Gurmanderii

Reţete prezentate de Anna de Apşa Dorada regală Fie că este vorba de peştii de apă dulce sau peştii de mare, ei îşi au locul de onoare. Nu se poate concepe un meniu, o masă

Reţete prezentate de Anna de Apşa

Dorada regală

Fie că este vorba de peştii de apă dulce sau peştii de mare, ei îşi au locul de onoare. Nu se poate concepe un meniu, o masă mai bogată, un dineu de gală fără peşte. În înalta societate franceză, la dineurile de gală era obiceiul ca aducerea peştelui la masă să fie anunţată cu sunete de corn.

Bineînţeles că apărea unul dintre cele mai rare şi frumoase exemplare de peşte pe o tavă de argint şi întotdeauna înconjurat de ghirlande de pătrunjel şi bucheţele de floricele neparfumate Şi faptul că acest trăitor al râurilor şi al mărilor îşi face apariţia la începutul mesei îşi are povestea sa. Peştele, fiind un aliment uşor, nu ne îngreunează digestia, dimpotrivă, ne predispune a gusta şi delicatesele ce urmează.

Dorada sau "Sparus aurata" este unul dintre peştii mai puţin cunoscuţi la noi. Numită şi "plătica mării", ea a fost foarte apreciată de antici.

De obicei o serveau asezonată cu fructe şi diverse sosuri. Cu timpul a devenit "vedeta" bucătăriei mediteraneene, Israelul fiind recunoscut pentru calitatea şi rafinamentul preparatelor. Astăzi, în schimb, dorada a ajuns să fie o delicatesă atât la francezi, englezi, spanioli, cât şi la scandinavi, americani şi alte popoare.

Într-un cuvânt, a devenit o "vedetă" internaţională, apreciată de adevăraţii "gourmet". Un peşte cu o carne albă şi dulce, dorada poate fi preparată în diverse moduri: de la dorada în blat de brânză cu ulei sau învelită în diverse mirodenii (pătrunjel, coriandru, sare, piper şi ulei de măsline) la dorada umplută cu ceapă şi rozmarin, stropită din abundenţă cu lămâie sau dorada la grătar. Noi vă propunem o dorada la grătar pe pat de cartofi zdrobiţi şi spanac cu sos de şofran.

Fileurile de peşte le stropim cu lămâie, apoi le dăm cu puţină sare şi piper şi le lăsăm cam un sfert de oră la grătar. Separat, preparăm spanacul şi cartofii. Reţeta spanacului, fiind mâncarea preferată a lui Alexandre Dumas, am împrumutat-o de la domnia sa. Spanacul fiert şi tocat se lasă o noapte la scurs. A doua zi turnăm peste el grăsime de gâscă (în loc de unt), îl condimentăm şi-l mai lăsăm la foc mic câteva minute. Şi vorba comesenilor lui Dumas, iese o mâncare demnă de "locuitorii Olimpului". Cartofii, tăiaţi cubuleţe, îi perpelim în ulei de măsline.

Apoi îi zdrobim cu furculiţa, stropindu-i cu puţină zeamă de lămâie. Pe o farfurie, punem un strat de spanac şi unul de cartofi. Deasupra aşezăm bucata de peşte. La recomandarea lui Gelu Ionescu, executiv-şef la restaurantul Caro, preparatul se poate servi cu sos de şofran. Un sos obţinut prin fierberea smântânii, supei de peşte şi a şofranului până când se reduc la jumătate.

Ingrediente:

500g peşte dorada
2-3 cartofi
300-400g spanac
sare, piper, şofran
o lămâie
o ceaşcă cu supă de peşte
două linguri de smântână

Licoarea potrivită

Un proverb românesc glăsuieşte: "O masă fără vin este ca o nuntă fără lăutari". Odată ce vinul bun a fost ales, pentru a-şi etala întregul complex de însuşiri, are nevoie de o anumită "temperatură" a mediului şi a oamenilor. Vinurile vi le propunem noi, iar comesenii vi-i alegeţi dumneavoastră!

Unul dintre primele vinuri alese este Tezaurul Jidvei, un cupaj de Muscat Ottonel şi Fetească Regală. Fiind un autentic tezaur al Podgoriei Târnave, această licoare se potriveşte de minune cu un preparat rafinat şi delicios. Vinul alb, sec, fin, elegant, cu plăcute nuanţe de flori de salcâm şi cu o armonie generoasă, te face să simţi gustul unic al acestei "plătici marine". Un vin ce sugerează mirosul trandafirilor de dulceaţă este Beciul Domnesc, Şarba, din anul 2005.

Un soi semiaromat, sec, învechit în "beciul lui Ştefan cel Mare" şi servit la o temperatură de 10-12 grade Celsius promite o inconfundabilă eleganţă, savoare şi prospeţime.

A treia recomandare ar fi un Sauvignon Blanc de la Ferma Nouă, un loc unde povestea omului se confundă cu aceea a vinului. Gustul său amplu trezeşte pasiuni, dând naştere unor poveşti pe care le puteţi descoperi doar cunoscând arta degustării acestei licori.

Aşa că ascultaţi de vorba sfătoasă a filosofului Socrate şi "beţi orice vin cu înţelepciune, atât cât înveseleşte sufletul şi întreţine buna dispoziţie, ca uleiul flacăra…" Cu siguranţă, nu veţi regreta!