Istoria mai puțin cunoscută. Cum i-a sărăcit și asuprit pe țărani eroul național Mihai Viteazul
0Mihai Viteazul este unul dintre cei mai populari și apreciați voievozi din istoria românilor. Nu însă și pentru o bună parte dintre supușii săi. Pentru țărani a fost un adevărat asupritor, legându-i de glie sau aservindu-i, lăsându-i la mâna feudalilor.
Mihai Viteazul (1558-1601) este unul dintre voievozii emblematici în cultura românească. Este de altfel unul dintre cei mai populari și iubiți lideri medievali români, considerat a fi un deschizător de drumuri prin unificarea Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești, la 1600.
Pe scurt, un erou național, înzestrat de istoriografia naționalistă cu cele mai ales calități. Nu aceeași părere o avea despre domnul Țării Românești și majoritatea populației din principat.
Țăranii, în special, în considerau un tiran care i-a lăsat fără drepturi și la mila feudalilor. De altfel, un lucru puțin cunoscut, în timpul domniei lui Mihai Viteazul au existat mai multe revolte țărănești, cei-i drept de mică anvergură.
I-a înrobit pe țărani pentru a-și atrage simpatia boierilor
Așa cum arată studiile istorice, relația lui Mihai Viteazul cu „talpa țării”, adică țărănimea, majoritatea populației din Țara Românească, era una dificilă. Prin tratatul încheiat cu Sigismund Bathory în 1595, Mihai Viteazul asigura și legarea țăranilor de glie, adică le anula dreptul de strămutare de pe o moșie pe alta.
Prin această măsură punea capăt unei practici a țăranilor de a schimba un feudal exploatator cu unul ceva mai omenos. Totodată asigura boierilor dreptul de a-i aduce înapoi pe cei fugiți de pe moșii. Pentru rumâni, adică țăranii dependenți de pe moșiile boierești a fost o lovitură grea, fiind practic obligați să îndure abuzurile boierilor.
„În urma studiului răposatului C. Giurescu se vede azi lămurit că legătura lui Mihai a fost o măsură administrativă prin care rumânii fugiţi de pe moşiile unor boieri în alte locuri să nu mai fie reclamaţi, ci să rămâie rumâni ai proprietarilor locului pe care s-au adăpostit”, scria P.P. Panaitescu în „Mihai Viteazul”. Propriu-zis această măsură a avut un caracter practic.
Mihai Viteazul se baza în mare parte pe o armată de profesioniști și mercenari, având nevoie la război de contingentele boierești, dar mai ales de liniște internă din partea feudalilor renumiți pentru comploturi și intrigi.
Prin această măsură, Mihai Viteazul a încercat să atragă marile familii boierești de partea sa. În plus, tot pentru a atrage sprijinul și simpatia marii boierimi, Mihai Viteazul i-a sărăcit și adus în stare de aservire și pe țăranii liberi, oameni care beneficiau liberi de pământuri, fără servituți personale. În special, Mihai a favorizat boierimea oltenească, din rândul căreia s-a ridicat la domnie, și cea care de altfel l-a sprijinit mereu în campaniile sale militare.
Aservirea țăranilor liberi a avut și scopul de a stoarce noi taxe de pe urma lor și, în plus, de a asigura o forță suficientă de muncă pe domeniile boierești.
„Pe de altă parte, cercetări mai noi au dovedit că legătura lui Mihai mai are şi alt sens. Oamenii liberi, nedependenţi de proprietari, care existau în ţară, au fost şi ei făcuţi şerbi (rumâni) pe moşiile unde trăiseră liberi, aşa că măsura lui Mihai a lipsit de libertate în favoarea boierilor un număr de ţărani care până atunci nu fuseseră şerbi. Toate aceste adânci schimbări sociale au fost în folosul clasei boiereşti, care guverna cu Mihai şi în aceste împrejurări războinice s-au umplut de glorie, dar în acelaşi timp şi de bani”, preciza P.P. Panaitescu în aceeași lucrare.
Țăranii au ajuns să-i prefere pe turci
Lucru puțin cunoscut, mai ales la nivelul publicului larg, din cauza acestor măsuri dure împotriva țărănimii, mai ales țăranii liberi sărăciți și aserviți s-au ridicat împotriva domnitorului. „Moşnenii cnezi, care erau liberi din timpuri străvechi şi stăpâni pe pământul lor, nu se putea lăsa despuiaţi fără să crâcnească şi, oricât de înalt prestigiu ar fi avut marele domn, durerea supuşilor lui şi-a făcut drum până la dânsul”, se arată în lucrarea ”Mihai Viteazul”.
Una dintre revolte este consemnată chiar în anul 1595, atunci când țăranii din Dolj s-au răsculat. Au refuzat să mai plătească birurile. Mihai Viteazul a trimis o trupă de cazaci să le ia cu forța birul. Culmea, țăranii au ajuns să ceară ajutorul turcilor pentru a scăpa de mercenarii voievodului muntean.
„Românii, aflând pentru ce veneau cazacii, hotărâră să se apere şi trecură peste Dunăre la Vidin cetatea turcului şi au chemat opt sute de turci ce trecură dincolo şi, împreună cu românii care ştiau unde locuiau cazacii, s-au dus noaptea să-i surprindă şi-i luară pe toţi prinşi, ducându-i cu ei la Vidin”, preciza agentul ducelui de Toscana, aflat la Alba Iulia despre evenimentele din Țara Românească.
Alte revolte au fost consemnate după Bătălia de la Șelimbăr, dar și după cucerirea Moldovei. Obijduiți de boieri și sărăciți, țăranii băteau drumul, cu tot cu familii până la Alba Iulia, unde se afla Mihai Viteazul pentru a cere dreptate.
„Întrezărim una din cele mai impresionante pagini din istoria îndureratului nostru trecut, obijduiţi, cu pământul răpit, şerbi ai boierilor, sătenii se ridică şi află unii de la alţii; mişcarea se întinde în toată ţara, unii cu căruţe, călări şi pe jos, pe drumuri cumplite, cu greutăţile de atunci străbat zile, poate chiar săptămâni până la scaunul domnesc de la Alba Iulia, cerând dreptate, o dreptate care pe atunci nu putea s-o înţeleagă nimeni”, preciza P.P. Panaitescu. Evident, jalbele nu le-au fost ascultate.
Se încarcă comentariile...
