Facultate de stat sau privată?

Tinerii români aleg universităţile de stat pentru tradiţie, iar pe cele private pentru taxele mici. În prezent, concurenţa dintre universităţile de stat şi cele private din România nu impulsionează calitatea actului educaţional.

Universităţile româneşti, fie de stat, fie private, nu s-au aflat niciodată ca acum într-o profundă criză de identitate şi de orientare către piaţa forţei de muncă.

Au trecut 20 de ani de libertate şi în acest timp universităţile de stat şi-au câştigat uşor-uşor autonomia. Însă rămân legate ca printr-un cordon ombilical de bugetul statului. Investiţiile nu au fost, nu sunt şi parcă nu vor fi niciodată suficiente fără o schimbare a criteriului de acordare a fondurilor. În epoca digitalizării, creearea unui laborator de informatică într-o universitate încă este considerat un eveniment naţional, iar media de „vârstă" a cărţilor şi tratatelor de specialitate din biblioteci atinge, în multe cazuri, o jumătate de secol, dacă nu mai mult.

Instituţiile de învăţământ superior de stat au pierdut mereu trenul reformării, dar au crezut că l-au prins pe acela al atragerii unui număr cât mai mare de studenţi, în competiţie cu cele private, înfiinţând locuri cu taxă. Pentru universităţile de stat, confruntarea aceasta nu a adus nimic altceva decât săli de curs cu mult prea mulţi studenţi pentru un cadru universitar şi o fugă după „clienţii" fermecaţi de taxele mici. Criteriul învăţământului „ieftin" l-a înlocuit pe acela al calităţii.

Imagine negativă

De cealaltă parte, politica dusă de universităţile private a avut un impact major asupra viitorilor licenţiaţi, producând eticheta de „absolvenţi pe bandă". Aceasta este însă şi o temă falsă, pentru că pregătirea multor studenţi de facultăţi private nu poate fi contestată. Dar nici scandalurile diplomelor false sau a examenelor superficiale nu poate fi trecută cu vederea, dovadă rezultatele de la rezidenţiat sau de intrare în magistratură. De altfel, scăderea calităţii învăţământului superior a fost şi singura schimbare intervenită în acest domeniu. 

„Educaţia, privită ca o marfă, iar studentul - ca un client"

Fenomene precum corupţia, birocraţia, lipsa de transparenţă sunt prea mult prezente în spaţiul universitar, indiferent că ne referim la facultăţi de stat sau private, spune Cristina Fiţ, vicepreşedinte al Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR).

"Birocraţia şi lipsa de transparenţă sunt puncte slabe care se regăsesc în ambele sisteme. Însă atât timp cât reforma în educaţie se va negocia politic, nu vom avea prea curând o reformă reală", adaugă Cristina Fiţ.

În opinia ei, învăţământul privat s-a dezvoltat fără prea mult control în ceea ce priveşte calitatea învăţăturii: „Educaţia este privită ca o marfă, iar studentul ca şi client, fără să se pună accent pe calitate, relevanţa diplomelor sau condiţii de studiu".

Mai mult, la privat mişcarea studenţească este aproape inexistentă, studenţii neputând lupta pentru drepturile lor sau pentru un învăţământ mai performant. De cealaltă parte, universităţile de stat sunt mult mai apreciate de studenţi, aceşti au structuri de reprezentare, dar relaţia cu conducerile universităţilor este uşor tensionată.

„Educaţia, conform legii, este o prioritate naţională, însă această expresie a ajuns să fie doar un discurs politic frumos, fără să se reflecte în modul în care se finanţează sau în atenţia şi responsabilitatea cu care acest sector este tratat", apreciază vicepreşedintele ANOSR.

Cristina Fiţ atrage atenţia că sistemul educaţional din România este a luat-o pe un drum periculos, care face ca educaţia să fie considerată un serviciu, studentul - un client, diploma - o marfă.

Nemulţumiri

Ca reprezentant al studenţilor, ea spune că aceştia au unele nemulţimiri legate de sistem: „Studenţii fie renunţă la studii, fie sunt nevoiţi să lucreze în timpul facultăţii pentru a se întreţine. Chiar şi bursierii au probleme mari.

Se adaugă şi costurile nejustificate pentru servicii pe care universitatea ar trebui să le ofere în mod gratuit. Stagiile de practică sunt adeseori organizate deficitar, ceea ce lasă studenţii cu senzaţia că nu au învăţat, de fapt, mai nimic util. La acest fapt se adaugă şi faptul că programele sunt uneori învechite.

"Birocraţia şi lipsa de transparenţă se regăsesc în ambele sisteme."
Cristina Fiţ
vicepreşedinte ANOSR

„Tinerii români ar trebui să fie interesaţi de calitate"

Mircea Miclea, fost ministru al Educaţiei, spune că tema aleasă pentru rubrica de astăzi n-ar trebui să fie o dilemă pentru tineri şi le recomandă să gândească în termeni de calitate.

„Tinerii ar trebui să se uite la calitatea profesorilor, la calitatea relaţiei profesor-student. Ar trebui să meargă acolo unde învaţă lucruri care îi fac competitivi pe piaţa muncii. De pildă, în străinătate, cele mai bune universităţi sunt private. La noi, din păcate, cele private, ca să aibă taxe de studiu mai mici, au servicii de o calitate mai slabă. Ar fi minunat dacă am putea să avem o universitate privată etalon la noi în ţară. Eu cred că trebuie încurajat învăţământul privat", spune Mircea Miclea.

Din păcate, până în prezent, competiţia dintre stat şi privat a coborât nivelul educaţiei superioare: „Mereu s-au luat la întrecere care să ofere taxa cea mai mică, nu calitate. Şi universităţile de stat au mers pe a avea cât mai mulţi studenţi".

În ultima perioadă, adaugă el, s-au observat evoluţii pozitive în unele secţii ale universităţilor private, astfel că unele dintre ele au ajuns să bată fără probleme facultăţi de stat.

Costuri ridicate pentru ştiinţele exacte

O problemă pentru instituţiile private rămâne subdezvoltarea studiilor experimentale, chimia, medicina, care costă. Din acest punct de vedere, consideră Mircea Miclea, calitatea de la privat e mai slabă.

„Luaţi ca reper procentul de reuşită la rezidenţiat. Pentru absolvenţii u niversităţilor private, reuşita la examenul de rezidenţiat este de 3%, în timp pentru cei de la stat este de 70%. La fel se întâmplă şi în magistratură", precizează fostul ministru, care crede că în cinci ani lucrurile se vor regla, în funcţie de managementul universităţilor.

"Trebuie încurajat învăţământul privat în România."
Mircea Miclea
psiholog