Fericirea vine după iertare
0
Cele mai adânci răni vor dura o viaţă întreagă: mama care nu a făcut parte din viaţa ta, bătăuşul din clasa a VIII-a care a transformat sala de clasă într-un coşmar de viaţă, iubitul care şi-a încălcat jurământul şi a ales pe altcineva.
Te simţi rău. Asta pentru că n-ai dat drumul, nu ai iertat. Agăţându-te de trădările şi dezamăgirile care dor, mintea şi corpul tău vor fi afectate. „Este inevitabil să nu fim răniţi de alţii şi se va întâmpla de multe ori să fim afectaţi”, spune psihologul Ryan Howes din California.
„Oamenii au accidente, fac greşeli, se comportă egoist şi chiar intenţionat încearcă să-şi facă rău unul celuilalt. Nu putem scăpa de ei. Iertarea este un act vulnerabil, care te poate face să resimţi durerea. Însă avem nevoie de o modalitate prin care să lăsăm în urmă prejudiciile, altfel riscăm consecinţe grave fizice şi emoţionale”, a adăugat el.
În realitate, iertarea aduce cu sine mai mult decât uşurarea sufletească. Experţii spun că iertarea ajută la scăderea tensiunii arteriale, a colesterolului şi a ritmului cardiac. Un studiu recent a constatat că iertarea este asociată cu îmbunătăţirea somnului, care are un efect puternic asupra sănătăţii. Cercetătorii de la Universitatea Duke raportează o corelaţie puternică între iertare şi imunitate în rândul pacienţilor diagnosticaţi cu HIV-pozitiv.
Beneficiile nu se limitează doar la nivelul psihicului: lăsând deoparte ranchiuna, nivelul depresiilor, anxietatea, cât şi furia vor fi reduse. Oamenii care iartă tind să aibă relaţii mai bune, se simt mai fericiţi şi mai optimişti şi, în ansamblu, se bucură de o starea psihologică mai bună.
Anecdotele sprijină cercetarea. Psihologul Robert Enright, autor al volumului „The Forgiving Life”, a predat teoria iertării într-o mulţime de moduri, iar în anul următor va face acest lucru în Liberia (partea de vest a Africii), unde a avut loc un război civil care a durat 14 ani.
„Fiecare fiinţă umană de pe planetă a fost rănită pe nedrept de către altcineva, iar modul în care reacţionăm poate face diferenţa”, a spus psihologul Howes. Dacă te laşi copleşit de emoţii negative, furia va prelua controlul şi îţi poţi lovi un prieten sau un membru al familiei. „Furia se linişteşte prin iertare, astfel nu îţi vei mai vărsa supărarea pe cei din jur”, spune Enright.
Dacă laşi ranchiuna să te acapareze, vei rămâne blocat în trecut şi nu te vei putea bucura de prezent. Te vei simţi neajutorat sau vei simţi că viaţa este lipsită de sens.
Ai putea pune în pericol viitoarele relaţii. „Dacă nu depăşeşti rănile din trecut, ai tendinţa să le readuci în prezent”, spune psihoterapeutul Frank Luskin, director al proiectului Iertarea dezvoltat de Universitatea Stanford. El a petrecut mai mult de 20 de ani studiind iertarea.
„Dacă ai trecut printr-un moment mai puţin plăcut şi nu te-ai vindecat cu adevărat, vei fi mai puţin încrezător, mai defensiv şi mai certăreţ cu următoarea persoană din viaţa ta – sau poate chiar cu următoarele cinci - pentru că încă mai transporţi durere viscerală. Atunci când nu putem depăşi trecutul, rămânem un prizonier al celor mai grave experienţe.” Şi senzaţia de acest fel, în mod constant la limită, plin de resentimente şi poate chiar speriat, cu siguranţă nu este sănătoasă.
Cu toate acestea, nimeni nu a spus vreodată că a ierta este uşor. Este un proces dificil, spune Enright, unul care „a luat în serios munca grea de-a lungul timpului.”
Primul pas este înţelegerea a ceea ce este iertarea: o decizie de a da drumul resentimentelor şi gândurilor de răzbunare şi puterea de a ajunge la înţelegere. Nu este reconciliere. Şi nu e uitat. De fapt, „este important să-ţi aminteşti ce te-a rănit în trecut, astfel încât să poţi evita pe viitor”, spune Howes. Iertarea, de asemenea, nu se justifică sau nu scuză ceea ce cealaltă persoană a făcut. Mai degrabă, ea ajută la atingerea unui sentiment de pace.
Nu există niciun manual unic pentru iertare, deşi mai mulţi experţi încearcă să-ţi vândă propriile metode. Howes sugerează, concentrându-se asupra a patru elemente:
Dă glas emoţiilor. Ai voie să simţi durerea şi furia. Spune ceea ce simţi. În mod ideal, spune-i ce simţi persoanei care te-a rănit. În caz contrar, discută cu un prieten sau chiar cu un scaun gol. Scrie o scrisoare pe care nu ai voie să o trimiţi. Descarcă-te de furie prin ţipăt.
Înţelege de ce. Ne dorim explicaţii, chiar dacă nu suntem de acord cu ele. „A fost o neînţelegere Ai fost supărat pe mine? Un fel de cadru cognitiv este necesar, chiar dacă nu eşti de acord cu motivul”, spune Howes.
Reconstruieşte siguranţa. Înainte de a ierta, ai nevoie să simţi că actul nu se va repeta. Asta ar putea însemna scuze, distanţă sau limite puternice.
Dă-i drumul. Poate că e cea mai grea parte: ia decizia de a nu ţine pică în mod conştient. Dacă eşti într-o relaţie, acest lucru înseamnă sa nu readuci păcatele din trecut în prezent. Dacă laşi greşelile din trecut deoparte, vei renunţa la rolul de victimă şi veţi deveni din nou egali. E promisiunea de a depăşi trecutul.
Când te simţi supărat, încearcă o tehnică de stres-management, cum ar fi respiraţii adânci sau o sesiune de yoga, a adăugat Luskin.
Cu un deceniu în urmă, Luskin a dezvoltat un proiect de cercetare, subiecţii fiind mai multe mame ale căror fii au fost ucişi în nordul Irlandei. O femeie a căutat corpul neînsufleţit al fiului său încă din 1987. Timp de o săptămână, Luskin le-a predat femeilor cum să ierte persoanele care le-au ucis copii. Un an mai târziu, el s-a reîntalnit cu întregul grup. „Fiica uneia dintre femei a venit, ne-a îmbrăţişat şi ne-a mulţumit că am ajutat-o pe mama sa să depăşească acele momente grele”, spune Luskin. „Mama lor era atât de încărcată cu furie încât nu a mai putut fi acolo pentru ceilalţi copii ai săi, dar în cele din urmă ea a învăţat să ierte”, a povestit acesta. „O avem din nou pe mama”, i-a spus fiica acesteia lui Luskin.