Portretul lui Ștefan Mihăilescu-Brăila, marele actor care a fost nevoit să învețe din nou să meargă și a murit în sărăcie
0Astăzi, 19 septembrie, se împlinesc 27 de ani de când ne-a părăsit una dintre cele mai importante figuri ale scenei românești. Ștefan Mihăilescu Brăila pleca dintre noi, la 71 de ani. Marele actor murea într-o sărăcie lucie, uitat de lume, după ce a trăit o viață în lumina reflectoarelor.
Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost unul dintre cei mai îndrăgiți actori români. Deși nu avea studii de specialitate, a fost extrem de talentat și a făcut roluri memorabile în filme precum „Secretul lui Bachus” sau „Nea Mărin miliardar”.
A început să joace în piese de teatru încă din 1949, iar în film a debutat în 1957, într-una din cele mai reușite comedii româneși: Ciocolată cu alune.
Din păcate, actorul a avut de suferit foarte mult după ce a făcut un accident vascular cerebral.
Dan Negru a dezvăluit, recent, pe rețelele de socializare, despre problemele pe care le-a avut marele actor, după ce a făcut accidentul vascular cerebral. El a vorbit despre cum a trebuit să învețe din nou să meargă, sau să învețe alfabetul.
Singur, în ultimele săptămâni de viață
„Mi-a povestit-o Mircea Albulescu….Unul din cei mai mari actori, Ștefan Mihăilescu-Brăila a murit uitat și în sărăcie in timpurile nostre, în 1996! Albulescu mi-a povestit că actorul a făcut un atac cerebral pierzându-și memoria și a fost obligat să-și ia viața de la zero, să reânvețe alfabetul, mersul, cititul…”, a spus Dan Negru. El a continuat apoi cu detalii despre ultimele zile din viața lui.
„Ultimele săptămâni din viață și le-a petrecut singur într-un spital din București și la înmormantarea lui au fost vreo 10 oameni. Anul trecut, în top 3 al celor mai urmărite filme românești de la tv, erau «Nea Mărin Miliardar» și «Secretul lui Bachus». Ambele cu Ștefan Mihăilescu-Brăila…”, a spus Dan Negru, citat de Libertatea.
Și fiul său, Florin Mihăilescu-Brăila, a vorbit la o emisiune despre tatăl său.
„Nu era deloc un tip comod. Era cu toane. Dar acum, că vremea a trecut, pot spune că toţi avem aşa ceva. Când era supărat era bine să nu insişti, să-l laşi în pace să-i treacă. Când căutai ceva şi nu găseai şi te vedea că nu reuşeşti să găseşti, venea şi spunea: «Bă, poate n-ai avut!» Într-o zi, n-am de lucru, când îşi căuta el ochelarii, teribil de grăbit pentru că întârzia la spectacol, şi repeta întruna: «Unde i-am pus? Unde i-am pus?» şi spun: «Dar poate n-ai avut». O dată s-a întors spre mine: «Vezi că te bag undeva!». Atunci mi-am dat seama că este o chestie unilaterală. Merge de la el spre mine; invers este mai bine să nu”, afirma Florin Mihăilescu-Brăila, car a lucrat, și el, în televiziune.
Mireasă fără zestre
Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost căsătorit cu Georgeta Rahtopol. Ea a dezvăluit unele lucruri din viața lor personală, care au fost publicate în volumul „O carte atipică despre un actor atipic - Ștefan Mihăilescu-Brăila”, semnată de actrița Rodica Mandache. „Aveam 8 cereri în căsătorie şi l-am ales pe el”, a început ea relatarea.„ Când m-a cerut în căsătorie mi-a spus: să nu cumva să ai zestre. Asta mi-a stârnit interesul. Eram o mireasă fără zestre, deşi aparenţele erau altele. Mama mea era croitoreasă, îmi făcea rochii apretate şi cochete. Au urmat 46 de ani de căsnicie. Avea respect pentru familie”, a mai spus ea.
Apoi a mai făcut unele mărturisiri chiar mai intime. „Era copil din flori şi vroia să avem 11 copii. I-au plăcut femeile uşoare. Nu s-a arătat în faţa mea. Avea în Piaţa Amzei o casă unde se ducea şi dormea pe acolo…”.
Dar soția lui nu a fost singura care a făcut dezvăluiri despre omul Ștefan Mihăilescu-Brăila. Și cum nu există niciun om fără defecte, sora soției sale l-a descris așa cum îl vedea ea. Chira Dragomir, fostă parteneră de teatru, i-a făcut un portret mai puțin așteptat.
Complexat din cauza înălțimii
„Cum era? Era urât. Avea un nas enorm, a fost chel de tânăr, cel puţin eu aşa mi-l amintesc. Avea o gură cu buze subţiri şi cea de jos era puţin mai scoasă afară şi mai decolorată. Doi ochi mici, foarte apropiaţi, negri, strălucitori. Şi nasul acela era aşa de proeminent încât făcea impresia că trage şi ochii după el. Era un bărbat de 1,62 m, maximum 1,65 m, ceea ce era foarte greu de acceptat pentru un bărbat. Lat în umeri, cu alură sportivă, foarte agil, cu gesturi spontane”, a spus ea. De asemenea, a mai făcut referiri la complexul pe care îl avea actorul din cauza înălțimii sale.
„Mergea cu gâtul întins, aşa, ca să pară mai înalt. Ei, a suferit mult că era scund. Mergea foarte repede, era sprinten, îi plăcea să meargă pe jos, să-l vadă lumea. Şi era când cu capul învârtit la dreapta, când la stânga să vadă dacă este observat, dacă îl recunoaşte cineva. Îi plăcea să cânte şi să danseze. Îi plăcea să fie în centrul atenţiei, era leneş, foarte. Decât să bată un cui într-un scaun, mai bine şi-l bătea în mână. Era foarte ciudat”, a mai spus ea.
Ea a mai făcut apoi mărturisiri despre actorul care ne-a încântat cu rolurile sale memorabile.
„Își cunoștea valoarea”
„Nu era modest. Îşi cunoştea bine valoarea. Mâncarea şi amorul îl făceau fericit, dar banii erau pentru el suprema importanţă. Fiind sărac în copilărie devenise zgârcit. Circula cu clasa a II-a la tramvai, cumpăra Sportul Popular, îl citea şi-l revindea”, a mai spus Chira Dragomir.
Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost unul dintre geniile comedei românești. A murit în 1996, sărac și uitat de lume, de prieteni, de telespectatori.
Bachus din filmul Secretul lui Bachus, realizat în 1984 de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Ștefan Mihăilescu Brăila. „Am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui Bachus l-am ochit încă de la început pe Ștefan Mihăilescu-Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui Bachus. Căpăta o privire de gheață care parcă tăia ca un laser”, spunea Geo Saizescu despre actorul brăilean, conform Wikipedia.
În 1964, actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”. A fost, de asemenea, distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a în 1967 „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
Se încarcă comentariile...
