Ar putea bacteriile sau virusurile ascunse în mumiile egiptene antice să declanșeze o epidemie în zilele noastre? Explicația specialiștilor
0Egiptenii antici nu erau străini de boli, iar cercetările specialiștilor au arătat că au fost afectați de o serie de boli infecțioase, inclusiv variolă, tuberculoză și lepră.
De exemplu, Ramses V, al patrulea faraon al celei de-a 20-a dinastii egiptene, a contractat variolă, fapt evidențiat de cicatricile de variolă care îi marcau corpul mumificat.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat oficial că variola a fost eradicată la nivel mondial în 1980. Totuși, este posibil ca mii de ani mai târziu, mumiile recent dezgropate să poată dezlănțui variola sau orice altă boală din corpurile lor? Piers Mitchell, director al Laboratorului de paraziți antici al Universității Cambridge și cercetător asociat senior în cadrul Departamentului de arheologie, susține că este extrem de puțin probabil.
„Majoritatea speciilor de paraziți sunt moarte într-un an sau doi fără o gazdă vie de care să se agațe. Dacă aștepți mai mult de 10 ani, totul este mort”, a declarat Mitchell pentru Live Science.
De exemplu, poxvirusurile precum variola se pot reproduce doar în celulele unei gazde vii, potrivit Centrului Național pentru Informații Biotehnologice al Bibliotecii Naționale de Medicină din cadrul National Institutes of Health (NIH). Bacteriile care cauzează tuberculoza și lepra au, de asemenea, nevoie de gazde vii pentru a supraviețui, conform NIH.
ADN-ul se degradează în timp
Cu toate acestea, variola se răspândește prin atingere, de la o persoană la alta, în timp ce tuberculoza și lepra se transmit de obicei prin picături din nas și gură, de obicei prin strănut sau tuse, potrivit NIH.
În cazul leprei, este nevoie de o expunere prelungită cu o persoană bolnavă pentru ca aceasta să se răspândească. Acest lucru se datorează faptului că cele două specii de bacterii care cauzează boala, cunoscute sub numele de Mycobacterium leprae și Mycobacterium lepromatosis, se reproduc lent, potrivit Centrelor pentru controlul și prevenirea bolilor.
Un alt factor care scade probabilitatea ca cineva să contracteze o boală de la o mumie este degradarea ADN-ului în timp.
„Cu ajutorul analizelor, puteți constata că toate bucățile de ADN ale acestor paraziți sunt destul de scurte. În loc să fie lanțuri de ADN frumoase, lungi și sănătoase, acestea au doar între 50 și 100 de perechi de baze. Este ca și cum totul ar fi fost tăiat în bucăți, și asta pentru că [ADN-ul] se degradează și se descompune. Nimic nu mai are cum să fie viabil odată ce ADN-ul s-a destrămat, nimic nu se mai trezește”, a spus Mitchell.
Viermi intestinali paraziți trăiesc mult timp
Cu toate acestea, unii viermi intestinali paraziți, care sunt distribuiți prin fecale, trăiesc mai mult decât alte organisme și nu toți au nevoie de o gazdă vie pentru a supraviețui.
Totuși, nici aceștia nu sunt o mare îngrijorare.
„Aceștia pot fi mult mai rezistenți și pot dura un număr de luni sau, uneori, câteva ani. Și chiar și în cazul în care unul dintre aceste organisme străvechi ar fi încă în viață, măștile, mănușile și alte echipamente de protecție purtate de cercetători pentru a preveni contaminarea mumiilor i-ar împiedica, de asemenea, să contracteze sau să răspândească agenți patogeni”, explică Piers Mitchell, director al Laboratorului de paraziți antici al Universității Cambridge.
Se încarcă comentariile...
