Poveste incredibilă de supraviețuire. Tehnicile pe care le-a aplicat un marinar pentru a rezista 133 de zile în largul oceanului

Isprăvile unui marinar chinez din timpul celui de-al Doilea Război Mondial au devenit simbolul anduranței umane și un adevărat model de supraviețuire în oceanul deschis. Poon Lim a reușit să scape cu viață după ce nava în care se afla a fost torpilată de un submarin și să reziste 133 de zile pe apǎ. 

Poon Lim pe o plută improvizată FOTO wikipedia

Probabil unul dintre cele mai de coșmar scenarii în care poate ajunge un om este naufragiul. Singur, în largul oceanului, cu provizii limitate și prea puține șanse de a fi salvat. Este o situație căreia puțini oameni i-au făcut față. Naufragiile vorbesc și despre capacitatea de anduranță a omului în condiții vitrege. Deși părem ființe fragile, ușor de frânt, capabili să rezistăm puțin fără apă, hrană și în condiții grele, experiențele naufragiaților arată că omul, animat de multă voință și dorință de supraviețuire, are o capacitate extraordinară de a rezista în cele mai grele situații. Cel mai bun exemplu îl reprezintă povestea lui Poon Lim, un marinar chinez din cel de-al Doilea Război Mondial. Acesta a bătut orice record al supraviețuirii, până la acea dată, reușind să trăiască 133 de zile pe o plută în largul oceanului. A fost singurul supraviețuitor al unei nave comerciale britanice care a fost torpilată de un submarin german. Metodele prin care Poon Lim a reușit să reziste în largul oceanului au fost incredibile, mai ales pentru un om care nu avea pregătire militară specială sau cursuri intensive de supraviețuire. De altfel, anduranța și inventivitatea chinezului au inspirat multe cursuri de supraviețuire.

Un marinar chinez în serviciul Coroanei Britanice și o noapte de coșmar

Poon Lim s-a născut pe 8 martie 1918, pe insula Hainan, aparținând Chinei. Acesta a migrat împreună cu familia în Marea Britanie și încă de la vârsta adolescenței a început să lucreze în porturile britanice. Ulterior, în jurul vârstei de 20 de ani, a devenit marinar, servind pe diferite nave comerciale englezești. În anul 1942, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Poon Lim s-a îmbarcat ca însoțitor de bord pe SS Benlomond, o navă britanică comercială care urma să efectueze o cursă transatlantică de la Capul Suez la New York via Cape Town și Paramaribo. Ofițerii ei erau britanici, dar majoritatea echipajului era format din chinezi, la fel ca Poon. Benlomond avea armament defensiv, mai ales în contextul războiului și amenințării submarinelor, dar naviga fără escortă. 

Pe 23 noiembrie 1942, Benlomond naviga în largul Antlanticului, către Brazilia, aflându-se la aproximativ 400 de kilometri de coasta braziliană. Un submarin german, U-172, care se aventurase tocmai către America de Sud, a interceptat nava comercială britanică. A lansat imediat două torpile către pântecele de oțel ale vasului. Torpilele au lovit în plin. Unii dintre marinarii au murit în momentul când nava a fost lovită de torpile. Poon Lim se afla în cabina sa în momentul atacului. Simțind puternic lovitura și exploziile, și-a luat rapid vesta de salvare și s-a dus la stația de bărci, acolo unde  doi ofițeri și un marinar încercau să lanseze la apă una dintre bărci. Benlomod se scufunda rapid. Lim a fost tras sub apă. A reușit cu mare efort să iasă la suprafață și s-a prins de două scânduri care pluteau.

Marinarul chinez își aduce aminte că a văzut cum submarinul german a ieșit la suprafață. Echipajul nemțesc l-a văzut cum se zbătea să înoate în apa agitată, plină de resturi, ulei și combustibil, agățându-se de scândurile care pluteau la suprafață. În loc să-l salveze, spunea Lim, marinarii germani au preferat să râdă de el și i-au făcut semn să se îndepărteze. Marinarul chinez a petrecut două ore în apă și a supraviețuit în mod miraculos. În cele din urmă a văzut o plută de salvare făcută din lemn. Era o punte de lemn, amplasată pe două butoaie, cu margini înălțate în față și în spate, ca două bănci. Era singurul din cei 55 de membri ai echipajului care a reușit să supraviețuiască atacului cu torpile. Era însă singur în largul oceanului, pe o plută de lemn, fără mijloace de propulsie și instrumente de navigație care să-l ducă aproape de țărm. În plus, nici nu avea pregătirea necesară pentru a naviga sau aplica tehnici de supraviețuire. Lim părea condamnat la o moarte lentă, fie înecat de valurile mari, fie doborât de sete. 

O lecție incredibilă de supraviețuire în mijlocul oceanului

Poon Lim nu s-a gândit niciun moment să cedeze sau să lase pradă disperării și fricii. Din primul moment, după ce submarinul german s-a depărtat, marinarul chinez și-a pus mintea la contribuție. Era un tânăr inteligent și cu o imaginație debortantă. A pescuit câteva bucăți lungi de lemn și o prelată pentru a-și confecționa un fel de paravan care trebuia să-l apere de soare și de ploaie.

Ulterior, a sărit în apă și a început să adune resurse, din resturile ajunse la suprafață în urma scufundării navei britanice. A făcut rost de un bidon cu 40 de litri de apă potabilă, câtva cutii cu biscuți, zece conserve cu pemmican( amestec de seu, carne uscată și uneori fructe de pădure uscate, fiind un aliment bogat în calorii), aproape un kilogram de ciocolată, o sticlă de suc de lămâie și cinci cutii de lapte condensat. În plus, a găsit o lanternă funcțională, câteva rachete de semnalizare și recipiente pentru comunicare cu ajutorul fumului. Cu aceste resurse, Lim putea supraviețui doar 12 zile. Pentru a-și alunga gândurile negre și pentru a se menține în formă, marinarul chinez a început să înoate în jurul plutei, legându-se cu o sfoară de încheietura mâinii, pentru a nu fi luat de valuri și îndepărtat de plută.

La un moment dat  a fost nevoit să renunțe la aceste forme de fitness, fiindcă a atras atenția rechinilor. Proviziile care trebuia să ajungă pentru două săptămâni au fost raționalizate și l-au hrănit pe Lim aproximativ o lună. În câteva rânduri, marinarul chinez a fost reperat de echipajele navelor de marfă. Cu toate acestea, nimeni nu se apropia de el pentru a-l salva. Până și strigătele sale în limba engleză erau ingnorată. Lim spunea că refuzau să-l ajute fiindcă era asiatic și părea un marinar japonez sau din cauza zvonurilor că submarinele germane foloseau momeli umane. Doar unul dintre avioanele de patrulare ale Marinei Statelor Unite l-a văzut și a aruncat balize în apă pentru a fi reperată pluta.  Echipajul avionului a raportat autorităților americane staționate la Belém în Brazilia.

Au fost trimise echipe de salvare, dar o furtună tropicală a lovit puternic și l-a aruncat pe Lim, cu tot cu plută, mult mai departe. Americanii i-au pierdut urma. Marinarul chinez era ca și pierdut. Nu mai avea nici mâncare, nici apă și pierduse orice speranță de a fi recuperat. Lim nu s-a lăsat nici de această dată bătut. A făcut rost de apă adunând-o, atunci când ploua, într-un căuș, făcut în prelata de deasupra plutei. Totodată, a început să pescuiască. A luat un arc de la lanternă și l-a transformat într-un cârlig de pescuit. Apoi a desfăcut frânghia de cânepă de la sforile prelatei pentru a face un fir de undiță. A atașat cârligul din sârmă la funie. Ulterior, pentru a face rost de momeală, a zdrobit câteva resturi de biscuiți. A prins pești mici. Avea nevoie de mai multă mâncare, pentru mai multe zile, pentru a nu se osteni mereu cu pescuitul. A scos un cui din scândurile plutei de lemn pentru a face un cârlig mai rezistent.

Apoi, folosea peștii mici ca momeală pentru a prinde pești mai mari. Pentru a eviscera și curăța de solzi peștii a făcut un cuțit din capacul de metal al unei conserve. A dezvoltat inclusiv o tehnică de a prinde pescărușii care se așezau pe marginile plutei, atrași de resturile de pește. Pentru că nu avea cum să gătească carnea de pescăruș, o tăia, înmuia bucățile în apă de mare pentru a o săra și apoi o usca pe punte. Într-o perioadă în care nu a plouat și a început să se deshidrateze, Lim a improvizat din nou. A folosit resturile unui pescăruș legate de o funie în cârligul făcut din cui pentru a prinde un rechin. A reușit să agațe un exemplar de un metru lungime, pe care l-a tras pe punte. Apoi l-a ucis cu un bidon de metal folosit pentru apă. Lim l-a tăiat și i-a băut sângele din ficat, pentru a nu muri de sete. Carnea i-a pus-o la uscat și ulterior a mâncat-o. 

Speranța de pe coastele Braziliei și cele cinci luni de chin 

Poon Lim supraviețuise timp de 133 de zile pe ocean, adică aproape cinci luni, folosind doar tehnici de supraviețuire inventate de el. A înfruntat furtuni doar cu o plută de lemn și multă voință. Își pierduse hainele aproape în întregime și slăbise 10 kilograme. Pe 5 aprilie 1943, a venit și izbăvirea. Curenții maritimi l-au împins către coastele Braziliei. La aproximativ 10 kilometri de țărm, trei pescari brazilieni ieșiți în larg l-au zărit. S-au apropiat și au reușit să-l salveze. Deși era extrem de slăbit, chinezul s-a ridicat și a pășit singur în barca pescarilor brazilieni.

Lim alături de un oficial britanic FOTO wikipedia

Povestea sa i-a șocat pe cei din Salinas, unde a fost dus marinarul. Acolo a mâncat bine, a consumat multe lichide, iar pescarii l-au dus după trei zile la Belem. "Nu mi-am pierdut niciodată speranța că totul va fi bine. Poate astăzi mă va vedea cineva, îmi spuneam. Apoi o cheie a supraviețuirii a fost planificarea. Am avut atât de mult timp să gândesc în liniște și să găsesc soluții. Nu mi-am permis să-mi pierd speranța că într-o zi voi fi salvat”, a spus Lim într-un interviu. 

Pe 10 aprilie, consulul britanic din Para a telegrafiat un raport către Ministerul Transporturilor de Război din Londra solicitând confirmarea pierderii navei Benlomond. După două săptămâni de stat într-un spital brazilian, Lim a plecat către Marea Britanie, cu escale prin Miami și New York. Povestea sa a făcut înconjurul lumii. După ce s-a întors în Anglia, regele George al VI-lea i-a acordat Medalia Imperiului Britanic. După cel de-al Doilea Război Mondial, Lim a emigrat în Statele Unite. A trăit în orașul New York și a murit la vârsta de 72 de ani. Și-a rezumat experiența incredibilă printr-o singură frază - „ sper că nimeni nu va fi nevoit să doboare recordul meu”.