Video Pirateria cuprinde România

Rata pirateriei în România este de 64%, mult peste cea europeană. Unii utilizatori consideră că a descărca gratuit este un drept, în timp ce alţii preferă să plătească pentru orice produs video sau audio.

Cine sunt vinovaţii de furtul intelectual? Cei care administrează site-urile sau utilizatorii simpli care descarcă şi păstrează fişierele în memoria calculatoarelor?

Reglementarea internetului este unul dintre subiectele cel mai greu de abordat, deoarece furtul intelectual este dificil de „captat" între limitele legii. Pe 26 ianuarie, România a semnat tratatul internaţional ACTA (Anti Counterfeiting Trade Agreement), un act care reglementează internetul, în particular, şi produsele contrafăcute, în general.

Tratatul ar putea marca o nouă eră în istoria mediului online, în care controalele ar putea deveni obişnuinţă: conexiunile ar putea fi suspendate dacă vor fi identificaţi cei care descarcă ilegal, iar pe aeroporturi sau în vămi vor putea fi controlate şi confiscate gadgeturile care au în memorie fişiere descărcate ilegal. În aceste condiţii, cât de rea e simpla descărcare a unei melodii sau a unui program piratat şi care este frauda reală?

„Nu moare Microsoft din cauza mea"

Utilizatorii români sunt puşi în faţa unei decizii dificile, dar cei mai mulţi aleg să pirateze. Astfel, în ţara noastră, rata descărcărilor nu tocmai legale de pe internet este de 64%, faţă de nivelul de 35%, înregistrat la nivelul Uniunii Europene.

Unul dintre cei care preferă programele „gratuite" este Georgiana Pârv (23 de ani), din Bucureşti. Ea spune că nu a dat bani niciodată pe programe pentru că nu ştie ce ar putea câştiga de pe urma acestui gest. „Nu e ca şi cum Microsoft va muri pentru că folosesc eu Office sau Windows luat de pe net. Am un antivirus gratuit, filmele le iau de pe torrent , iar muzica o ascult pe Grooveshark, un program care funcţionează ca o bibliotecă virtuală gratuită", mărturiseşte tânăra.

Tânăra „pirată" virtuală recunoaşte că strânge pe DVD-uri filmele văzute, dar doar pentru plăcerea artistică şi pentru a le împrumuta prietenilor. „Când eram eu mică şi internetul nu avea viteză, mai erau băieţi în cartier care vindeau filme şi jocuri. Dar acum stai cinci minute după un film, nu cumperi de la nimeni, nu promovezi nicio fraudă", mai spune Georgiana. În privinţa încercărilor de a limita posibilitatea utilizatorilor de a descărca liber şi impunerea unor limite de viteză, tânăra este radicală: „Eu am prins internetul liber şi-l vreau în continuare aşa. Cum ar fi să fie Wikipedia plătită? Păi de acolo am învăţat multe lucruri. Iar filmele, muzica şi cărţile sunt bunuri culturale, nu instrumente de făcut bani de către corporaţii imense".

În privinţa mentalităţii celor care refuză să plătească pentru bunurile „internetului", psihologul Bogdan Lucaciu este de părere că acest lucru este greu de stopat. „A fura este în strânsă legătură cu arhetipul vinovăţiei. Dar descărcarea de pe internet este percepută altfel. Este o chestiune despre care credem că ni se cuvine doar pentru că avem acces la ea. Sentimentul de vinovăţie nu este aşa mare, mai ales că nu există un obiect material.

Click pe infografie pentru a mări

Mulţi spun că au dat banii deja pe suport: computer, programe, conexiunea de internet. În plus, există programele de tip peer to peer, unde eu îţi dau o melodie să o asculţi. E împărţire, nu furt", consideră psihologul. Între cei care au internet, există însă şi persoane care preferă originalul, indiferent de avantajele pe care le-ar putea aduce virtualul.

Programe originale: paranoia şi elitism

Mihai Muntean (27 de ani), din Iaşi, este managerul unei firme de distribuţie de produse electronice pe care le aduce din străinătate şi s-a obişnuit să cumpere programe şi filme cu drepturi de autor. „Cât am stat cu părinţii, nu îmi permiteam să descarc de pe internet, aşa că le ceream bani să mă duc la un film sau apelam la un un magazin de unde închiriam. Avantajul este că mereu am avut posibilităţi materiale şi am putut să cumpărăm", recunoaşte Mihai. În plus, obişnuinţa de a lucra cu programe originale s-a format în timp, în special datorită avantajelor pe care le aduc acestea.

„Punctul forte al unui soft original este că poţi să stai liniştit, ai actualizări dese şi, decât să reinstalez un sistem de operare o dată pe an, mai bine stau liniştit, dotat şi cu un antivirus original, cu toate funcţiile incluse", mai explică tânărul.

Totuşi, pentru Mihai Muntean şi ceilalţi utilizatori cu aceleaşi principii ca el, nu neapărat teama de a fi prins este elementul hotărâtor pentru care refuză pirateria, ci un anumit elitism. „Prefer să ascult acasă, la combina muzicală, în linişte. La calculator nu mă pot concentra şi, în plus, concertele rock care-mi plac mie au o calitate inegalabilă pe DVD-urile originale. E un spectacol savuros să poţi să asculţi sau să poţi să vezi la un televizor cu diagonală mare un concert AC/DC sau Queen. Îţi intră prin piele. De ce să distrug eu formaţiile astea, nu economic, dar moral, uitându-mă pe YouTube?", încheie bărbatul.

Pentru psihologi, oamenii care fug de gratuităţile ilegale pot fi numiţi „hipercorecţi". „Psihologic este mai uşor să furi, să iei un produs pentru care nu există copyright (n.r. - drepturi de autor). E vorba de atitudine: unii sunt hipermoralişti, alţii au teama de a fi prinşi. E povestea aia cu teoria conspiraţiei, cum că am fi controlaţi. De fapt, e ca şi cu microbii: nu-i vedem şi de asta ne temem de ei", consideră Bogdan Lucaciu. Pedepsirea utilizatorilor individuali este rară în România. Primul caz de acest fel a venit în 2009, când un bărbat, care a pus la dispoziţia tuturor sute de piese protejate de drepturi de autor, a primit o amendă de 3.000 de euro. 

"Cum ar fi să fie Wikipedia plătită? Filmele, muzica şi cărţile sunt bunuri de cultură, nu instrumentele corporaţiilor.''
Georgiana Pârv studentă

Ce riscăm când descărcăm ilegal

Ordonanţa de urgenţă 123/2005 propune sancţiuni dure pentru piratarea conţinutului pe internet. Iată câteva prevederi:
- Art. 1398: Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la patru ani sau amendă pentru punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet, fără consimţământul titularilor, a operelor purtătoare de drepturi de autor.
- Art. 1396: Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă promovarea de mărfuri pirat prin orice mijloc şi în orice mod, prin expunerea publică a cataloagelor de produse.

Anul de foc pentru piraţii virtuali

Începutul de an a fost unul de suferinţă pentru pirateria online. În Statele Unite ale Americii, autorităţile au încercat să promoveze legile SOPA (Stop Online Piracy Act) şi PIPA (Protect IP Act), iar în Noua Zeelandă, fondatorul unuia dintre cele mai mari platforme de distribuire de fişiere piratate, megaupload.com, a fost arestat. Această intervenţie dură a autorităţilor a provocat furia internauţilor şi o neîncredere în viitorul internetului liber.

Iniţial, marile site-uri au protestat împotriva legilor antipiraterie care ar putea limita libertatea pe internet. Wikipedia în limba engleză a fost închisă pentru o zi, Google a afişat un banner negru, iar Facebook şi Microsoft au trimis mesaje prin care condamnau orice încercare de a reglementa politic internetul. După o zi, senatorii şi membrii din Congresul SUA au amânat dezbaterile.

În afară de aceste două legi încă neaprobate, mai există şi alte norme care ar putea schimba faţa internetului aşa cum o ştim acum. De pildă, ACTA (Anti-Counter-feiting Trade Agreement) este un tratat internaţional care luptă împotriva produselor contrafăcute, dar care poate fi aplicat şi la descărcările ilegale din spaţiul virtual.

Tratatul a fost semnat pe 26 ianuarie de 22 de state europene, între care şi România, urmând ca modificarea legislaţiei europene în funcţie de acest act să fie votată în luna iunie. Odată impus, se vor putea lua „măsuri extrajudiciare", adică organizaţiile de reglementare ar putea înlocui poliţia, iar intermediarii tehnici (furnizorii de internet) ar putea fi forţaţi prin intermediul sancţiunilor să limiteze posibilitatea de a descărca ilegal. Două dintre aceste măsuri ar fi reducerea vitezei şi controlul adreselor de internet (IP). În plus, deşi a pornit ca un un tratat comercial, ACTA menţionează sancţiuni penale împotriva celor care vor ajuta la dezvoltarea pirateriei online.

Greii internetului, acuzaţi de fraudă

În acelaşi timp, procesul în care este implicat Kim Dotcom, fondatorul site-ului megaupload.com, este în plină desfăşurare, autorităţile încercând să forţeze extrădarea în SUA. Acesta a fost arestat în urmă cu două săptămâni pentru fraudă, după ce de pe site-urile sale au fost descărcate milioane de produse purtătoare de drepturi de autor. Iar efectele se văd.

La scurtă vreme, site-ul FileSonic şi-a dezactivat capacităţile de distribuire de fişiere pentru a evita conflictul cu autorităţile. Următoarea ţintă a autorităţilor se pare că vor fi site-urile torrent, foarte populare şi în România. Acestea vor fi o nucă mai greu de spart, deoarece nu poate fi identificat un „server-mamă" care stochează fişierele, un torrent - care poate fi un film, o melodie, un joc sau un document - fiind „asamblat" din bucăţi deţinute de mai mulţi utilizatori.

Conflictul dintre autorităţi, piraţi şi utilizatori s-a extins şi prin implicarea organizaţiei Anonymous. Hackerii care fac parte din acest grup au dezactivat pentru câteva ore site-urile casei de producţie Universal Music şi platforma postului de televiziune american CBS. În plus, după semnarea ACTA de către statele europene, site-ul Parlamentului European a căzut vreme de câteva minute.

Dacă ţi-a plăcut ştirea, dă-ne LIKE pe Facebook AICI

70% din utilizatorii de internet spun că un software original este mai sigur, mai stabil şi mai uşor de întreţinut, arată un sondaj Microsoft.