Pagina cititorului: „Caut informaţii din zona financiară“

Larion Dragotă, 38 de ani, este un tânăr om de afaceri bistriţean, abonat la ziarul „Adevărul“ şi revista „Forbes“. Cititor ani buni al ediţiei germane „Forbes“, Dragotă a fost încântat să descopere varianta românească a revistei atunci când a revenit în ţară, după 18 ani de muncă în străinătate.

 „Am fost încântat să descopăr revista pe care o citeam şi în Germania", mărturiseşte bistriţeanul care şi-a deschis mai multe afaceri în Bistriţa. De la „Forbes" la ziarul „Adevărul" a fost doar un pas, pe care întreprinzătorul l-a făcut repede, pentru că a descoperit „seriozitate în abordarea articolelor", spune acesta.

„Caut să citesc mai ales informaţii din zona financiară, dar şi poveşti ale unor oameni care reuşesc şi în vremuri de criză. Evit ziarele care scriu numai despre catastrofe şi evenimente negative, care abundă din păcate şi la posturile tv, caut informaţia pozitivă şi serioasă", continuă bistriţeanul. A intrat în jungla afacerilor româneşti cu distribuţie de uleiuri industriale din Germania şi este pe punctul să pună pe picioare o afacere cu imobile tradiţionale.

Editorialul cititorului: Lecţia lui Bute

În ziua în care a avut loc meciul de box al lui Lucian Bute, am simţit, după multă vreme de deznădejde, că naţia noastră nu este încă pierdută. L-am văzut pe campion vibrând cu lacrimi în ochi la intonarea Imnului naţional, l-am văzut luptând exemplar, pentru ca, la sfârşit, înfăşurat în drapelul patriei, să spună cu mare mândrie că a încasat pumni pentru bucuria românilor şi pentru ţara sa.

Dincolo de succes în plan sportiv, bani ori publicitate, Lucian Bute a predat, în direct, o lecţie despre ceea ce ar trebui să însemne a fi român într-o Românie în care cei care se cred români se muşcă între ei, se înşală unul pe altul, se batjocoresc şi, ceea ce este mai grav, se afundă într-o laşitate periculoasă, susţinută din umbră de o gaşcă de politruci nenorociţi.

România lui Bute cred că a existat doar pentru câteva ore, când poporul privitor la televizor a simţit că se poate trăi şi altfel, cu demnitate, în propria ţară. Însă, odată cu încheierea transmisiei televizate, fiecare dintre noi s-a întors la sânul călduţ al laşităţilor sale, mai mici sau mai mari. De a doua zi, România lui Bute a rămas doar o poveste urbană pe care o comentăm cel mult cu admiraţie, fără să avem curajul să-i urmăm exemplul. În cele câteva reprize în ring, Lucian Bute, acest om simplu, ne-a învăţat că pentru a învinge, în cazul nostru un sistem nenorocit, trebuie să lupţi pentru drepturile tale, trebuie să-ţi respecţi obligaţiile, trebuie să fii modest, cu bun simţ şi trebuie să-ţi iubeşti patria chiar şi atunci când ea, prin conducătorii ei nevolnici şi vremelnici, nu îţi oferă mare lucru în schimb. Sigur că este greu şi pentru unii chiar imposibil să urmeze exemplul lui Bute, însă doar asta este calea spre normalitate.

România lui Bute există undeva, bine ascunsă, în fiecare dintre noi şi iese la iveală din când în când în timpul unei transmisii televizate în direct, fie că este vorba de o revoluţie ori de un meci de box. Piatra de moară care stă bine fixată la gâtul poporului nostru este, de fapt, laşitatea prin care acceptăm tot ceea ce ni se întâmplă în oraşul nostru, pe strada noastră şi uneori chiar în familia noastră. Florin Frăţilă