Video Umbra lui Dracula peste Castelul Corvinilor. Așezarea medievală „bântuită” de eroii celor mai stranii povești de Halloween
0Poveștile stranii despre Castelul Corvinilor din Hunedoara cuprind o adevărată „colecție” de personaje demne de poveștile de groază, în fruntea cărora se află faimosul Dracula. Legendele sunt inspirate din evenimente reale care au marcat istoria așezării medievale.
Din anul 2019, Castelul Corvinilor se află în proces de restaurare, iar lucrările ample desfășurate până în prezent l-au „scuturat” de funinginea care i-a acoperit fațadele și vechiul acoperiș.
Castelul a scăpat de „mantia” cenușie
Timp de mai multe decenii, fostul combinat siderurgic din Hunedoara, ale cărui uzine și instalații înconjurau castelul din trei părți, a aruncat peste acesta cenușa întunecată și pulberile purpurii cu dioxid de azot, care i-au schimbat culoarea și i-au modelat imaginea sumbră.
Castelul din Hunedoara își întâmpină acum oaspeții cu o cromatică luminoasă, a zidurilor albe de calcar, de pe care a fost îndepărtată tencuiala învechită, aplicată în anii restaurărilor precedente. Cenușiul și ruginiul trecutului par să se fi risipit pentru totdeauna, dar legendele întunecate ale castelului au rămas mărturii ale istoriei sale tulburătoare.
Aproape fiecare loc din Castelul Corvinilor a păstrat legende stranii, care, dacă ar fi adevărate, ar putea transforma așezarea într-un adevărat adăpost pentru personaje demne de poveștile populare de Halloween.
În „colecția” de eroi a castelului medieval au intrat, prin relatări autentice, Dracula, strigoi, vrăjitoare, scheleți, călăi, vampiri, vârcolaci, ocnași, domnițe cu destine tragice, personaje sadice și umbre ale celor care au fost închiși, torturați sau uciși între zidurile sale.
Umbra lui Dracula, în beciul Castelului Corvinilor
Legendele locale spun că în Castelul Corvinilor a fost întemnițat Dracula, cunoscut românilor ca Vlad Țepeș (1431 - 1476). Pentru străini, voievodul muntean din Evul Mediu este asociat cu personajul legendar care a inspirat numeroase povești de groază și a atras nenumărați turiști în România.
Ar fi fost închis aici vreme de șapte ani în timpul domniei lui regelui Matia Corvin, spune legenda, iar locul temniței sale era un beci, vizibil și în prezent, plasat sub Sala Cavalerilor și accesibil printr-o trapă.
„Cei mai mulţi dintre sătenii din zona Transilvaniei nu ştiu nimic despre Dracula. Dar localnicii din Hunedoara îşi amintesc poveştile pe care bătrânii lor le şopteau despre un spirit vampir numit Dracula, care nu putea fi omorât decât dacă îi era înfipt un par ascuţit în inimă. Dracula avea picioare de capră şi pentru a-l putea ţine departe de casele lor, localnicii înfigeau un cuţit în uşa casei”, a fost una dintre poveștile despre Dracula, redată de jurnalista americană Aline Mosby, după ce vizitase castelul în anii ‘60.
Vlad Țepeș fusese prizonierul de lux al regelui Matia Corvin, fiul lui Ioan de Corvin de Hunedoara, însă documente istorice arată că acesta își petrecuse captivitatea la Vișegrad și la Pesta, rămânând în același timp apropiat regelui, cu care fusese în relații de rudenie.
„Nici în temniţă Dracula nu şi-a lăsat obiceiul său cel rău, drept care vâna şoareci şi punea să i se cumpere păsări la târg, pe aceste animale satisfăcându-şi pofta de a chinui”, scriau autorii versiunii slave a „Povestirii despre Dracula voievod”.
Sicriul domniței decapitate de soțul răzbunător
O sală din Castelul Corvinilor a păstrat sicriul unei domnițe cu o poveste la fel de stranie. Osemintele ar fi ale Anei Kendi, o tânără care a trăit la sfârșitul secolului al XVI-lea la Castelul Corvinilor, fiind soția lui Ioan Torok, nobilul care stăpânea castelul în acea perioadă, după ce familia sa îl cumpărase de la ultimii descendenți ai familiei Huniazilor.
Documentele vremii dezvăluie povestea de dragoste dintre domniță și administratorul castelului, un tânăr pe nume Szalánczi János, încheiată tragic. Castelanul i-a mărturisit fetei — pe care nobilul Torok o adusese la castel la scurt timp după căsătorie — că s-a îndrăgostit de ea. Soțul acesteia a aflat însă de idila dintre cei doi și a decis să se răzbune.
„Judecată după vechile legi ale pământului, Ana, după ce jură că cei trei copii sunt legitimi, spune că, dacă tot trebuie să moară, dorința ei este să moară decapitată de soțul ei. Furios fiind, soțul nu i-a îndeplinit această ultimă dorință”, a informat Muzeul Castelului Corvinilor, citând documente vechi.
Întreaga populație a Hunedoarei a fost obligată să participe la înmormântarea Anei din 1557.
„Nici soarta junelui îndrăgostit nu a fost mai blândă, el fiind condamnat să fie legat și târât de un cal până la moarte, după care a fost decapitat și spintecat în patru”, arăta Muzeul Castelului Corvinilor.
Povestea domniței de la Castelul Corvinilor era cunoscută de peste un secol și era „dovedită” prin osemintele păstrate într-una dintre încăperi.
„Într-o ladă cu acoperiș de sticlă se poate vedea scheletul Borbalei Balassa, fosta soție necredincioasă a lui Török, despre care am amintit că a fost decapitată în curtea castelului”, informa, în 1928, publicistul Ion Mehedințeanu, după o vizită la Castelul Corvinilor din Hunedoara.
O altă legendă despre Ana Torok spune că domnița nu a fost îngropată creștinește, deoarece soțul ei, căpitanul Torok, considera că a fost prea păcătoasă. Trupul femeii ar fi fost așezat într-un sicriu de cleștar și ascuns într-un tunel care făcea legătura dintre Castelul Corvinilor și o biserică din vecinătatea monumentului.
Prizonierii, sacrificați la construcția fântânii
Povestea fântânii Castelului Corvinilor este, la rândul ei, marcată de personaje tragice. Veche de șase secole și adâncă de aproape 30 de metri, fântâna medievală ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, care, potrivit unei legende, ar fi sfârșit pe fundul acesteia.
Ioan de Hunedoara le-ar fi promis celor trei că, dacă vor găsi apă în stânca pe care a fost zidit castelul, vor fi eliberați. Turcii au dat de apă după 15 ani în care au săpat în stâncă. Între timp, în anul 1456, voievodul Transilvaniei a murit, iar soția sa, Elisabeta Szilágyi, nu a mai respectat promisiunea acestuia și a poruncit uciderea prizonierilor.
Prizonierii, ca ultimă dorință, au cerut permisiunea să scrie pe cheile fântânii o inscripție. Au scris: „Apă ai, inimă nu”, ca un reproș pentru promisiunea făcută și nerespectată.
Inscripția, descoperită în „casa fântânii”, potrivit documentelor, este vizibilă în prezent pe contraforții capelei, lângă fântână. Ea ar fi avut însă un alt sens, potrivit experților. „Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”, nota omul de știință Mihail Guboglu, cel care a tradus-o.
Caracterele vechi arabe conținute de inscripție o datează la mijlocul secolului al XV-lea. Legenda fântânii săpate în stânca pe care a fost ridicată cetatea medievală din Hunedoara a fost cunoscută de la începutul secolului XX, însă a devenit foarte populară din anii 1980, odată cu apariția volumului „Povestiri istorice pentru copii, școlari, șoimii patriei și pionieri” de Dumitru Almaș, care o prezintă în mod plastic, într-unul dintre capitolele sale.
Fântâna va fi decolmatată în cadrul proiectului de restaurare derulat în prezent, iar cercetările ar putea dezvălui noi informații prețioase despre istoria ei.
Eroii stranii din povestea Castelului Corvinilor
Alte încăperi din Castelul Corvinilor sunt „bântuite” de poveștile unor personaje neobișnuite. Turnul Capistrano l-a găzduit pe faimosul călugăr medieval Ioan de Capistrano (1386–1456), duhovnicul lui Ioan de Hunedoara.
Călugărul franciscan este unul dintre sfinții Bisericii Romano-Catolice, dar a rămas în istorie și ca unul dintre marii propovăduitori ai catolicismului, precum și pentru sprijinul important pe care i l-a oferit lui Ioan de Hunedoara în cea mai mare bătălie a vieții sale, purtată în vara anului 1456, la porțile cetății Belgrad, împotriva otomanilor.
Unii istorici îl descriu pe Capistrano ca pe un om care, prin predicile sale și în calitate de „mare inchizitor al ereticilor” (Haereticae Pravitatis Generalis Inquisitor), a incitat mulțimile la crime în masă împotriva evreilor în mai multe orașe din Germania. Alte mărturii vorbesc despre confesiunile smulse prin tortură și despre măsurile brutale luate de inchizitor împotriva celor considerați „eretici” și a preoților ortodocși din Transilvania.
Grădina Castelului Corvinilor a fost locul unor descoperiri stranii. Aici s-au găsit rămășițele umane a zeci de copii, majoritatea cu vârste de până la doi ani, îngropați ritualic în vremea dacilor. Tot aici au fost scoase la iveală mormintele unor războinici daci, probabil apărători ai cetății de pe Dealul Sânpetru.
Temnița și sala de tortură ale Castelului Corvinilor au fost folosite din Evul Mediu până la mijlocul secolului al XIX-lea, când castelul a fost mistuit de un incendiu puternic. Povestea bastionului de tortură este legată de existența unui călău în Hunedoara, iar cea a temniței este documentată prin mai multe referiri la cei care au fost închiși aici, în trecut,de la răufăcători care își așteptau sfârșitul, la iobagi participanți la Răscoala lui Horea din 1784.
Alte relatări amintesc despre domnițele și vrăjitoarele închise în turnurile castelului și despre stafiile care se adăposteau, alături de coloniile de lilieci-vampir, în podurile sale, toate intrate în ultimii ani în proces de restaurare.
Se încarcă comentariile...
