varianta 1.6 (n.r. – 2000) a jocului, iar CS:GO (n.r. – 2012) era ceva diferit, și când am început să-l joc, mi-a fost foarte greu. Nu m-am gândit niciodată să devin cea mai bună. Am făcut ce am făcut dintotdeauna. Pur și simplu, vedeam că nu sunt destul de bună și că trebuie să mă antrenez. O făceam pentru mine, nu pentru a deveni cea mai bună din lume. Dacă ești bun și ai rezultate, și seriozitate în a lucra în aceste condiții, pentru că noi lucrăm foarte mult – șapte-opt ore, fără oprire – la antrenamente, plus alte ore din timpul liber. E greu să explic, dar mentalitatea cred că m-a ajutat. Mentalitatea și seriozitatea sunt esențiale pentru oamenii care își doresc să reușească. Nu doar în eSports sau Counter-Strike, ci și în alte domenii. Nu îți trebuie un truc special. Dacă îți dorești să faci un lucru, trebuie să vină de la tine, nu din exterior, de la alți oameni sau din condițiile financiare.
Când a apărut CS:GO, mulți jucători profesioniști au reclamat scăderi în performanțele lor din cauza graficii mai bune pentru că le distrăgea atenția, alegând să-și diminueze setările. Ai întâmpinat probleme similare?
Nu în sensul acesta. Majoritatea jucătorilor, care joacă de foarte mulți ani, sunt obișnuiți cu setările din varianta 1.6. Pot să-i înțeleg, pentru că la fel am fost și eu. Tehnologia avansează, dar azi există rezoluții (n.r. – rezoluție digitală care reprezintă o măsură a clarității sau a gradului de detaliere a unei imagini digitale) mult mai bune. Eu nu am încercat niciodată să schimb aceste setări. Cu varianta nouă de joc, Counter-Strike 2 (n.r. – 2023), au fost câteva particularități care au pus bețe în roate mie și echipei mele, cum ar fi că trebuie să învățăm să distingem din nou smoke-urile (n.r. – fumul grenadelor fumigenă). Trebuie să ne updatăm memoria vizuală pentru că jocul a devenit mult mai tactic. Spre exemplu, dacă văd un perete, o ușă sau un geam murdar într-un anumit fel, știu deja unde să țintesc cu exactitate. Alți jucători au avut această experiență proastă din cauza calității mai înalte, doar pentru că trebuie să țină minte și mai multe detalii.
În competiție cu timpul
Care sunt sacrificiile pe care trebuie să le facă un jucător profesionist de eSports?
Timpul. El e cel mai important pentru fiecare dintre noi. Dacă lumea s-ar pune în locul meu, să-și sacrifice timpul cu familia, cu prietenii, și să-și piardă weekendurile ca să se antreneze pentru reflexe mai bune, le-ar fi destul de complicat. Dar, în același timp, nu cred că e imposibil dacă ești foarte pasionat și îți dorești acest lucru. Dacă ești dispus să sacrifici acest timp și să depui acest efort de a învăța continuu, oricine poate să o facă. Sunt necesare seriozitatea și răbdarea, pentru că nu poți obține rezultate de azi pe mâine. Eu activez pe această scenă din 2015 și mi-a luat destul de mulți ani ca să obțin un trofeu.
Care sunt beneficiile?
Pentru mine, primul beneficiu e că îmi place ce fac. Știu că sunt alte persoane care lucrează în anumite domenii și urăsc ceea ce fac – o fac doar din motive financiare sau că e un job foarte bine văzut în ochii lumii. Al doilea beneficiu ar fi că am devenit independentă financiar și mă descurc singură. Nu depind de nimeni.
Trebuie să dedici doar mult timp sau trebuie să faci și investiții financiare? Spre exemplu, ajută un mouse special pentru gaming sau poți face, la fel de bine, performanță și cu unul simplu de birou?
Când vine vorba de gear (n.r. – aparatură), atunci când ajungi la un nivel foarte înalt, te ajută. De exemplu, la un mouse de gaming, ai un senzor mult mai bun. Să zicem că tastatura nu te ajută foarte mult, pentru că nu ne bazăm pe ea, dar când vine vorba de căști, atunci când mergi la un eveniment, la un LAN Party sau o competiție foarte mare, eu consider că te ajută. Nu la un prag maxim încât să spui că, uite, am câștigat datorită mouse-ului acest campionat, dar te ajută. Un senzor mai bun sau o calitate audio mai bună în timpul jocului te ajută într-un anumit procentaj, dar nu în totalitate. Tu ești motivul pentru care câștigi acel campionat (râde).
Sănătatea, obligatorie pentru performanță
Care a fost cel mai mare obstacol din cariera ta de aproape zece ani de jucător profesionist și cum ai depășit situația?
Am avut multe obstacole atât în carieră, cât și în viața personală. Am avut niște probleme de sănătate foarte seriose, pe care nu vreau să le menționez, dar în urma cărora a trebuit să iau o mică pauză. Oricine s-a confruntat cu depresia sau cu anumite probleme de sănătate, ca să treacă peste, cred că a trebuit să facă asta. Iar în carieră, atunci când pierzi și nu ai obținut rezultatele pe care ți le-ai dorit, ai tendința de a te gândi prea mult la întrebarea de ce ai pierdut și astfel devii nefericit, iar asta îți pune bețe în roate și mai mult.
Menținerea unui echilibru între o carieră de gaming de succes și viața personală poate fi dificilă. Cum gestionezi balanța?
La începutul carierei, adică dinainte de problemele de sănătate, nu am acordat importanță sănătății. Dar după ce m-am îmbolnăvit, mi-am spus că trebuie să fac o schimbare în viața mea și că trebuie să fiu mult mai atentă cu mine. Atunci am realizat că sănătatea ar trebui să fie pe primul loc, nu munca. Pentru că dacă nu ești sănătos și apt pentru a trăi, nu ești apt pentru a munci. Așa că am decis să fac analize mai des și să încerc pe cât posibil să fac exerciții fizice, să mănânc sănătos, dar cel mai important, să fiu constantă cu ele. Nu spun că în fiecare zi mănânc pui cu orez, dar încerc să evit pe cât posibil junk foodul, să fac mișcare și să merg la terapeut. Stând foarte mult la calculator, poți să ajungi să ai probleme cu spatele, iar pentru mine este foarte important să fiu sănătoasă.
„Am întâlnit misoginismul încă de la începutul carierei“
Ce provocări ai întâmpinat ca fată într-o industrie predominant masculină și cum le-ai depășit?
Am întâlnit misoginsmul încă de la începutul carieriei. Este unul dintre lucrurile despre care pot spune că m-au afectat, pentru că m-a enervat, dar am încercat mereu să ignor aceste voci negative. Voci care spun „vai, ești fată, nu trebuie să fii aici, locul vostru e la bucătărie“. În fiecare zi aud aceste mici glume, ori în online, ori în offline, la evenimente. Tot ce pot face este să încerc să nu mă las afectată. Știam încă de la bun început că scena feminină de Counter-Strike nu este foarte bine văzută, dar eu pur și simplu mi-am continuat cariera. Am încercat să le demonstrez că pot să merg la aceste campionate și dacă sunt fată. Și eu pot să am rezultate. Știu că mereu trebuie să înveți și mai mult și mai bine, și știu că pot deveni mereu din ce în ce mai bună. Asta voi încerca să fac în continuare.
Cu toate acestea, titlurile se dau în funcție de gen, dar jocul se desfășoară la fel pentru toată lumea, din spatele unui monitor. Competițiile sunt separate de gen sau sunt și mixte?
Pentru premiul de cea mai bună jucătoare se iau în considerare doar meciurile jucate împotriva fetelor, la fel și la băieți. Jucăm și împotriva băieților, dar nu împotriva celor din Tier 1 (n.r. – primul eșalon) sau din top 10 HLTV (n.r. – Half-Life Television, o platformă dedicată competițiilor de Counter-Strike), precum Oleksandr „s1mple“ Kostyliev (n.r. – Ucraina) sau Mathieu „ZywOo“ Herbaut (n.r. – Franța). Recunosc că nu mă pot compara și nu ne putem compara, cel puțin echipa mea, cu echipele lor, pentru că, da, sunt mult mai buni decât noi, atunci când vine vorba despre skill level (n.r. – nivelul de aptitudine) sau despre condițiile de antrenament.
Ce părere ai despre cei care acuză jocurile video că încurajează violența din rândul tinerilor?
E ceva ce ține de educație, de părinți, și de multe alte lucruri exterioare. Nu vreau să rănesc pe nimeni, dar părerea mea este că asta e cea mai mare prostie. Dacă vorbim de shootere, persoana ar trebui să fie conștientă că e doar un joc și nu ar trebui să fie violentă în viața personală. La fel mi se pare și când aud că jucatul la calculator dăunează, pentru că stai și nu faci nimic. E irelevant. Un om care merge la un job care presupune statul pe scaun, la un birou, și după se întoarce acasă, și nu face absolut nimic fizic, nu e același lucru? Ține de persoana respectivă dacă vrea să facă exerciții fizice și dacă îi pasă de sănătatea sa. E o ștampilă pusă greșit și o atitudine care nu e corectă, să critici fără să gândești.
Următorul nivel
Pe vremea internet café-urilor, majoritatea oamenilor se jucau în LAN (n.r. – rețea locală). Astăzi, odată cu dezvoltarea internetului, s-au mutat în online. Cum vezi evoluția?
Oamenii au evoluat tehnologic, dar LAN-ul se practică în continuare. E o comunitate restrânsă, unde fiecare își construiește singur calculatorul, piesă cu piesă. E mult mai greu să îți faci un PC build pentru că este destul de costisitor. Prin comparație, cu câțiva ani în urmă, toată lumea avea același calculator, un Pentium, care era mult mai ușor de achiziționat. Acum, e puțin mai dificil. Poate să mai fi crescut LAN-ul odată cu pandemia de COVID, unde toată lumea a stat mai mult la calculator. Nu neapărat ca să se joace, dar cred că majoritatea oamenilor își petrec astăzi mai mult timpul în fața unui calculator, fie la muncă, fie pentru un hobby.
Cum vezi viitorul gamingului profesionist în România?
Încă de la bun început mi-am dorit, cel puțin pentru România, să schimbăm mentalitatea prin a aduce cât mai multe competiții. Avem jucători români foarte talentați, nu doar în Counter-Strike, ci și în alte jocuri precum Dota, League of Legends și multe altele. Sunt foarte fericită că a fost IESF-ul (n.r. – Campionatul Mondial al Federației Internaționale de eSports) la noi, în Iași, anul trecut în 2023. Este o competiție foarte importantă, unde au venit foarte multe echipe și foarte mulți jucători. Chiar am fost recunoscătoare că am putut participa și eu, mai ales că a fost la noi acasă. La fel, mă bucură că în februarie, la București, au fost ultimele calificări la băieți pentru PGL CS2 Major 2024, competiție care se va ține în martie la Copenhaga. Sper ca prin aceste proiecte, care se fac în România, să putem schimba mentalitatea oamenilor, și astfel să ajutăm jucătorii. Sperăm şi să modificăm statutul nostru juridic, pentru că nu suntem considerați sportivi angajați.
Vezi vreo asemănare cu un alt sport?
Pentru mine este foarte asemănător cu șahul. Chiar mă întreb de ce anumiți oameni tind să desconsidere eSportul, dar, în schimb, atunci când se uită la șah, îl văd ca pe un sport. Ambele nu țin de sportul fizic, adică nu alergi ca la fotbal sau baschet, dar e un sport mental, arma noastră fiind creierul. E o activitate la care trebuie să stai foarte concentrat, iar din anumite puncte de vedere, o consider o disciplină mai grea, pentru că trebuie să îți antrenezi nu doar memoria vizuală, dar și reflexele. Trebuie să ai rapiditate în reacții în timpul meciurilor și la șah, și la CS. eSportul ar trebui văzut și tratat ca un sport, și sper ca în viitor să se întâmple și la noi în țară lucrul acesta. Pentru mine este un sport.
Dacă ai crea un playlist despre gaming sau care să te ajute la CS, care ar fi melodiile?
Am foarte multe melodii care îmi plac. Îmi place foarte mult rapul vechi, precum Biggie, Tupac sau Nas. Atunci când mergem la competiții, eu și echipa mea venim cu câte un playlist pregătit. Sunt obișnuită să mă antrenez cu piese care mă ajută să mă concentrez, care să îmi dea o energie care mă motivează.
Se încarcă comentariile...
