Ce semnifică cu adevărat Învierea lui Iisus Hristos. De ce este fundamentul religiei creștine și cum a schimbat omenirea

Învierea lui Iisus Hristos reprezintă fundamentul credinței creștine, cel mai important moment din punct de vedere doctrinar. Este simbolul veșniciei spiritului uman și învingerea morții prin credință. Este acțiunea care schimbă total rostul omenirii din punct de vedere spiritual. 

Reprezentare a Învierii lui Hristos FOTO Muzeul Arhiepiscopia Clujului

În noaptea de sâmbătă spre duminică a avut loc cea mai mare taină a creștinismului, fundamentul său dogmatic, evenimentul care a schimbat din temelii omenirea și sistemele sale de valori, cel puțin din punct de vedere teologic. Este vorba despre Învierea Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. Preoții și teologii spun că acest moment a înseamnat o schimbarea totală, fără precedent, în viața spirituală a omenirii, o speranță și totodată o „miză” a vieții creștinești.

„După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (n.r care era duminica), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor <<Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit. Îl căutaţi. Nu este aici, a Înviat, precum a zis.  Veniţi de vedeţi locul unde a fost pus Domnul. Şi, degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că a înviat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată, v-am spus vouă>>”, se arată după Evanghelia după Matei. 

Iisus s-a arătat apostolilor, credincioșilor și rudelor

Învierea a fost profețită de Iisus și era binecunoscută până și fariseilor care au pus oameni de pază la mormânt. Ei credeau că susținătorii lui Iisus îi vor fura trupul pentru a face lumea să creadă că a înviat cu adevărat. „Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat, zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viață: După trei zile Mă voi scula. Deci, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină și să-L fure și să spună poporului: S-a sculat din morți. Și va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. Pilat le-a zis: Aveți strajă; mergeți și întăriți cum știți. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra ”, se arată în Evanghelia după Matei. După Înviere, Iisus Hristos s-a arătat Mariei, apostolilor, dar și unei mulțimi întregi  de 500 de credincioși. Au fost în total zece apariții consemnate ale lui Iisus după Înviere. 

Învierea a dat sens vieții creștinului

Din punct de vedere teologic, Învierea lui Hristos este punctul zero al apariției creștinismului. Preoții și teologii spun că acest eveniment unic a transformat creștinismul în ceva mai mult decât o religie.  Prin Înviere, Hristos a arătat un alt sens al vieții. Moartea este doar o trecere și nu un punct terminus al existenței. Moartea poate fi înfrântă, iar Iisus a fost exemplul viu, demonstrația supremă oferită oamenilor. Iar pentru a ajunge la viața veșnică este nevoie de o nouă conduită, bazată pe credință și iubire. Este o „miză” care a oferit, creștinilor, un scop.

„Viața aceasta frumoasă pe care o avem ca o binecuvântare dar și ca o provocare de la Dumnezeu, trăită pe acest pământ, are un sens, pentru că orice ceea ce facem și implinim în aceast lume are un ecou în viața veșnică. Fără învierea lui Hristos, spune Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae, tot universul ar fi o necropolă rotitoare. Numai Învierea lui Hristos ne arată că dincolo de limitele acestei vieți există viața cea veșnică. Odată cu Învierea lui Hristos noi oamenii, încă de pe acest Pământ și din lumea aceasta putem gusta din bucuria de dincolo, atunci când săvârșim un bine, atuci când reușim să avem o rugăciune autentică, atunci când avem dragoste sinceră față de semenii noștrii., atunci când în mod deosebit ne împărtășim cu trupul și sângele Mântuitorului Iisus Hristos. De aceea creștinismul este mai mult decât o religie, este o formă de existență, o viață a bucuriei, a luminii, a speranței, a dragostei”, spune preotul Partenie Apostoaie, paroh la biserica Vovidenia din Botoșani. 

La rândul său, părintele Dumitru Stăniloae, important teolog român, spunea că prin Înviere, adică prin înfrângerea morții și revelarea spectrului vieții veșnice, Iisus Hristos a oferit omenirii ceva mai prețios decât orice în lume, și anume speranța. Ideea că viața nu se oprește în momentul morții (din punct de vedere spiritual), dă o tărie aparte omului credincios.

„Nu există credință care să dea atâta temei de bucurie și atâta împlinire concepției despre lume ca aceea în Învierea lui Hristos(...) Hristos cel Înviat, prin însuși faptul că a înviat, ne dă tărie în mijlocul greutăților vieții, dă pășirii noastre printre ele bărbăție, strecoară din forța Sa de atracție o mare energie în sufletele noastre”, preciza părintele Dumitru Stăniloae, citat în lucrarea ”Hristos cel Înviat și viața noastră pământească”, Cultură și duhovnicie ( 1937-1941)”. 

Un model de viață creștină pentru atingerea scopului suprem: Mântuirea

Învierea reprezintă piatra de temelie și cel mai important eveniment al creștinismului și fiindcă a oferit un model de urmat, o cale prin care se poate ajunge la scopul suprem: Mântuirea. Din punct de vedere teologic, mântuirea înseamnă comuniunea totală cu Dumnezeu și, după moartea trupească, dobândirea vieții veșnice, cea revelată de Iisus prin actul Învierii. Iar Mântuirea se obține printr-o viață creștină autentică. Prin Înviere, Iisus a oferit calea și adevărul acestei vieții creștine autentice, care duce implicit la Mântuire și existența spirituală veșnică. 

„Într-o lume din ce în ce mai dezorientată, într-o lume din ce în ce mai tulburată, și fără de sens, într-o lume deprimată și vicleană, vine Hristos și spune, Eu sunt calea, adevărul și viața autentică, calea care nu rătăcește, adevărul ca nu minte și viața care nu moare”, precizează preotul Partenie Apostoaie. „Din ea( din Înviere) ne împărtășim și ne în­duioșăm. Hristos este mai aproape de noi decât ne putem închipui. Din învierea Sa, crește prin credință viața de veci în noi”, preciza și părintele Dumitru Stăniloae.

Iar această miză, oferită de Înviere, aceea a posibilității înfrângerii morții și obținerea vieții veșnice, întărește omul și îi dă un motiv suficient pentru a lupta împotriva patimilor, a răului. „Numai perspectiva învierii ne dă puterea să ducem adevărata luptă cerută de ea: lupta împotriva pasiunilor, lupta pentru sensibilizare, pentru transparenţă, pentru comuniune, pentru asemănarea cu Hristos, puterea Celui care a înviat susţinându-ne pe această cale”, adaugă Dumitru Stăniloae.

Importanța acestui moment al Învierii, pentru creștinism, este cel mai bine subliniată de Sfântul Pavel. Acesta afirmă că fără Înviere, propovăduirea noii religii ar fi fost zadarnică. „Daca Hristos n-a Înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră", spune Sfântul Pavel în „Corintieni”.