Religia viitorului, „un Dumnezeu de tip ghişeu?“

Fostul călugăr catolic, psiholog şi scriitor american Thomas Moore este convins că din ce în ce mai mulţi oameni se vor îndrepta, în anii care vin, către un tip de spiritualitate „croit“ după mintea şi sufletul fiecăruia, în locul religiilor cu istorie de mii de ani, pe care însă nu le mai simt aproape de ei.

Thomas Moore propovăduieşte în cartea „A Religion of One’s Own: A Guide to Creating a Personal Spirituality in a Secular World“ (O religie personalizată: Ghid pentru crearea unei spiritualităţi individuale într-o lume seculară“) ridicarea unui nou tip de religie, una potrivită omului modern. Aceasta ar fi îmbrăţişată mai ales de către tineri sau de către cei dezorientaţi, pentru care religia reprezintă mai mult o tradiţie impusă de familie sau de societate, sau cei care descoperă peste ani că alegerea spirituală făcută nu-i împlineşte.

„Reţeta“ religiei fără nume

Fostul călugăr spune despre sine că este o personă credincioasă şi că teoria pe care a avansat-o se bazează pe ceea ce a observat de-a lungul anilor, fiind doar o problemă de timp până când se va vedea creşterea în importanţă a acestei religii fără nume, urmare a faptului că Biserica tradiţională, inclusiv ca formă de organizare, s-a îndepartat mult de nevoile omului.

„Cei mai mulţi dintre noi trăim în mijlocul unei culturi devotate în mare vieţii seculare, ceea ce exclude valorile spirituale. Poate că multe dintre sistemele politice după care suntem conduşi fac trimitere la Dumnezeu, dar este doar vorbărie pentru că nu se traduce şi într-o formă reală de cooperare, nu se regăseşte la nivel de comunitate şi nu ajută oamenii în mod concret. Iar acest lucru îl numesc secularism şi cred că este un concept păgubos pentru religie în toate sensurile, pentru că în loc să ofere o viziune reală asupra vieţii, această ideologie ne împiedică să trăim o viaţă cu semnificaţie mai adâncă. De fapt, un motiv din cauza căruia sentimentul religios a devenit în accepţiunea multora atât de superficial este tocmai această separare de lumea seculară. Iar prin cartea pe care am scris-o am vrut să accentuez că între cele două trebuie să existe o legătură cât se poate de reală, care să servească mai bine timpurilor în care trăim“, explică fostul călugăr. 

Thomas Moore FOTO landmark.edu

În accepţiunea lui Moore, noua formă de religie se prezintă ca un set de valori spirituale proprii fiecărui individ, care se poate baza pe idei preluate şi din alte religii ale lumii, exemple din istorie, înţelepciune adunată în urma unor lecturi de căpătâi, din mari învăţaţi ai lumii, în urma unor călătorii iniţiatice sau chiar pe exemple demne de urmat, asimilate de la semeni simpli din jurul nostru (un bunic, un tată, un profesor etc), nu neapărat de la lideri spirituali. De altfel, vorbind despre lideri spirituali, în special despre cei care păstoresc aşa numitele secte, Moore subliniază că, în afară de câteva excepţii, cele mai multe astfel de exemple se dovedesc, mai devreme sau mai târziu, nu tocmai demne de urmat.

„ Omul trebuie să se îndrepte, nu Dumnezeu“

Ca reprezentant al Bisericii Creştin Ortodoxe, preotul Eugen Tănăsescu, blogger adevarul.ro, consideră că fostul călugăr american „a inventat apa caldă“. „Astfel de propuneri, de religii sincretist-subiective, care să ia ce e mai plăcut de la alţii, au fost tot timpul în istoria umanităţii. Ele convin celor care cred că Dumnezeu trebuie să fie cum vor ei şi să facă ceea ce vor ei, adică un Dumnezeu utilitarist, de tip ghişeu. Aceasta este profund greşit din punct de vedere logic şi periculos din punct de vedere practic. Logica spune că cine a greşit trebuie să se îndrepte. Ori dacă Dumnezeu nu greşeşte şi omul greşeşte, înseamnă că omul trebuie să se îndrepte, nu Dumnezeu trebuie îndreptat. Practica spune că, din păcate, e mult mai uşor să-ţi schimbi Dumnezeul, după cum ai chef, decât să te îndrepţi“, subliniază preotul Tănăsescu.

Acesta adaugă faptul că o astfel de discuţie este binevenită în contextul în care BOR a declarat anul acesta ca an închinat Tainei Spovedaniei, „adică exact a mijlocului prin care ne îndreptăm şi reintrăm în comuniune cu Dumnezeu“. „Pocăinţa aduce desăvârşirea, nu schimbarea credinţei“, explică bloggerul adevarul.ro.

Cât despre faptul că tot mai mulţi oameni, în special tineri, se depărtează de Biserică pentru că nu se regăsesc în forma tradiţională de organizare, iar alţii nici în anumite practici religioase, Tănăsescu spune că

Biserica nu s-a depărtat de om niciodată, de vreme ce însuşi Capul ei s-a făcut om“. „Problema e că oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, de Biserică şi chiar de semeni şi de ei înşişi. Aceştia nu mai simt Biserica, pentru că se uită numai la el. Egoismul, subiectivismul, individualismul timpurilor noastre sunt „ceaţa” în care omul nu mai „vede” Biserica. De altfel, Biserica a avertizat încă de la început asupra aceste tentaţii, ca omul să meargă după „poftele inimii lui”. Un exemplu găsim la Sf. Pavel, care scria: «Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor. Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme» mai punctează preotul.

„Învăţăturile nu se pot schimba după cum vrea omul“

Pe de altă parte, Thoms Moore explică în cartea sa şi modul în care epoca tehnologiei şi a dezvoltării ştiinţei îi determină pe oameni să simtă din ce în ce mai acut că vechiul mod de a se raporta la credinţă, la vechile valori spirituale nu mai este viabil. „În sensul pozitiv, progresul tehnologic şi al comuncaţiilor a contribuit la creşterea unui anumit tip de educaţie, a facilitat procesul de învăţare şi a adus un plus de sofisticare. Pur şi simplu oamenii ştiu mai multe lucruri pentru că au atât de multă informaţie la dispoziţie, care poate fi accesată destul de uşor, aşa că au început să aprecieze destul de mult alte tradiţii spirituale“, scrie fostul călugăr.

Bineînţeles, există şi partea negativă a acestei dezvoltări accelerate, atrage atenţia Thomas Moore. Mai exact, oamenii ajung să nu aprofundeze aşa cum s-ar cuveni informaţiile pe care le descoperă rapid prin intermediul Internetului, aşa că pericolul este să nu înţeleagă pe deplin concepte filozofice şi teologice.

Eugen Tănăsescu este de acord cu faptul că Biserica trebuie să ţină pasul cu timpurile moderne, însă doar în ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a învăţăturilor divine. „Învăţăturile nu se pot schimba după cum vrea omul, pentru că nici Dumnezeu, nici scopul cu care am fost creaţi (desăvârşirea) nu se schimbă. Tinereţea a avut dintotdeauna o aparentă problemă cu «învechirea» deoarece tinereţea este un timp al frământărilor şi al căutării, dar şi al deselor ezitări şi al greşelii datorate formării personalităţii. Biserica nu respinge tinereţea, ci avertizează asupra «valurilor» ei destul de zgomotoase“, comentează acesta.

Preotul Eugen Tănăsescu FOTO Adevărul   

Punctul în care creştinismul şi psihologia se despart

Într-un amplu interviu pe tema religiei fără nume, Thomas Moore consideră că religiile sunt formate din concepte atât de misterioase, variate şi incontrolabile încât nu este de mirare că omul modern, care încearcă să-şi explice tot mai multe cu ajutorul ştiinţei, se simte dezorientat.

Parte din funcţionalitatea religiei este să ne facă să trecem dincolo de noi şi de propriile noastre ego-uri, care este chintesenţa Budismului, aşa că avem nevoie de forme variate de a transcende. Creştinismul se rezumă la a transcende un mod de viaţă narcisist prin dragostea faţă de aproape şi se concentrează foarte mult pe individ, în timp ce sufismul sugerează că putem găsi divinitatea în tot ce ne înconjoară, observă fostul călugăr şi psiholog.

În replică, preotul Eugen Tănăsescu consideră că „fiind călugăr, probabil domnul Moore n-a înţeles prea bine scopul ascezei monahale. Nu e primul şi sunt convins că nici ultimul. Ca psiholog nu mă mira însă concluzia dumnealui, deoarece şi psihologia are o ispită, aceea de a te orienta prea mult către tine însuţi, devenind egocentrist. Aici creştinismul şi psihologia se despart, deşi ele au multe în comun. Creştinismul pune accentul pe individ tot atât cât pune şi pe aproapele individului. E drept că purificarea de păcat se face individual, dar numai în scopul iubirii aproapelui, adică al comuniunii. Păcatul nu este altceva decât lipsa de iubire autentică. Tot Sf. Pavel afirmă că: „dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”. Unde e deci egocentrismul?“, se întreabă retoric bloggerul adevarul.ro.