Papii cu numele de Leon au schimbat istoria omenirii. Cine au fost „Papa Muncitorilor” și singurul suveran pontif sărbătorit ca sfânt și de ortodocși
0În istorie au existat încă 13 papi care au purtat numele de Leon. Trei dintre aceștia au avut o importanță capitală în istoria întregii Europe, iar unul dintre ei a reușit să facă pasul esențial către modernizarea Bisericii și racordarea acesteia la realitățile contemporane.
Pe 8 mai, conclavul a ales un nou suveran pontif. Este vorba despre cardinalul american Robert Prevost, în vârstă de 69 de ani, originar din Chicago, membru al Ordinului Sfântul Augustin. Numele său, ca suveran pontif, este Leon al XIV-lea, fiind cel de-al 267 lea Papă din istorie. Numele său are o rezonanță aparte. O parte dintre papii care au purtat acest nume au avut o influență covârșitoare asupra istoriei umanității, fiind în general reformatori sau pietre de hotar în evoluția societății europene.
Unul dintre cei mai mari papi din istoria umanități, sfânt pentru toți creștinii
Primul papă care a purtat numele de Leon provenea dintr-o familie de aristocrați romani și a trăit în perioada 400-461 d.Hr, o epocă de apus a Imperiului Roman Occidental. A rămas cunoscut în istorie drept Papa Leon cel Mare, primul dintre cei trei suverani pontifi care s-au bucurat de această titulatură, alături de Papa Grigore I și Nicolae I. Conform „Liber Pontificalis”, Leon cel Mare s-a născut în Toscana și la vârsta de 31 de ani era deja un personaj bine cunoscut și apreciat, atât la nivel bisericesc, dar și diplomatic. Așa cum preciza și Ioan Cassian, un mare teolog al vremii, Leon a fost o persoană, educată, deosebit de inteligentă și cu o înțelepciune aparte încă din tinerețe.
A fost rugat să rezolve problema ereziei Nestoriene, dar și disputele jurisdicționale cu Juvenal din Ierusalim. A fost luat până și în serviciul ultimilor împărați romani. De exemplu, împăratul Valentinian al III-lea l-a trimis în calitate de diplomat să rezolve disputa dintre Aetius (comandantul militar suprem din Galia) și Albinus (magistrat suprem). Specialistul Johann Peter Kirsch crede că aceste misiuni erau dovada clară că Leon se bucura de o mare apreciere atât la Curtea Imperială, dar și în sânul Bisericii, devenind mâna dreaptă a Papei Sixtus al III-lea. Tocmai de aceea, după moartea lui Sixtus, Leon a fost ales papă, în unanimitate. Și-a folosit înțelepciunea și inteligența pentru a salva Roma în două rânduri.
Prima dată, în anul 452 d.Hr, îl convinge pe Attila, temutul rege al hunilor, să nu mai atace Roma. Ba chiar l-a determinat să părăsească și Italia, deși nu-i mai stătea nimeni în cale. După numai trei ani, reușește să facă aproape același lucru și cu Genseric, regele vandalilor. Aceștia au jefuit cumplit Roma, dar au respectat promisiunea făcută Papei Leon I de a nu ataca bisericile, mănăstirile, cimitirele și pe toți cei care se află în interiorul lor. Astfel, mare suveran pontif a salvat zeci de mii de vieți omenești și un patrimoniu inestimabil al culturii europene, ascuns în mănăstiri și biserici.
De-a lungul vieții sale a luptat împotriva ereziilor, a centralizat Biserica și a organizat-o. A lămurit și chestiuni teologice, impresionând inclusiv prin celebrele sale scrisori. Prin activitatea sa deosebită Papa Leon I cel Mare a rămas în istorie drept singurul suveran pontif recunoscut ca sfânt atât de Biserica Catolică cât și de cea Ortodoxă, unul dintre Părinții Bisericii Creștine. „Fără îndoială a fost unul dintre cei mai importanți din istoria Bisericii”, mărturisea Papa Benedict al XVI-lea despre Leon I. În secolul al XVIII-lea, Leon I a fost proclamat „doctorul Bisericii” de Papa Benedict al XIV-lea.
Papa care a schimbat istoria Bisericii și a Europei
Aproape la fel de important a fost și Leon al IX-lea (1002-1054). De numele lui se leagă celebra Schismă din anul 1054, cea care a împărțit lumea creștină în vestul catolic și estul ortodox. Această schismă a Bisericii creștine a schimbat definitiv istoria Europei, cu largi implicați în politica continentală timp de mai bine de un mileniu. Papa Leon al IX-lea se numea de fapt Bruno d'Eguisheim-Dabo și s-a născut pe 21 iunie 1002, în provincia Alsacia, Franța de astăzi. Bruno făcea parte dintr-o familie nobiliară puternică, fiind cel mai mic dintre fii contelui franc Hugh IV din Nordgau, văr al lui Conrad al II-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman de Neam Germanic.
Încă de la vârsta de 5 ani, Bruno a fost trimis la învățătură, sub aripa puternicului Berthold, Episcop de Toul. La fel ca și Leon cel Mare, Bruno, în calitate de diacon și arhidiacon, a devenit un excelent diplomat. Fiind educat și foarte inteligent, Bruno a servit împăratului Conrad al III-lea, dar și succesorului său, Henric al III-lea. Deși cleric, Bruno știa să mânuiască foarte bine și spada. Diaconul alsacian a reușit să obțină victorii diplomatice extraordinare, făcând pace între Franța și Sfântului Imperiu Roman de Neam Germanic, dar obținând, pentru împărat, provincia Burgundia, „prin marea sa înțelepciune”. Datorită faimei sale, atât ca diplomat al Curții Imperiale cât și ca teolog de prim rang, Bruno a fost ales papă, sub numele de Leon al IX-lea, în anul 1049, la numai 47 de ani. A avut o contribuție importantă în organizarea Bisericii, fiind un susținător al celibatului în rândul preoțimii.
Poate cel mai faimos episod al pontificatului Papei Leon al IX-lea a fost cel prin care s-a produs Marea Schismă din anul 1054. Totul a început după ce Patriarhul Mihai I Cerularios al Constantinopolului, prin Leon de Ohrid, Arhiepiscopul Bulgariei, i-a scris papei denunțând folosirea azimelor și a zilelor de post în Biserica Latină. Leon al IX-lea a trimis o scrisoare lui Mihai I în 1054, citând o mare parte din Donația lui Constantin, crezând că este autentică (era un decret imperial fals prin care împăratul Constantin Cel Mare ar fi transferat papei autoritatea asupra Romei). Practic, Leon al IX-lea, afirma primatul papal în fața patriarhului constantinopolitan.
Pentru a tranșa disputa, Leon al IX-lea a trimis la Constantinopol o delegație condusă de cardinalul Humbert în anul 1054. Negocierile s-au terminat prost iar Humbert a emis o bulă de excomunicare Patriarhului. Actul se dovedea nul, fiindcă Papa Leon al IX-lea a murit între timp. Tăvălugul nu a mai putut fi oprit. La rândul său, Patriarhul Mihail Cerularios a emis o bulă de excomunicare pentru Humber. Biserica creștină s-a împărțit în două. În anul 1087, Papa Leon al IX-lea a fost canonizat de către Papa Victor al III-lea.
Protectori ai artelor și „Papa Muncitorilor”
Majoritatea papilor care au purtat numele de Leon au fost protectori ai artelor, culturii și învățământului. Papa Leon al X-lea, de exemplu, provenind din puternica familie de Medici a fost un mare mecena, sprijind atât învățământul, dar mai ales lumea artistică din Roma și Florența. O influență covârșitoare în evoluția Bisericii Catolice a avut-o Papa Leon al XIII-lea (născut Gioacchino Vincenzo Raffaele Luigi Pecci), de la finele secolului al XIX-lea. Acesta a avut cea de-a patra cea mai lungă domnie în scaunul pontifical cu o influență foarte importantă în societate. Prin faimosul său „Rerum novarum” din 1891, Papa Leon al XIII-lea milita pentru drepturile muncitorilor, precum condiții de muncă decente, salarii corecte, dar și formarea de sindicate.
Prin același act papal, Leon al XIII-lea sprijinea dreptul la proprietate şi spiritul antreprenorial, opunându-se atât socialismului, dar și capitalismului de tip „laissez-faire”. Pentru concepțiile sale moderne și progresiste a rămas în istorie drept „Papa Muncitorilor”, punând piatra de temelie pentru gândirea modernă și doctrinele sociale din sânul Bisericii Catolice. Au fost și papi cu numele de Leon care nu s-au ridicat la așteptările acestor reformatori. Printre aceștia și Papa Leon al XI-lea, membru al importantei familii de Medici, dar care a murit la numai 27 de zile de la numirea în scaunul pontifical.
Se încarcă comentariile...
