INFOGRAFIE Limbajul trupului: 10 greşeli pe care le facem fără să realizăm
0
Oamenii decid adesea dacă suntem persoane de încredere sau competente prin interpretarea mesajelor transmise de limbajul trupului. Mai exact, un studiu recent arăta că limbajul trupului contează în proporţie de 55% atunci când ne prezentăm la un interviu sau când susţinem o prezentare la locul de muncă.
„Prima impresie contează“ nu reprezintă doar vorbe în vânt, avertizează Bernard Marr, un consilier specializat în perfomanţă la nivel de corporaţie. „Până ajungem să cunoaştem cu adevărat pe cineva, creierul nostru se bazează pe judecăţile de moment pentru a ne da seama în ce categorie trebuie să-l includem, la ce să ne aşteptăm de la el şi cum ar trebui să reacţionăm“, spune acesta. Prin urmare, atunci când aplicăm pentru un job, îi cerem şefului o mărire de salariu sau trebuie să convingem un client să ne accepte oferta, trebuie să fim atenţi la semnalele transmise de limbajul corpului: atât la cele pe care le oferim noi, cât şi la cele oferite de interlocutor.
La fel, în cazul în care trebuie să susţinem o prezentare în faţa unei audienţe, oricât de bine vom fi pregătiţi riscăm să ne autosabotăm dacă ignorăm sau minimalizăm importanţa modului în care publicul este influenţat de felul în care ne comportăm în faţa lui. Publicaţia Business Insider a făcut o trecere în revistă a celor mai mari greşeli pe care le putem face într-o astfel de situaţie:
1. Încrucişăm braţele
Atunci când abordăm o astfel de poziţie, considerată defensivă, transmitem automat mesajul că nu suntem deschişi la propuneri noi şi că ne simţim ameninţaţi dintr-un motiv sau altul. La fel, atunci când ne încrucişăm picioarele dăm dovadă de nervozitate şi riscăm să părem lipsiţi de profesionalism
Atitudinea corectă este cea în care ţinem spatele drept, capul ridicat, pieptul în afară şi braţele relaxate, poziţionate pe lângă corp. Astfel faciliăm trasmiterea mesajului şi suntem percepuţi ca fiind persoane abordabile, dispuse la comunicare, în care se poate avea încredere.
2. Întoarcem spatele audienţei
Cel mai nepoliticos lucru cu putinţă atunci când susţinem o prezentare este să întoarcem spatele audienţei. Nu contează că trebuie să ne îndreptăm spre o planşă pentru a indica ceva anume, un spate întors echivalează cu pierderea interesului pe care vrem să-l trezim.
În cazul în care trebuie să ne întoarcem spre un ecran sau o planşă, cel mai bine este să ne poziţionăm într-o parte a obiectului spre care trebuie să indicăm sau să folosim un indicator laser.
3. Evităm contactul vizual
Evitarea contactului vizual este exact lucrul pe care oamenii îl fac în mod inconştient pentru a ocoli confruntările. Însă cel care susţine o prezentare sau un discurs trebuie să insufle siguranţă şi încredere, iar una din cele mai bune soluţii pe care le are la îndemână este să-şi privească interlocutorii în ochi.
Atunci când privim oamenii în faţă aceştia au instinctiv pornirea de a ne acorda mai multă atenţie, de a ne asculta mult mai concentraţi atunci când vorbim, pentru că se simt incluşi în actul comunicării.
4. Privim într-un punct fix
Nu este indicat nici să vorbim având privirea fixată într-un singur punct. Oamenii observă destul de repede atunci când nu privim spre nimeni anume, la fel cum sunt deranjaţi atunci când vorbim privind des într-un punct situat în partea de sus, peste capetele interlocutorilor. Ambele situaţii vorbesc despre nesiguranţa celui care se află în centrul atenţiei.
În schimb, încercaţi să priviţi spre diverse persoane din public atunci când vorbiţi, astfel încât audienţa să simtă că este importantă pentru cel care prezintă. La rândul lor vor fi mult mai atenţi la ceea ce li se comunică.
5. Nu ne mişcăm
O altă greşeală este să păstrăm aceeaşi poziţie pe toată durata prezentării. Dacă alegem să nu ne mişcăm prea mult de teamă să nu ne împiedicăm, atunci ar trebui să fim atenţi. Dar în niciun caz nu ar trebui să încremenim într-un loc.
Creierul are nevoie de mişcare pentru a se menţine într-o stare alertă, fără să mai punem la socoteală faptul că atunci când ne plimbăm încet în zona de prezentare determinăm şi audienţa să ne urmărească mai atent.
6. Ne mişcăm prea repede
Cu toate că nu este bine să stăm într-un singur loc, nu este indicat nici să ne mişcăm prea repede, fără să facem pauze. Oamenii vor crede că avem motive să fim neliniştiţi şi că ne comportăm ca atare. Mai mult, această stare de nervozitate li se va transmite şi celor din public.
Mult mai bine este să ne mişcăm atunci când acest lucru subliniază sau completează în vreun fel ceea ce spunem. De exemplu, atunci când ne adresăm cuiva din audienţă putem să ne mutăm într-un loc mai apropiat de persoana respectivă. O altă variantă poate fi cea în care avem de prezentat trei elemente diferite şi putem să punctăm fiecare dintre aceste subiecte prin executarea a doi-trei paşi.
7. Gesticulăm fără sens
Gesticularea excesivă zăpăceşte audienţa. Gesturile ar trebui să sublinieze mesajul transmis, nu să fie ceva ce facem doar pentru că nu ştim unde să ne ţinem mâinile..
Prin urmare, gesturile ar trebui să varieze în funcţie de ceea ce comunicăm la un moment dat şi să pară fireşti. În caz contrar vor deveni obstacole în calea mesajelor pe care vrem să le transmitem.
8. N-avem astâmpăr
Se numeşte fâţâială, iar acest soi de neastâmpăr îl afişăm atunci când nu realizăm că suntem nervoşi, agitaţi. Putem opri această foială numai dacă ajungem să conştientizăm această nervozitate.
Cel mai bun exerciţiu pentru a ne da seama cât de deranjant este acest comportament atunci când susţinem o prezentare este să facem o repetiţie înregistrată a prezentării, eventual şi cu public, ceea ce ne va arăta cât de mult ne agităm atunci când ne aflăm în centrul atenţiei.
9. Nu schiţăm niciun zâmbet
Zâmbetul este esenţial atunci când dorim ca audienţa să ne perceapă ca pe o persoană relaxată, căreia I se pot adresa întrebări. Lipsa zâmbetului va face ca întreaga atmosferă să fie una severă, încorsetată, care nu va invita la discuţii.
Prin urmare, o audienţă căreia i se zâmbeşte se va simţi în largul ei şi, drept urmare, va fi curioasă să afle mai multe despre ceea ce i se comunică.
10. Vorbim prea tare, prea repede sau prea încet
Fluxul comunicării este afectat şi atunci când vorbim prea rar, prea repede sau pe un ton mult prea scăzut. Riscăm să plictisim sau, după caz, să nu fim înţeleşi şi să părem lipsiţi de coerenţă.
Vocea este o armă esenţială atunci când susţinem o prezentare sau un discurs, dacă ştim cum să o folosim înţelept: să găsim tonul şi volumul potrivit, să subliniem cuvintele şi frazele importante şi să aticulăm fiecare silabă.
Se încarcă comentariile...
