Şi poliartrita se tratează

Chiar dacă este o boală redutabilă, care afectează peste 21 de milioane de persoane din toată lumea, poliartrita reumatoidă poate fi tratată. Cu ajutorul unor medicamente noi, medicii încearcă să salveze articulaţiile bolnave.

Poliartrita reumatoidă (PR) este o boală autoimună (organismul fabrică anticorpi împotriva propriilor celule) ale cărei cauze rămân încă necunoscute şi care poate produce deformări articulare invalidante. Este mai frecventă în rândul femeilor (raportul femei:bărbaţi este de 4:1)cu vârste cuprinse între 40 şi 60 de ani, însă poate să apară la orice vârstă, la ambele sexe, indiferent de rasă.

Societatea Franceză de Reumatologie a întocmit un set de recomandări pentru cei afectaţi de această boală. În primul rând, bolnavii trebuie să ştie că vindecarea acestei boli nu este posibilă decât în cazuri rare (remisiune completă), însă cu un tratament timpuriu, simptomele pot fi ameliorate foarte mult.

De asemenea, boala nu este nici infecţioasă, nici transmisibilă ereditar. Deşi anumiţi factori pot favoriza declanşarea bolii (stres – în 20% din cazuri, hormonali - perioada perimenopauzală, genetici – proteinele HLA DR1 şi HLA DR4 de pe suprafaţa globulelor albe) nu există niciun test care să precizeze dacă cineva va face sau nu PR.

Tratamente utilizate

Pe lângă clasicele tratamente cu antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) – paracetamol, aspirină, diclofenac, indometacin, fenilbutazonă, corticoizi (oral sau infiltraţii), medicamente împotriva paludismului (hidroxiclorochina), metotrexat (acesta se recomandă a fi administrat împreună cu suplimente de vitamina B 9, pentru reducerea efectelor adverse), imunosupresoare, sulfasalazină sau săruri de aur, în ultimii ani au fost aplicate şi tratamente care intervin asupra proteinelor responsabile de inflamaţia articulaţiilor. Sunt aşa-numitele anti-TNT (Tumor Necrosis Factor – factorii de necroză tumorală).

Printre aceste medicamente se numără infliximab (Remicade) sau etanercept (Enbrel) care pot fi prescrise doar în cazul poliartritelor care nu mai răspund tratamentului de bază al bolii şi doar sub o strictă supraveghere a medicului. În afara tratamentelor medicamentoase, există o serie întreagă de activităţi şi terapii adjuvante care ameliorează simţitor durerile şi deformările articulare.

Fizioterapia şi ergoterapia utilizează – sub îndrumarea unui specialist, exerciţiile fizice adaptate fiecărui pacient, astfel încât articulaţiile afectate să-şi păstreze mobilitatea şi forţa. Sporturile uşoare, adaptate de asemenea situaţiei fiecărui pacient practicate în perioadele de inactivitate a bolii, sunt indicate pentru păstrarea tonusului muscular şi evitarea anchilozării.

De asemenea, sportul împiedică apariţia rarefierii osoase (osteoporoză). Regimul alimentar trebuie să fie suficient de bogat în calciu pentru a compensa o eventuală osteoporoză, să permită scăderea în greutate pentru cei care au tendinţa să se îngraşe sau dimpotrivă să ajute la creşterea masei musculare şi la îngrăşare dacă tendinţa este de slăbire. Se recomandă regim hiposodat (fără sare) celor aflaţi sub tratament cu corticoizi.

Sfaturi împotriva durerilor

În primul rând, în perioadele dureroase (în fazele active) o perioadă de repaus, de câteva zile, până la dispariţia durerilor, este obligatorie. Sunt necesare eventuale orteze pentru a menţine articulaţia în poziţia corectă şi a preveni deformările. Căldura locală este extrem de benefică.

Pentru tratamentul local, se pot utiliza creme sau geluri (fenilbutazonă, diclofenac etc.) care se aplică local, prin fricţionarea blândă a încheieturilor dureroase. Pentru evitarea anchilozării articulaţiilor, sunt indicate mişcările uşoare, efectuate eventual în apă caldă.

Pentru a proteja articulaţiile bolnave, evitaţi mişcările bruşte, dar şi imobilitatea prelungită. Cel mai bine este să „rodaţi” puţin articulaţiile bolnave prin câteva mişcări uşoare înainte de a le „pune la treabă”. Evitaţi mişcările care necesită un efort muscular prea mare.

Kinetoterapia (terapia prin mişcare - gimnastica medicală) menţine supleţea articulaţiilor afectate şi tonusul muşchilor din jurul articulaţiei. În perioadele stabile, înotul, mersul pe jos şi exerciţiile efectuate sub îndrumarea fizioterapeuţilor sunt cele mai indicate pentru menţinerea articulaţiilor în stare bună şi previn anchiloza.