Homosexualitatea ca tactică militară. Statele faimoase care și-au făcut armate din persoane de același sex și care erau avantajele

Două dintre cele mai faimoase armate ale lumii antice au folosit homosexualitatea ca politică militară. Această orientare sexuală era utilizată în educația militară și socială a tinerilor pentru a forma batalioane de elită, multă vreme neînvinse pe câmpul de luptă.

Spartanii erau printre cei mai buni războinici ai antichității FOTO Adevărul

Cu siguranță, spartanii au fost printre cei mai faimoși războinici ai antichității. Forța lor militară a inspirat inclusiv artele vizuale, literatura dar mai ales cinematografia. Totodată, tebanii, alți războinici greci au intrat în istorie datorită performanțelor militare extraordinare din timpul Războiului Peloponesiac. Armata spartană și tebană sunt poate printre cele mai puternice și faimoase din lumea antică. Ambele aveau în comun o educație militară aparte a tinerilor recruți. Mai precis au încurajat homosexualitatea, ba chiar au transformat-o în politică de stat, pentru a obține rezultate formidabile pe câmpul de luptă. A fost găsită și o explicație, iar răspunsuri au dat atât anticii cât și specialiștii moderni. 

Homosexualitate, o metodă de a crea coeziune trainică în rândul armatei

În Europa, secolului al V lea îHr, hoplitul grec era unul dintre cei mai buni soldați ai continentului. Acesta era de fapt un infranterist greu înarmat, cu platoșă, cnemide, coif cu obrăzare și protecție nazală, lance lungă, scut și kopis( n.r. o spadă cu lama lată, puțin curbă), recrutat din rândurile cetățenilor de clasă mijlocie, capabili să-și permită echipamentul de luptă. Hoplitul grec era bine antrenat încă din adolescență, bine pregătit fizic în gimnazii și experimentat în luptele dese dintre cetățile grecești sau cu perșii. Acești hopliți luptau într-o formație tactică strânsă, numită falangă.

Adică fiecare soldat îl apăra pe celălalt cu scutul, iar cu lăncile îndreptate în față, formau un „arici” greu de pătruns. Falanga grecească a inspirat temuta falangă macedoneană, cea care a dominat câmpurile de luptă ale Europei și Asiei. Iar cei mai buni hopliți din Grecia erau spartanii. În Antichitatea clasică, Sparta a fost o cetate întemeiată de dorieni. Era dominată de un cult marțial, în care copiii născuți cu diverse malformații  sau care nu păreau suficient de vânjoşi, pentru a fi transformați mai târziu în hopliți, erau aruncaţi de pe muntele Taiget. Cine nu era apt să poarte arme, nu avea ce căuta în Sparta. Cetăţeania se obţinea doar prin naştere. Spartanii erau, de fapt o minoritatea războinică care controla o mare de sclavi, adică populația locală aservită lor.  Tocmai din cauza acestui dezechilbru numeric, spartanii trebuiau să atingă perfecțiunea în luptă. În primul rând pentru a putea controla populația aservită dar și pentru a face față inamicilor. Educația spartană a rămas renumită în istorie. Băieții erau luați din familie la șapte ani și închiși în tabere militare, fiind antrenați doar pentru un singur scop: războiul.

Erau învățați să îndure frigul, foamea, umilința și durerea. Erau căliți prin exerciții fizice intensive, iar mai apoi angrenați în tot felul de acțiuni militare. Erau organizate adevărate vânători de sclavi, tocmai pentru ca viitorii hopliți spartani să învețe să ucidă. Tocmai de aceea falanga spartană era o forță de temut pe câmpul de luptă, puțini reușind să se laude că au învins această mașină, aproape perfectă, de luptă. Unul dintre secretele coeziunii falangei era însă o politică de stat aplicată în aceste tabere militare. Mai precis, se presupune că tinerii spartani erau încurajați să practice homosexualitatea.  „Se pare că spartanii au dezvoltat forma lor proprie de iubire instituţionalizată dintre bărbat şi băiat sub influenţa cretană. În Sparta tânărul din această pereche se numea ”ascultătorul” iar mentorul se numea ”inspiratorul”, scrie Louis Crompton în „Homosexuality and Civilization”.

La rândul lor, specialiştii precum K.O. Müller în secolul al XIX lea şi Erich Bethe la începutul celui următor au teoretizat şi susţinut această ipoteză prin care statul spartan încuraja homosexualitatea. Explicația era simplă. Lupta în falangă presupunea coeziune între războinici, iar cuplurile de spartani ar fi oferit această coeziune la alt nivel. „Dacă ar fi o cale prin care un stat sau o armată să fie constituită doar din iubiţi, ei ar fi cei mai buni guvernatori ai oraşului lor, abţinându-se de la toate dezonorurile şi crescând unul pe celălalt în onoare. Şi atunci când ar lupta unul lângă celălalt, chiar dacă în inferioritate, ei ar învinge pe oricine. Pentru că ce iubit nu ar dori să fie văzut de toată omenirea alături de cel drag. Şi-ar arunca el armele sau şi-ar părăsi locul în luptă? Mai degrabă ar muri de o mie de ori decât să îndure acest lucru”, scria Plato în Symposium.  Spartanii erau mai degrabă bisexuali, fiindcă după ce ieșeau din taberele militare erau nevoiți să se căsătorească și să procreeze.

”Batalionul sacru„, o elită homosexuală a armatelor grecești

Tot în Grecia, pe același principiu s-a născut cea mai temută falangă din lumea elenistică a acelor vremuri. În cetatea Teba, din regiunea numită Beoția, homosexualitatea era la modă, și a fost cu atât mai mult cultivată din rațiunile militare explicate de Platon. „Teba ca şi Elis sunt două state greceşti de pe continent care sunt citate în repetate rânduri ca zone în care homosexualitatea era încurajată. Xenophon în ”Constituţia Spartei„, observă că dacă la Elis relaţiile dintre bărbaţi erau ocazionale la Teba bărbaţii trăiau cu băieţii ca soţi şi soţie”, scrie Louis Crompton. Tocmai de aceea, în cetatea beoțiană a fost constituit un batalion de elită format exclusiv din cupluri homosexuale. Mai precis era 150 de cupluri de îndrăgostiți care formau așa numitul ”Batalion Sacru”. El a fost constituit în anul 378 îHr de un lider militar numit Gorgidas. Antrenamentele erau draconice iar coeziunea dintre luptători maximă.

Așa s-a ajuns la situația în care „Batalionul Sacru al Tebei„ a ajuns cea mai performantă unitate militară din Grecia Antică. Falanga „Batalionului Sacru„ a învins, în timpul Războiului Peloponesiac, până și pe celebra falangă spartană, în bătălia de la Leuctra din 371 ÎHr. După acest moment, această unitate militară și-a câștigat o reputație legendară ajutând Teba să obțină, ce-i drept pentru scurt timp, hegemonia militară, în Grecia. „Batalionul Sacru al Tebei” a fost distrus în lupta de la Cheroneea cu macedonenii, cei care copiaseră sistemul falangelor grecești dar le-au dus la perfecțiune, ajutate și de o puternică cavalerie. Cuplurile de homosexuali tebani au luptat împreună până la ultimul om. Homosexualitatea a fost permisă timp de două secole și în armata romană. Împăratul Octavian a interzis căsătoria în rândul legionarilor romani, pe timpul serviciului miliar, tocmai pentru a le spori capacitatea războinică, fără grija celor de acasă sau dorul soției și copiilor, și le-a permis să aibă relații homosexuale. După 200 de ani, această interdiciție a fost ridicată, iar legionarii se puteau căsători și în timpul serviciului militar.