Elena Văcărescu, domnișoara de onoare care ar fi putut ajunge regină. Idila cu prințul Ferdinand, care a ales tronul VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Elena Văcărescu, domnișoara de onoare a Reginei Elisabeta, a fost exilată pentru că Ferdinand, cu care trăia o frumoasă poveste de dragoste, a ales să fie rege.

Elena Văcărescu (21 septembrie 1864, București-17 februarie 1947, Paris) a fost poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru, traducătoare. A fost fiica diplomatului Ioan Văcărescu şi a Eufrosinei Fălcoianu și a fost educată la Paris. Doi ani mai târziu, revine în ţară şi ajunge domnişoară de onoare în suita reginei Elisabeta. Având aceleaşi preocupări literare, Elena devine favorita primei doamne a ţării, regina- poetă Carmen Sylva.

Elena Văcărescu ANR, SANIC, Colecţia Scriitori Români, dosar 2, f. 1
Elena Văcărescu ANR, SANIC, Colecţia Scriitori Români, dosar 2, f. 1

Sub ochii reginei Elisabeta, între domnişoara sa de onoare preferată, Elena Văcărescu, şi principele Ferdinand se înfiripă o frumoasă prietenie. Elena Văcărescu a fost cea care l-a iniţiat pe principe în literatura românească şi i-a insuflat dragostea pentru poezie.

Prietenia celor doi s-a transformat în idilă în curând. Cu consimţământul reginei, cei doi s-au logodit în biblioteca palatului regal.

Desele apariţii în public ale celor doi îndrăgostiţi  erau privite de mulţime ca ieşiri ale moştenitorilor regali. O astfel de apariţie şi-au făcut Elena Văcărescu şi principele Ferdinand, la Câmpulung Muscel, în luna mai 1891, cu prilejul unei excursii a familiei regale. „Familia regală cu principele moştenitor Ferdinand şi toţi curtenii şi doamnele de onoare au fost în escursiune în judeţul Muscel. Au vizitat Rucărul, defileul Dâmbovicioarei, au intrat în peşteră şi au ieşit la Pajura. Dar în această călătorie, printre brazi , mesteacăni şi anini s-a născut o dragoste. Principele moştenitor s-a înamorat de d-şoara Elena Văcărescu, doamna de onoare a reginei Elisabeta. Dragostea a fost înconjurată de regină. Regina este poetă pentru că era Carmen Sylva, iar regina uitând că măritişurile şi însurătorile celor destinaţi să poarte Coroana şi sceptrul se fac sub controlul raţiunii politice a susţinut căsătoria din dragoste a celor doi tineri care se iubeau”, scrie C. Bacalbaşa în volumul „Bucureştii de altă dată“.

Regele Carol n-a respins, iniţial, ideea unei căsătorii între cei doi. Regina Elisabeta a încercat să-l convină pe rege că o căsătorie făcută între un Hohenzollern şi o româncă va lega şi mai strâns dinastia de poporul român. „Rasa puţin degenerată a Hohenzollernilor, fiindcă e veche, regenerată cu un vlăstar dintr-o rasă mai tânără şi mai viguroasă va da urmaşi plini de viaţă dinastiei“, i-ar fi spus Elisabeta regelui Carol, după cum notează C. Bacalbaşa.

Perspectiva căsătoriei s-a împotmolit în faţa consiliului de miniștri. Potrivit Constituţiei, căsătoria regală trebuia să aibă loc cu reprezentanta unei curţi regale din străinătate, din raţiuni politice.

Elena Văcărescu Arhivă
Elena Văcărescu Arhivă

Miniştii care deliberau căsătoria regală l-au pus pe Ferdinand să aleagă: tronul României sau Elena Văcărescu. Iar Ferdinand a ales să fie rege.

Elena Văcărescu a plecat la Paris. Aici, ea a deschis un salon literar, vizitat de Marcel Proust, Jean Cocteau, Paul Valéry, Anna Brâncoveanu. A scris poezii, romane, teatru, memorii, iar scrierile ei au fost primite favorabil de critică și public. A tradus în limba franceză și a popularizat astfel poezii ale lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea. Elena Văcărescu a înființat şi organizația „Ajutoare pentru ambulanțele României”, a militat pentru realizarea Marii Uniri, în 1919 a făcut parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris, a fost numită secretar general al Asociaţiei Române pe lângă Societatea Naţiunilor. Pentru meritele sale, guvernul francez i-a decernat Ordinul „Cavaler al Legiunii de Onoare”, iar în 1925, a devenit membru de onoare al Academiei Române, ea fiind prima femeie din România care a primit acest titlu, conform Arhivelor Naționale ale României.

Amintiri despre fermecătoarea româncă

Jurnalista Aida Vrioni a scris în publicația pe care o edita, „Revista Scriitoarei”, un articol despre întâlnirea lor de la Paris: „M-am dus s-o văd aşa cum trebuie să te duci să vezi una din minunile acestui oraș miliardar în comori de artă. Am găsit-o înconjurată de români, în artisticul său apartament, situat într-unul din cele mai aristocratice cartiere ale Parisului, în preajma admirabilei Avenue des Champs Elysées. M-a întâmpinat la ușa salonului, cu ambele mâini întinse spre mine, cu un surâs fermecător pe buzele care nu s-au crispat niciodată de asperitățile cuvintelor aspre și rele. Încă din prag mi-a furat tot sufletul și mi l-a alipit de al său, atât de cald al acestei îndrăgostite de omenire. M-a invitat într-un fotoliu comod și a luat loc alături de mine, cu bucurie ca și cum ne-am fi cunoscut din totdeauna. Pe ferestrele mari, tăiate pe cenușiul caselor din față, intra lumina bolnăvicioasă a străzilor Parisului, aceste tunele înalte și neacoperite. O femeie de serviciu, româncă ca și stăpâna, aprinde focul în largul cheminée, ca într-o enormă vatră strămoșească. Mă simțeam bine în atmosfera călduță și tihnită, în care graiul românesc îmi vorbea de țară și în care pâlpâitul flăcărilor îmi amintea poveștile nesfârșite, depănate la gura sobei, în lungile seri de iarnă“.

Elena Văcărescu nu s-a căsătorit niciodată. La 12 ani de la moarte, în 1959, osemintele i-au fost aduse în ţară, fiind înhumate în cripta Văcăreştilor din cimitirul Bellu. 

La 29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893, principele Ferdinand s-a căsătorit cu principesa Maria de Edinburgh şi Saxa Coburg-Gotha, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii şi a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Au avut împreună şase copii, primul născut şi moştenitorul tronului - principele Carol, venind pe lume imediat după căsătoria părinţilor săi, la 16 octombrie 1893. Au urmat apoi principesa Elisabeta (1894), principesa Marioara (Mignon, 1900), principele Nicolae (1903), principesa Ileana (1909) şi principele Mircea (1913), acesta din urmă murind însă la vârsta de trei ani (1916), din cauza febrei tifoide.

Magazin



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite