Forbes. Un magazin de orologerie din Zurich ascunde o istorie a lumii în ceasuri

Pivniţa unui vechi magazin de orologerie de lângă gara centrală din Zürich ascunde o istorie a lumii în ceasuri. 

Dacă Ali Baba din basmul cu cei 40 de hoţi era ceasornicar în loc de tăietor de lemne, peştera comorilor nu s-ar fi găsit undeva prin Orient, ca în povestea originală, ci în inima unui orăşel elveţian de munte, Zürich. Personajul nici măcar n-ar fi avut nevoie de parola „Sesam, deschide-te!", ci doar de un simţ al observaţiei foarte dezvoltat, cât să nu treacă în grabă cu privirea pe lângă inscripţia minusculă care trădează cel mai bine-păstrat secret al ceasornicarilor: Muzeul Beyer al Ceasurilor. Situat la doi paşi de gara din Zürich, pe principala arteră de shopping, Bahnhofstrasse, muzeul se află la numărul 31, în subsolul Chronometrie Beyer, unul dintre cei mai vechi comercianţi de ceasuri din Elveţia.

Într-o încăpere ticsită de vitrine de sticlă, ticăie laolaltă ceasuri de buzunar de pe vremea bunicilor, instrumente de navigaţie de pe vremuri şi modele de Patek Phillippe cronograf care măsoară timpul cu o acurateţe de o miime de se­­­­­cundă. Printre „jucăriile" cu cadran pe care le poţi admira în schimbul unui bilet de cinci franci elveţieni se mai află ceasuri solare, clepsidre, ceasuri cu apă şi toată panoplia de instrumente care contabilizau minutele şi secundele pentru regi şi împăraţi de  la anul 1400 î.Hr, cu mult înainte ca bogaţii lumii să ajungă să-şi poarte statutul social şi averile pe încheietura mâinii.

MUZEUL DE ÎNCHIRIAT. Câteva dintre piesele spectaculoase pe care le găseşti cotrobăind cu răbdare printre comorile pivniţei familiei Beyer: un pendul din fier de la anul 1600, cu capacul pictat manual; un cronometru Patek Philippe premiat în 1889 la Grand Prix-ul parizian; un ceas chinezesc din smarald în formă de pagodă (al cărui „geamăn" se află în colecţia reginei Elisabeta a Angliei); un ceas de gât de la anul 1660, cu carcasa din cristal de rocă, care afişa inclusiv fazele lu­­­­­nii; ceasuri cu email de Limoges precum şi o se­­­­­rie întreagă de ceasuri-bijuterie din pe­­­­rioada barocă franceză.  Pe­­­ cât de ascuns este micul muzeu, pe atât de surprinzătoare este generozitatea cu care proprietarii săi sunt dispuşi să-l împărtăşească cu lumea întreagă prin... închiriere. Familia Beyer oferă opţiunea „rent-a-museum", prin care mari companii pot organiza expoziţii ad-hoc la sediile lor, alegând, contra cost, din colecţiile de cronografe, ceasuri feroviare sau curiozităţi de orologerie
ale muzeului.

Din 2006, familia elveţiană de ceasornicari şi-a extins colecţia cu o altă „aripă", în strada Sihlfeldstrasse din Zürich, prezentând exclusiv ceasuri electronice, o categorie care s-a regăsit în oferta magazinului pentru o perioadă scurtă de timp, între 1964 şi 1988. Primele ceasuri electronice apărute la 1890 pe care le include muzeul erau, de fapt, orologii mecanice echipate cu un sistem de impulsuri electrice.

Citiţi mai multe despre acest subiect în numărul 38 al revistei Forbes România.