Cum i-a umilit Ștefan cel Mare pe unguri. Motivele pentru care a fost atacat de Matei Corvin
0În anul 1467, o armată ungurească condusă chiar de regele Matei Corvin invada Moldova în încercarea de a-l înlătura de pe tron pe Ștefan cel Mare. Moldovenii au reușit însă să obțină o victorie strălucită, administrând Regatului Ungariei una dintre cele mai umilitoare înfrângeri.
În anul 1467 Moldova se afla sub sceptrul lui Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, voievodul ucis mișelește la Reuseni. Principatul moldav se străduia să-și găsească propria cale într-o zonă dominată politic de Regatul Poloniei, Regatul Ungariei și Imperiul Otoman.
Ștefan era un principe energic care încerca să sporească puterea Moldovei, pe de o parte cu ajutorul forței armelor, dar mai ales prin jocuri diplomatice, oscilând dibaci între Polonia și Ungaria. Confruntarea cu Ungaria a devenit, însă, inevitabilă. Și asta din cauza relațiilor tot mai tensionate dintre Matei Corvin și Ștefan cel Mare.
Regele Ungariei nu era mulțumit de faptul că voievodul moldovean îl alesese pe regele Poloniei, Cazimir al IV-lea Jagello drept suzeran și a orientat principatul către Polonia. În plus, în 1460, Petru Aron, cel care i-a ucis părintele voievodului moldav, s-a refugiat în Transilvania, animozitățile crescând.
Nemulțumit că are un rival în apropiere, Ștefan cel Mare a organizat mai multe incursiuni în Transilvania spre iritarea lui Matei Corvin, regele născut la Cluj-Napoca, fiul lui Iancu de Hunedoara.
Tensiunile au escaladat în momentul în care Ștefan cel Mare atacă și cucerește Chilia, în doar 24 de ore, o cetate apărată de o garnizoană munteană și maghiară. În plus, voievodul moldovean a sprijinit revoltele secuilor și sașilor din Transilvania împotriva coroanei maghiare. Toate aceste lucruri l-au determinat pe Matei Corvin să pornească, în fruntea armatei, într-o expediție de pedepsire, în Moldova.
Lungul drum până la Baia
Matei Corvin a avansat cu o armată de peste 40.000 de oameni, așa cum arată cronica lui Jan Dlugosz și Letopisețul Țării Moldovei, prin pasul Oituz, având ca obiectiv Suceava, capitala Moldovei.
La rândul său, Ștefan cel Mare a adunat 12.000 de oameni, în special luptători de elită, în mare parte cavalerie și arcași. A evitat lupta în câmp deschis și a pregătit terenul pentru a vlăgui armata maghiară.
Evident, așa cum practicau de obicei voievozii români, Ștefan cel Mare a declanșat și un război de gherilă formidabil, care s-a dovedit un iad pentru cavalerii greu înarmați din armata Regatului Ungariei.
Cavaleria ușoară moldovenească hărțuia în permanență trupele maghiare și au fost strânse majoritatea proviziilor din calea ungurilor. La rândul lor, ungurii au făcut ravagii, devastând totul în calea lor. Ceea ce l-a făcut pe Ștefan să se plângă într-o scrisoare către suzeranul său, regele Poloniei.
„Au înaintat prădând ţara, nimicind şi arzând cu cruzime, prefăcând în cenuşă oraşele şi satele, ucigând copii şi necinstind bisericile şi săvârşind multe nelegiuri pe care nu se cuvine nu numai a le spune, dar nici a le gândi şi pe care nu le-au făptuit niciodată nici păgânii, nici turcii, nici tătarii”, scria voievodul moldovean.
De altfel Ștefan cel Mare a pregătit lovitura decisivă în târgul de la Baia, aflat pe drumul către Suceava.
Umilința încasată de regele Ungariei
Baia era un târg important al acelor vremuri, situat pe drumul comercial ce făcea legătura dintre porturile de la Marea Neagră și țărmurile Mării Baltice.
Matei Corvin s-a lăsat păcălit de faptul că domnitorul moldovean nu a acționat militar, fățiș, împotriva sa. Credea că Ștefan se teme de puterea militară a Regatului Ungariei. Așa că după ce și-a instalat tabăra a dat liber soldaților, înaintea asaltului asupra Sucevei.
Se spune că soldații și cavalerii unguri sărbătoreau deja victoria și priveau totul ca pe o campanie lejeră. Nu aveau însă să mai apuce zorii, mulți dintre ei. În toiul nopții, oștenii moldoveni au atacat. Pentru a provoca confuzie, au dat foc târgului Baia. Printre flăcări, războinicii moldoveni înarmați cu securi, spade și ghioage au tăbărât asupra ungurilor.
A fost o luptă cumplită, corp la corp, pe ulițele înguste ale târgului, anihilând avantajul cavaleriei grele maghiare. În plus, atacul moldovenilor a fost precedat și de un atac al arcașilor moldoveni. Aceștia au lansat câteva salve de săgeți asupra ungurilor derutați care ieșeau speriați din clădirile în flăcări.
Măcelul a fost cumplit, moldovenii reușind să facă ravagii în rândul armatei ungurești. Regele Matei Corvin a fost scos rapid din oraș, pe o targă, cu o săgeată înfiptă în spate, la numai trei degete de coloană. Dacă vornicul Isaia nu ar fi greșit atacul asupra armatei ungurești, regele maghiar ar fi fost capturat sau ucis.
„Lupta a avut un caracter extrem de violent şi a ţinut toată noaptea. Pe la orele 5 dimineaţa, ungurii răzbiţi, au început să fugă. Regele Mateiaş, rănit în spate, lângă şira spinării, de o săgeată cu trei vârfuri, a trebuit să fie purtat pe targă înapoi”, scria Constantin C. Giurăscu, în „Istoria Românilor”.
După această bătălie, uniți de scopul comun anti-otoman, Ștefan cel Mare va deveni aliat al lui Matei Corvin.
Se încarcă comentariile...
