Intel Education Summit 2014 s-a desfăşurat, săptămâna aceasta, în Istanbul, Turcia. Am fost la eveniment şi am văzut cum va arăta clasa viitorului, dar şi cum ar trebui să evolueze educaţia în era digitală.

Intel organizează, în fiecare an, alături de parteneri precum Microsoft, Acer sau HP, evenimentul Intel Education Summit. Tema de anul acesta a fost ”Bridging Cultures through Education” (trad. – Unirea culturilor prin educaţie).

Zeci de experţi în educaţie şi profesori din Turcia şi din restul Europei şi-au prezentat, alături de oficialii Intel, viziunea asupra viitorului educaţiei. Cu toate că Intel este cunoscută în special pentru procesoare, compania are şi o implicare enormă în ceea ce priveşte educaţia, organizând concursuri precum Intel ISEF – la care s- a făcut remarcat tânărul Ionuţ Budişteanu, sau Intel Business Challenge.

Viziunea comună a experţilor prezenţi la eveniment presupune o abordare holistică a educaţiei (expresie care a devenit şi laitmotiv al conferinţelor). Pe scurt, asta înseamnă că educaţia trebuie dezvoltată în mai multe direcţii: abordare, tehnologie, materii studiate, instruirea profesorilor etc.

Cei de la Intel se ocupă atât de partea tehnologică, dezvoltând, împreună cu partenerii, tehnologii accesibile care îşi pot găsi locul în clasele din prezent şi din viitor, dar şi de partea de instruire a profesorilor, prin programele Intel Teach şi Intel Transforming Learning.

Intel Education Summit 2014 a presupus şi vizita la două şcoli din Istanbul – una privată şi una de stat.

<strong>Clase în palat, condiţii de şcoală de stat</strong>

Prima vizită a fost organizată la liceul de fete Kandoli, liceu situat în palatul prinţesei Adile Sultan. Guvernul turc investeşte foarte mult în educaţie şi consideră că orice spaţiu care ar putea găzdui cursuri, trebuie folosit pentru asigurarea viitorului ţării – educaţia tinerilor şi a copiilor. Clădirea este una grandioasă, cu arhitectură caracteristică zonei, însă, odată intrat înăuntru, am descoperit condiţii de studiu similare cu cele din România.

Elevele alergau frenetic pe coridoare, încercând să ajungă la clase, în timp ce delegaţia formată din reprezentanţi ai Intel, din oficiali ai guvernului turc şi din profesori ne conducea pe coridoarele modeste ale şcolii. Prima oprire a fost în laboratorul de informatică. Pe birourile îmbătrânite de vreme stăteau computere şi monitoare, posibil mai noi decât cele folosite în şcolile din România, dar, cu siguranţă, nu de ultimă generaţie.

Totuşi, tehnologia are o prezenţă mai puternică în sistemul educaţional din Turcia. Prin programul FATIH, derulat de guvern, toate şcolile de stat au fost (sau vor fi) dotate cu table inteligente, iar 17 milioane de elevi primesc tablete de pe care să înveţe. Tablele inteligente folosesc procesoare Intel, au ecrane tactile şi rulează sistemul de operare Windows 8, fiind, practic, computere ascunse în monitoare enorme.

Am asistat la o lecţie de limbă engleză într-o clasă dotată cu o astfel de tablă. Elevele au primit o serie de întrebări pe care trebuiau să le rezolve după ce urmăreau un scurt clip video pe tabla inteligentă. Profesorul putea scrie, în timp real, pe tablă, răspunsul corect şi există o suită de programe educaţionale ce pot fi rulate pe aceste sisteme.

<strong>Clasa din viitor are mai mult decât tablete şi televizor</strong>

Următoarea vizită ne-a adus la marginea oraşului Istanbul, la una dintre cele 100 de şcoli private din lanţul Doga Schools. Clădirea este construită recent şi, din exterior, nu pare să ofere mai mult decât şcolile private din România.

Nici la o a doua privire, aruncată în holul colorat şi mobilat modern, nu îţi poţi da seama ce se ascunde la etajul inferior al al clădirii.

După ce am coborât un set de scări, am păşit într-un univers paralel. Luminile albastre se strecurau de după un perete de aceeaşi culoare şi am auzit, din spatele meu, o voce de femeie spunând, cu mirare ”asta e science fiction!”. Mirarea mea a fost, însă, şi mai mare, atunci când, de după colt, o fetiţă blondă, de maximum 10 ani, a exclamat, într-o engleză perfectă ”It’s not science fiction, it’s reality”.

Ochii mi s-au făcut mari când, cu acelaşi accent britanic de invidiat, mica turcoaică ne-a invitat să păşim în locul în care îşi dezvoltă abilităţile. Am descoperit o lume complet diferită de cea în care mi-am petrecut eu anii de grădiniţă, şcoală şi liceu, în România anilor 1995-2008.

Pe un piedestal cu ecran tactil, în spatele unei carcase din sticlă, un craniu prietenos privea cu ochii bulbcaţi şi gura larg deschisă, de parcă şi el ar fi fost surprins de lucrurile pe care le vedea în fiecare zi. Panoul tactil de sub el poate fi folosit de către elevi pentru a descoperi miracolele roboticii. FIecare element al craniului poate fi mişcat individual prin apăsarea câtorva butoane.

Fiind realizată în parteneriat cu Intel, în şcoala Doga din cartierul Tuzla, din Istanbul, sunt afişate numeroase tehnologii vechi şi noi prin care compania americană a inovat şi a schimbat societatea pe parcursul timpului. De exemplu, există numeroase laptopuri ”de epocă”, procesoare şi panouri în care elevii pot învăţa cum sunt (şi din ce sunt) făcute procesoarele.

Am păşit într-o sală de clasă care părea desprinsă din visele unui copil. Pereţii erau decoraţi modern şi vesel, iar pe mese erau numeroase machete de rachete. În Turcia, copiii de la şcolile private învaţă de mici cum să îşi folosească creativitatea în scopuri practice. În aceeaşi încăpere am descoperit şi un birou plin cu jucării LEGO sau, cel puţin, asta credeam initial. Acele jucării erau, de fapt, roboţi construiţi de către elevi.

Turul s-a mutat într-o altă sală de clasă. Pe toate mesele este câte o tablă de şah. În faţa clasei, pe un display, fiecare mişcare este explicată pe înţelesul celor mici. Sala următoare este dedicată ecologiei. Profesorii îi învaţă pe elevi lucruri ce ţin de responsabilitatea ecologică şi motivele pentru care ar trebui preţuită natura.

În altă clasă era întuneric beznă. Totuşi, odată ajuns înăutru, am văzut o proiecţie enormă a unui film 3D. Pe fiecare birou se găsea câte o pereche de ochelari speciali, iar copiii pot învăţa despre biologie sau univers într-un fel mult mai distractive.

Câţiva paşi mai încolo, fetiţa blondă îi demonstra unei doamne cum să folosească un laptop dotat cu senzorul de mişcare Leap Motion. Rotindu-şi mâinile în faţa monitorului, copila părea să ţină întreaga galaxie între degete, mărind-o şi micşorând-o după bunul plac.

Într-o parte a holului de la subsol, câţiva elevi le demonstrau vizitatorilor tehnologiile Oculus Rift şi Cinemizer. Ei pot învăţa cum să dezvolte aplicaţii pentru aceste dispozitive şi află ce s-ar putea face cu ele în viitorul ultraconectat. Există şi o sală cu o imprimantă 3D, iar cei îşi pot creea propriile modele, folosind programe speciale de modelare 3D.

Din altă sală se auzeau râsete şi, din când în când, câte o bufnitură răsuna prin pereţi. Lumea sărea în faţa unor monitoare conectate la console Xbox cu senzor Kinect. Fetiţa blondă şi una dintre colegele ei m-au luat în primire încă de la intrare şi au început să îmi explice cum pot fi jocurile folosite în scop educativ. ”Ne ajută să ne coordonăm mişcările mai bine şi să acordăm o atenţie mai bună la detalii”, au spus cele două, în cor. Le-am lăsat să îşi termine discursul după care am trântit un ”haideţi, recunoaşteţi, că vă distraţi de nu mai puteţi”, frază care le-a făcut să izbucnească în râs. ”Aşa este, dar avem voie aici numai dacă terminăm un proiect sau dacă luăm note foarte bune”, a recunoscut una dintre copile, zâmbind strengăreşte.

Am plecat uimit şi invidios, dar fericit să văd că educaţia poate însemna mai mult decât ce am experimentat eu până acum.

Intel Summit 2014 - Şcoala viitorului - Doga Koleji, Istanbul

<strong>De ce trebuie să se schimbe educaţia la nivel global</strong>

Răspunsul scurt ar fi: pentru a ţine pasul cu tehnologia. De fapt, situaţia e mai complicată de atât. Cofondatorul Intel, Gordon E. Moore, a rămas în istorie pentru o ipoteză care a devenit lege în lumea tehnologiei. Ea spune, printer altele, că puterea de procesare se dublează odată la patru ani. Pentru a face faţă acestui progres şi pentru a ne asigura că ritmul se va menţine, este nevoie de oameni care să fie capabili să extindă posibilităţile tehnologice, iar asta se poate face cu ajutorul tehnologiei.

Totuşi, tehnologia din clase este numai unul dintre factorii care pot contribui la schimbarea în bine a sistemelor educaţionale din întreaga lume. Laitmotivul de care pomeneam la începutul articolului, acea ”abordare holistică”, se învârte în jurul succesului elevilor, succes care poate fi garantat prin transformarea educaţiei.

Toată lumea va trebui să fie «data smart» - Brian Quinn, Intel Labs Europe

Această transformare presupune tehnologie de ultimă generaţie, resurse sustenabile, o programă diferită şi noi mijloace de evaluare, cercetări constant, dar şi pregătirea studenţilor pentru noile profesii. Guenther Juenger, director Corporate Affairs Intel EMEA, crede că, odată cu creşterea în popularitate a cloud-ului şi a dispozitivelor care alcătuiesc Internetul Tuturor Lucrurilor, va fi nevoie de crearea ne noi tipuri de locuri de muncă.

”Când toate dispozitivele vor fi conectate la Internet, acestea vor produce o cantitate enormă de date. Aceste date, chiar şi în prezent, sunt văzute, în unele locuri, ca petrol nerafinat. Petrolul nerafinat nu are niciun fel de utilitate. Ceea ce facem din el are valoare pentru noi, pentru că ne ajutăm să ne deplasăm din punctul A în punctual B. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul datelor. Este nevoie de inteligenţă şi de analiză pentru a trage conluziile corecte din cantitatea aceasta enormă de date pe care o producem şi pentru a putea să o folosim cum trebuie. Aceasta este una dintre zonele de interes care prinde rapid popularitate”, a declarat Juenger, pentru ”Adevărul”, în cadrull Intel Education Summit 2014. Potrivit analiştilor de la IDC, în următorii 20 de ani, numărul dispozitivelor conectate la Internet va ajunge la 50 de miliarde.

<strong>Noile profesii</strong>

“Copiii au nevoie de mai multe echipamente în spaţiile de lucru, tehnologii care să le dezvolte abilităţile de creaţie, inovaţie şi mentalitatea. De astfel de abilităţi va fi nevoie în viitor, pentru locurile de muncă ale viitorului”, a declarat, în cadrul Intel Education Summit 2014, John Davies, general manager Intel World Ahead Program.

Care vor fi, totuşi, joburile viitorului? Deocamdată nu avem de unde şti. Domnul Jeunger a citat un studiu realizat de guvernul american, în 2013, potrivit căruia, 65% dintre studenţii de azi vor fi angajaţi în domenii sau posturi care nu există încă.

Brian Quinn, de la Intel Labs Europe, consideră că o parte dintre cei 65% din studenţii pomeniţi mai devreme îşi vor găsi posturi în domeniul transformării ”petrolului nerafinat” menţionat mai sus în combustibil pentru o nouă era a tehnologiei.

”Abilitatea de analiza datele va deveni o aptitudine foarte căutată în societate”, a declarat Quinn, pentru „Adevărul“. Posturi precum ”data scientist” sau ”data analyst” vor fi create în viitorul apropiat. Quinn mai este de părere că acest domeniu va evolua atât de mult încât ”toată lumea va trebui să fie «data smart» (trad. - să aibă cunoştinţe legate de date). Fiecare dintre noi va genera o mulţime de date (n.red. - de la smartphone, de la smartwatch, de la ochelari inteligenţi sau haine inteligente etc.)”.