Femeia ideală. O călătorie prin istorie

Pentru o mare parte dintre bărbaţi, femeia ideală este blondă şi are ochi verzi sau albaştri FOTO Shutterstock

De la Cleopatra cea cu nas proeminent la Kate Moss cea anorexică, modelele de frumuseţe feminină au trecut prin transformări radicale de-a lungul timpului.

Idealul feminin stă sub semnul influenţelor culturale şi capriciilor modei. Istoria ne oferă mai multe portrete ale femeii perfecte. Nasul proeminent atât de urât astăzi de femei şi de bărbaţi deopotrivă era în Antichitate un reper al perfecţiunii feminine. Cea mai faimoasă regină a Egiptului, a cărei frumuseţe a cucerit Roma, nu avea nimic din frumuseţea actriţei Elizabeth Taylor, care a întruchipat-o pe Cleopatra în celebra peliculă din 1963, în care a jucat alături de Richard Burton. Monedele din Egiptul Antic o înfăţişează pe Cleopatra cu un nas şi o bărbie proeminente, deloc atrăgătoare dacă ne raportăm la reperele frumuseţii zilelor noastre. Corecţia nasului – rinoplastia – este astăzi în topul celor mai populare intervenţii chirurgicale estetice din lume.

Talia mare, rareori în vogă

Mergem mai departe în istorie la un alt model al perfecţiunii feminine: cel al femeii rubensiene, din Evul Mediu. Formele pline, sânii voluptoşi, talia mare şi şoldurile late erau atunci idealul de frumuseţe în viziunea masculină. Însă aceasta a fost una dintre puţinele perioade din istorie în care talia mare era considerată un etalon al frumuseţii feminine. Talia subţire este o trăsătură fizică foarte apreciată şi evidenţiată de nenumărate ori de-a lungul timpului în modă. Ca dovadă, corsetul este un obiect vestimentar fără vârstă. De cea mai mare popularitate s-a bucurat în secolul al XVII-lea şi apoi, din nou, în secolul al XIX-lea, dar nu aceea este perioada în care a apărut. Dovezi arheologice arată că femeile din Creta purtau corset în jurul anului 2000 î. Hr.  

La început de secol XX, perfecţiunea feminină capătă chipul lui Elsie Scheel, o tânără studentă în vârstă de 24 de ani. Într-o serie de articole apărute în presa britanică la sfârşitul anului 1912 - începutul lui 1913, Elsie a fost declarată femeia ideală. Cu cele 77 de kilograme ale sale şi cu cei 1,70 metri înălţime, tânăra era etalonul civilizaţiei moderne, scria publicaţia „The Star“ la 2 februarie 1913, citată de cotidianul Huffington Post. 

Elsie era pasionată de automobile şi de horticultură, îi plăcea friptura de vită, nu bea niciodată ceai sau cafea şi „nu ştia ce este frica“. Tânăra cu părul deschis la culoare şi ochi albaştri despre se credea atunci că are o sănătate perfectă ar fi încadrată astăzi în categoria persoanelor supraponderale - indicele ei de masă corporală (raportul greutate-înălţime) era de 26,8. Dimensiunile ei erau destul de departe de cele pe care le luăm astăzi drept etalon, 90-60-90. Bustul lui Elsie măsura în jur de 88 de centimetri, talia - 77 de centimetri, iar circumferinţa posteriorului - 101 centimetri. 

Idealul frumuseţii s-a schimbat în perioada interbelică. Femeile au devenit tot mai preocupate de siluetă, dar formele voluptoase, precum cele ale lui Marilyn Monroe, român în vogă până la începutul anilor ’70. Atunci începe obsesia pentru siluetă şi înfloreşte industria produselor pentru slăbit. În anii ’90, femeile înalte şi foarte slabe, anorexice, devin etalon al frumuseţii şi încă mai sunt subiect de cotroverse.

„Domnii preferă blondele“

Idealul feminin promovat de industria frumuseţii nu coincide întotdeauna cu cel al bărbaţilor. Ba chiar sunt opuse, dacă ne gândim la femeia anorexică de pe podiumurile de modă. În 2008, site-ul de matrimoniale www.ukdating.com a realizat un sondaj pe 66.000 de bărbaţi pentru a putea contura portretul femeii ideale. Iată cum ar arăta aceasta în viziunea bărbaţilor moderni: ochi albaştri, păr lung şi blond, atrăgătoare, purtătoare de ochelari, dar numai ocazional, o greutate de 60 de kilograme şi o înălţime de 1,72 metri (nu mai mare), nefumătoare, consumatoare ocazională de alcool, optimistă, amuzantă şi iubitoare de animale. Inteligenţa şi timpul alocat de femeie treburilor casnice sunt aspecte mai puţin importante pentru domni, după cum reiese din sondajul respectiv.

„Că domnii preferă blondele se pare că rămâne un lucru valabil astăzi. Este interesant de observat că într-o lume în care este la modă mărimea zero şi caloriile se numără obsedant, bărbaţii sunt mai interesaţi mai degrabă de înălţimea femeilor decât de greutatea acestora. Ei preferă femeile cu o greutate medie celor slabe“, spunea pentru cotidianul The Telegraph, directorul site-ului www.ukdating.com, David Brown.