Cele mai ciudate muzee de pe glob. Locurile unde putem admira fecale și penisuri sau plânge după relații destrămate
0În lume există o sumedenie de muzee. Majoritatea sunt dedicate artei, istoriei sau tehnicii civile și militare. Sunt însă și muzee de-a dreptul ciudate, cu expoziții care fie stârnesc amuzamentul, fie provoacă fiori reci pe spinare.

Atunci când ne gândim la un muzeu, ne imaginăm ceva cât se poate de serios, elaborat în mod științitific, pe baza unor criterii stricte, cu reguli de conduită și, de cele mai multe ori, cu exponante de o valoare inestimabilă.
Există și muzee care încalcă orice normă a convenționalului, fie din punct de vedere tematic, fie al experiențelor la care sunt supuși vizitatorii.
Muzee dedicate defecării și fecalelor
Unul dintre aceste muzee este Unko Museum, din Japonia. Unko, în japoneză, înseamnă fecale. Acest muzeu este localizat în orașul Yokohama, prefectura Kanagawa, la 40 de kilometri de Tokyo, capitala Japoniei.
Practic este un loc vesel în care oamenii sunt îndemnați să privească cu umor procesul defecării și să se distreze cu fecale din spumă, pluș și alte materiale. În plus, este plin de toalete multicolore pe care vizitatorii pot face poze.
Totodată, sunt numeroase locuri în care vizitatorii pot desena forma propriilor fecale sau pot striga „rahat” într-un microfon.
„Noi credem că transformând fecalele într-o formă de amuzament, mai mult decât într-o expoziție muzeală, este o idee interesantă. Este prima din lume”, spun reprezentanții Muzeului Unko, pentru CNN.
Practic, este un loc unde fiecare se poate distra cu ideea de fecale și defecare, uitând de sensul său murdar, inestetic, jenant. Muzeul a fost fondat în 2019 și un bilet costă 16$. Nu este nici singurul, și nici primul muzeu dedicat fecalelor, dar este, probabil, cel mai vesel și unic prin modul său jucăuș de a privi lucrurile.
Un alt muzeu dedicat fecalelor este „National Poo Museum” din sudul Angliei, mai exact pe Insula Wight. Muzeul a fost deschis în 2016 și conține numeroase expoziții dedicate fecalelor, prima dintre acestea fiind dedicată fecalelor obținute de la animalele de la Zoo. Alte muzee similare sunt în Australia, dar și în Italia, provincia Lombardia.
Muzeul dedicat penisului
Un alt muzeu total ieșit din tipare este „Icelandic Phallological Museum”, din Islanda. Muzeul este deschis în Reykjavik și conține nu mai puțin de 300 de penisuri de la peste o sută de specii de mamifere. Colecția de penisuri a fost pornită de Sigurdur Hjartarson, fondatorul muzeului, dar și primul său curator.
Totul a plecat de la o glumă a colegilor de la școala unde preda în anul 1974, care i-au făcut cadou un penis de taur. De acolo s-a născut ideea unui muzeu, iar fiecare penis este expus cu explicații, în baza unui concept, după o ordine clară și bine conservat.
Muzeul a pornit, în 1997, cu doar 62 de exponante, ajungând, astăzi la 300 de penisuri. Cel mai mare penis expus aparține unei balene albastre. Doar partea superioară a acestuia măsoară 1.7 metri, iar în totalitate, acesta ar ajunge la cinci metri. Cel mai mic penis expus are doar câțiva milimetri și a aparținut unui hamster.
Până acum, nu s-a găsit niciun penis uman care să fie expus în cadrul muzeului. Această expoziție inedită atrage peste 11.000 de vizitatori pe an.
Un muzeu dedicat despărțirii și traumelor sale
Dacă primele două muzee pot aduce zâmbete, un muzeu din Croația este probabil unul dintre cele mai triste din lume. Este vorba despre „Muzeul Despărțirilor”. Se află în orașul croat Zagreb și a fost deschis publicului în 2006. Practic, este vorba despre o casă în care sunt expuse obiecte ce au aparținut cuplurilor, mărturii de dragoste, povești ale iubirii și ale relațiilor care s-a destrămat.
Fiecare compoziție de obiecte are o poveste, evident o relație care s-a consumat și mai apoi s-a destrămat.
Toate obiectele au fost donate de cupluri reale care au vrut să-și împărtășească poveștile. Totul a pornit de la o relație destrămată, muzeul fiind fondat de doi artiști din Zagreb, Olinka Vištica, producător de film, și Dražen Grubišić, sculptor. După o relație de patru ani, aceștia s-au despărțit și au hotărât să transforme casa în care au locuit, cu toate obiectele din ea, într-un muzeu al relațiilor destrămate.
Expoziția a avut un succes uriaș, devenind itinerantă în mari orașe din Europa, America, Asia și Africa. În toate aceste mari orașe, expoziția s-a îmbogățit cu alte exponate donate de cupluri despărțite din acele regiuni.
În 2011, a primit premiul ”Kenneth Hudson Award”, pentru cel mai inovativ muzeu din Europa.