O istorie întunecată a masacrelor făcute de ruși. Cum au omorât sovieticii, în doar opt zile, aproape 40.000 de „dușmani ai poporului”
0În anul 1941, sovieticii au declanșat unul dintre cele mai brutale masacre din istoria recentă a Europei. Aproximativ 40.000 de oameni din vestul Ucrainei au fost uciși în doar opt zile. Erau în special deținuți politic iar sovieticii se temeau că vor colabora cu invadatorii.
Pe 22 iunie 1941 începea Operațiunea Barbarossa, numele de cod secret al liderilor naziști pentru a descrie invazia Uniunii Sovietice. Hitler considera această acțiune militară de amploare drept un „război preventiv”. În plus, așa cum enunța și „Mein Kampf”, estul Europei putea să ofere poporului german acel Lebensraum („spațiul vital”) de care ar fi avut nevoie pentru a se dezvolta. Pe scurt, Hitler spera să cucerească rapid Rusia Europeană și Ucraina până la Arhanghelsk în nord și Astrahan în sud.
Populația slavă urma să fie înrobită sau exterminată și înlocuită cu coloniști germani. În timp ce diviziile germane avansau în ritm rapid, Stalin, liderul URSS, a dat ordin pentru „curățirea terenului”, adică înlăturarea tuturor „elementelor dușmănoase”, dar și a celor pe care dictatorul comunist îi percepea ca utili inamicului. Serviciile secrete rusești au început un masacru fără precedent, ucigând pe toți cei care au fost percepuți de sistemul comunist drept o amenințare. Istoricii estimează că numărul persoanelor omorâte a ajuns în acele zile la câteva zeci de mii. Măcelurile erau derulate fără nicio urmă de umanitate, victimele fiind sfârtecate de grenade și mitralierele tancurilor, fără posibilitatea de a fugi sau de a se apăra.
Tărâmul „dușmanilor poporului” și pușcării umplute până la refuz
În septembrie 1939, printr-o înțelegere secretă, Germania Nazistă și URSS invadau concomitent Polonia. În timp ce nemții ocupau vestul Poloniei, rușii au pus mâna pe Ucraina de Vest (pe atunci parte a Poloniei). Teritoriul ocupat de ruși cuprindea Transcarpatia, Galiția de Est, Volînia, Bucovina de Nord și părțile vestice ale Podoliei. Întreaga zonă a fost inclusă în Republica Socialistă Sovietică Ucraineană. Stalin a ordonat imediat sovietizarea teritoriului ocupat.
A fost un proces violent marcat de deportări, crime, zeci de mii de oameni băgați în pușcării comuniste doar fiindcă nu făceau parte din clasele sociale agreate de partid. „Dușmanii poporului”, adică țăranii înstăriți, nobilimea poloneză, antreprenorii și intelectualii au fost deportați sau băgați în pușcării politice amenajate pe teritoriul Ucrainei de Vest.
„Ocupația sovietică a Ucrainei de Vest a fost caracterizată de teroare și represiune, Stalin lansând imediat o campanie de sovietizare care nu numai că a inclus distribuirea și afișarea însemnelor și propagandei sovietice, dar a implicat și o campanie masivă împotriva percepuților „dușmani ai statului”. Din cauza fricii lui Stalin față de orice elemente naționale sau antisovietice, sute de mii de suspecți adversari politici au fost arestați, închiși, deportați în Siberia sau Kazahstan sau executați în masă între februarie și iunie 1940. Arestările și deportările inițiale s-au concentrat pe anticomuniști, elitele poloneze de dinainte de război, funcționari publici, oficiali guvernamentali, ofițeri militari și naționaliști ucraineni”, precizează Jennifer Popowycz, cercetător la The National WWII Museum( New Orleans) în articolul „The 1941 NKVD Prison Massacres în Western Ukraine”. Pușcăriile din Ucraina de Vest gemeau de deținuți politici. Mai ales că până în aprilie 1940, NKVD (poliția secretă rusească) a început să aresteze și membrii familiilor celor condamnați anterior, dar chiar și pe prietenii acestora. Se estimează că în închisorile politice din Ucraina de Vest erau 140.000 de deținuți politic, până în vara lui 1940.
Un plan criminal: oameni omorâți ca la abator
Invazia germană de la sfârșitul lunii iunie a anului 1941 i-a prins pe ruși cu închisorile pline de „elemente dușmănoase” în Ucraina de Vest. Stalin s-a temut că toți acești oprimați ai regimului vor colabora cu armata invadatoare și îi vor ajuta să se descurce mai bine pe teritoriul ucrainean. Tocmai de aceea, dictatorul comunist a cerut poliției secrete să mute toți deținuții către gulagurile din interiorul Rusiei, pentru a nu cădea în mâinile germanilor. S-a constatat că soluția relocării nu era viabilă. Nu dispuneau de atâtea mijloace de transport, infrastructura nu-i ajuta, iar armata germană avansa rapid. Așa că Stalin a luat o decizie criminală. A hotărât uciderea tuturor deținuților politic din pușcăriile din Vestul Ucrainei.
„La auzul veștilor despre invazia germană, NKVD-ul a primit ordin să evacueze și să lichideze toți prizonierii politici în baza ordinului de evacuare nr. 00803”, preciza Jennifer Popowycz. Crimele au început în toate teritoriile de vest ale Uniunii Sovietice, cele care puteau fi cucerite de germani. Au fost omorâți în masă deținuți politic din Ucraina, Belarus și țările baltice. În total, sursele variază între 10.000 și 40.000 de oameni. „Acest lucru s-a realizat în mare parte prin uciderea în masă a prizonierilor în diferite locații din Ucraina de Vest, Belarus, Estonia și Lituania. Majoritatea execuțiilor în masă, denumite ulterior „masacrele închisorilor NKVD din 1941” de către localnici au avut loc în Ucraina de Vest ”, adaugă Jennifer Popowycz. În Ucraina de Vest, dintre victime, 70% erau ucraineni, 20% polonezi, iar restul evrei și alte naționalități.
Oameni sfârtecați de grenade, arși de vii în celule
Uciderea prizonierilor a fost făcută cu o atrocitate fără seamăn. Un bun exemplu este închisoarea centrală din orașul Luțk, în nord-estul provinciei Volînia. Deținuții erau înghesuiți și închiși în celule mici sub pretextul unei evacuări la scară largă. La scurt timp după aceea, ofițerii NKVD i-au chemat nominal, în curte, i-au aliniat și au început să arunce grenade asupra grupului, în timp ce tancurile sovietice trăgeau cu mitraliere. O mână de supraviețuitori au fost apoi forțați să-și petreacă restul zilei săpând morminte și îngropând cadavre până când supraveghetorii lor au fugit de o unitate germană care avansa. Estimările victimelor masacrului din închisoarea Luțk variază în funcție de surse, de la 1.500 la 4.000 de oameni. „Era ca și cum vestitorul morții ar fi apărut în celula noastră și i-am auzit mesajul”, mărturisea Bodhan Kazanivskyi, supraviețuitor al masacrului de la Luțk.
„Procedurile de exterminare ale NKVD variau de la o închisoare la alta, în funcție de numărul de prizonieri care urmau să fie executați, unii fiind împușcați sistematic în ceafă sau arși de vii în celule încuiate. Deținuții încarcerați în închisoarea cu trei etaje Dubno, situată în regiunea Rivne, au fost împușcați și înjunghiați cu baionete în timp ce dormeau”, se arată în „The 1941 NKVD Prison Massacres în Western Ukraine”. Una dintre cele mai mari atrocități a avut loc în pușcăria pentru femei de la Sambir, oraș situat la 80 de kilometri de Lvov. Peste 1200 de deținute politic au fost băgat în două celule pline cu explozibil. După ce soldații ruși au ieșit, cele două celule au fost aruncate în aer. O parte din femei au murit în chinuri printre dărâmături. În orașul Ivano-Frankivsk, cunoscut anterior sub numele de Stanyslaviv, trei celule mari din subsol erau stivuite până la tavan cu aproape 2.500 de cadavre.
Crimele descoperite, oamenii cuprinși de furie oarbă
Deși NKVD-iștii au încercat să ascundă crimele, în cele din urmă cadavrele au fost descoperite. Nu neapărat numărul celor morți i-a șocat pe localnici ci brutalitatea crimelor. Au fost găsite cadavre spintecate, cu urme de tortură, oameni fără nas și urechi, femei eviscerate. Rapoartele germane vorbesc despre crime oribile, cu preoți crucificați. Aceste realități cumplite au alimentat și mai mult ura polonezilor și ucrainienilor împotriva rușilor. Familii întregi își căutau membrii printre mormanele de cadavre mutilate. Furia a orbit rațiunea. În unele orașe, comunitățile evreiești au fost atacate. Evreii erau asociați cu ideologia comunistă iar oamenii îndurerați și furioși căutau țapi ispășitori. Nu în ultimul rând, propaganda nazistă a profitat la maxim de furia celor care și-au pierdut rude sau prieteni în pușcăriile morții. În majoritatea locurilor în care au fost masacrați deținuți politic, oamenii au ridicat mausoleuri sau troițe pentru aducere aminte.
Se încarcă comentariile...
