Lecția de pragmatism a unei profesoare și mame de olimpic. Ce contează cu adevărat când îți alegi facultatea și ce e doar mit

Pentru mulți absolvenți de clasa a XII-a, care au promovat Bacalaureatul și vor să continue o formă de învățământ urmează o perioadă dificilă de alegeri, negocieri în familie și hotărâri care le vor decide viitorul. Specialiștii spun că trebuie urmată calea de mijloc.

Mulți absolvenți se vor orienta către Univeristățile din țară și străinătate FOTO freepik.com

În România au promovat examenul de Bacalaureat, în vara acestui an, peste 90.000 de absolvenți de liceu. O parte dintre aceștia vor să urmeze studii superioare. Adică se vor înscrie la una dintre cele aproape 90 de universități de stat sau private din România.

Dacă, pentru o parte dintre aceștia, alegerea este deja făcută de cel puțin doi ani sau chiar din clasa a IX-a (cei care dau la Medicină, Academia de Poliție, academii militare sau arte), pentru ceilalți urmează o perioadă grea de negocieri, hotărâri, răzgândiri și convingeri. Un proces în care, de obicei, se implică aproape toată familia.

Pe de o parte, părinții se gândesc la partea economică a problemei, adică la facultăți și specializări care le pot oferi copiilor șanse la cariere bănoase, iar, de cealaltă parte, viitorii studenți tind să caute orașe mari, cu multe oportunități, inclusiv pentru distracție, dar și să-și urmeze tot felul de pasiuni.

Alegerea este foarte importantă, mai ales că, de obicei, decide destinul profesional al tânărului. Tocmai de aceea, specialiștii în educație, precum profesorul și inspectorul școlar Cristina Bălăucă, mamă a unor copii cu câte două facultăți absolvite, dar și a unui fost olimpic internațional, spun că alegerile trebuie făcute cu maximă atenție și luând în calcul mai multe criterii și factori.

„Trebuie să găsim o cale de mijloc”

Prima întrebare care se pune este: „Este bine să alegem o facultate cu rațiunea și gândindu-ne la cariere bănoase sau să mergem pe calea dictată de pasiune?”. Cristina Bălăucă spune că ideal este să nu mergem nici pe una, nici pe cealaltă. Adică să încercăm să găsim un echilibru.

În primul rând, trebuie să vedem ce ne place să facem, dar care să ne asigure și un viitor pe piața muncii. Adică să nu ajungem șomeri cu diplomă, care, imediat ce au terminat facultatea, să înceapă o reconversie profesională pentru a avea din ce trăi.

„Totul este în funcție de ce vrei tu să faci în viață. Alegerea trebuie să o facă un tânăr și cu inima, dar și cu rațiunea. Știți că întotdeauna extremele sunt mai greu de gestionat. Trebuie să găsim o cale de mijloc care să ne satisfacă și emoțional, dar și financiar, ulterior, după terminarea studiilor și începerea carierei profesionale. Și este posibil acest lucru dacă analizăm cu grijă. Adică trebuie să ne gândim și cum ne vom integra pe piața muncii după ce terminăm studiile. Ce vom face cu specializarea pe care am aprofundat-o? Ne vom găsi loc de muncă? Ne vom putea întreține? Care sunt opțiunile din acest punct de vedere? Pentru că piața este într-o continuă mișcare și schimbare. Și este posibil ca, după terminarea studiilor, să mai ai nevoie de ceva în plus, de un master într-un alt domeniu, astfel încât să-ți găsești locul de muncă pe care ți-l dorești”, precizează profesorul botoșănean.

De cealaltă parte, un absolvent de liceu nu trebuie să se gândească doar la partea financiară atunci când alege o facultate. Trebuie să vadă și ce-i place să facă. Pentru că o carieră fără pasiune se poate scufunda în contraperformanțe.

„O carieră, în primul rând, trebuie să-ți aducă acea satisfacție sufletească. Pentru că, dacă mergi la muncă doar pentru satisfacția materială, să știți că nu cred că este în regulă. Adică să mergi acolo doar fiindcă ești bine plătit, în virtutea inerției, dar, în realitate, să nu-ți placă ce faci. Probabil nici randamentul nu este unul scontat. Poate înveți să-ți placă, la un moment dat, poate găsești în meseria respectivă o cale pe care să o urmezi, astfel încât să obții randament maxim, dar, în principiu, dacă faci ceva cu plăcere, merge mai ușor. Cu alte cuvinte, trebuie găsită o cale de mijloc între pasiune și oportunitate în alegerea unei facultăți”, adaugă Cristina Bălăucă.

Părintele, vocea rațiunii

Totodată, specialiștii spun că părintele nu trebuie să dicteze, în niciun caz, domeniul în care va activa un copil. Adică să nu-i impună o facultate, o carieră, pentru că rezultatele s-ar putea dovedi catastrofale atât pe plan emoțional, cât și pe plan profesional.

În schimb, părintele poate juca rolul vocii raționale. Adică să direcționeze tânărul, în funcție de pasiunile și aptitudinile acestuia, către un domeniu care să îmbine, așa cum preciza Cristina Bălăucă, plăcerea cu oportunitatea.

„Ar trebui să fie o colaborare cu părintele atunci când un tânăr se gândește exact ce studii superioare ar trebui să urmeze. Cum spuneam, copilul trebuie să aleagă o cale de mijloc între oportunitatea materială și cerințele pieței muncii, posibilitățile oferite de traseul universitar, dar și ceea ce-i place să facă și pentru ce are aptitudini și chemare. De obicei, copilul tinde foarte mult să se hazardeze, să urmeze doar glasul pasiunii, în timp ce părintele vine cu argumentele logice, ca o voce a rațiunii, aducând un echilibru. Sunt situații în care poți alege și două sau chiar trei variante, de ce nu?”, susține Cristina Bălăucă.

„Eu recomand să învețe în țară”

Totodată, Cristina Bălăucă spune că cel mai bine este ca absolvenții să aleagă universități din țară. Și asta în condițiile în care mulți olimpici, inclusiv fiul profesoarei botoșănence, multiplu premiat internațional, au ales să studieze în România, deși erau deja admiși la universități de prestigiu din Marea Britanie.

Și asta fiindcă, spune Cristina Bălăucă, în România este mai ieftin și există o gamă la fel de variată de specializări. Iar oportunitățile nu lipsesc.

„Atâta timp cât găsești în România un echivalent al domeniului pe care vrei să-l urmezi în străinătate, este bine să-l faci în țară. În primul rând, din motive economice, pentru că în străinătate este greu să te împrumuți. Mai precis, sunt acele credite pe care le fac părinții, dar și viitorii studenți. Atâta timp cât găsești echivalent în țară și să știți că universitățile din România au o gamă foarte variată de domenii, eu recomand să înveți în țară. Eventual, ca student, să mergi și în străinătate, dar prin diferite proiecte care pot fi accesate în timpul perioadei de studii, să mergi, eventual, la un master, un doctorat, mai târziu, pe o anumită specializare care poate nu se găsește la noi în țară. Se poate face performanță și în România în mediul universitar. Copiii mei au făcut câte două facultăți, la noi în țară. Și le-au făcut în același timp. Adică chiar găsești sprijin și poți face mai departe ceea ce-ți dorești studiind în România”, susține Cristina Bălăucă.