Dietele extreme, rătăcirile fetelor nesăbuite

Când frumuseţea feminină se măsoară în kilograme minus, talie de viespe şi haine strâmte pe corp, tot mai multe fete încearcă să se alinieze la standardele impuse de noua epocă a esteticului. Unele dintre acestea depăşesc o graniţă şi intră într-un labirint: anorexia.

Am început să îmi urăsc corpul, ba chiar am ajuns să mă tai pe încheietura mâinii, nu foarte adânc, dar suficient cât să simt durerea. La început mi-a fost greu. Şi acum am unele zile în care îmi e greu să mă abţin de la mâncare.“ Ea este Andreea, are 17 ani, locuieşte într-un oraş de provincie, învaţă la un liceu bun, are un iubit şi vrea să aibă mulţi copii.

Andreea avea 80 de kilograme când s-a privit în oglindă şi s-a hotărât să devină anorexică. Acum spune că e „Ana“, cum alintă această „alegere“ ea şi celelalte fete care şi-au format un cult din slăbirea prin „în-fo-me-ta-re“.

Acum are 72 de kilograme, spune asta „cu mare ruşine“ şi n-o să se oprească până când acul cântarului nu va arăta 60. Apoi, gata!, nu mai este nevoie. Speră să aibă puterea de a se opri. Ce părere are despre persoanele slabe? „Sunt mai fericite.“ Speră şi ea să depăşească acest prag psihologic şi să-şi iubească din nou corpul.

„Mai important să fiu slabă decât sănătoasă“

„Tot ceea ce îmi doresc este să slăbesc cât mai repede. Nu mai suport hainele care nu stau bine pe mine din cauza kilogramelor în plus. Şi de foarte multe ori mă gândesc că e mai important să fiu slabă decât sănătoasă“, spune Andreea, deşi poate să numească, într-o ordine înduioşător de aleatorie, câteva riscuri ale acestui stil de viaţă: „căderea părului, scăderea sistemului imunitar, imposibilitatea de a face copii, stări de ameţeală“.

„Trei zile n-am mâncat nimic“

Andreea se informează despre opţiunile sale de pe internet, nu de la medici, le cere sfaturi prietenelor care îi sunt alături şi înţeleg prin ce trece, nu părinţilor, şi citeşte bloguri din străinătate despre anorexie.

Înţelege pericolele, găseşte beneficii şi face alegeri. „Mi-am făcut câteva prietene anorexice pe internet de la care am auzit de persoane care au murit din cauza anorexiei“, e conştientă, dar crede că ea îşi poate controla corpul. „Trei zile în care n-am mâncat nimic m-am simţit minunat!“, se laudă şi are convingerea narcotică a unui dependent când spune că se poate opri oricând vrea, oricând e nevoie.

Andreea este autoarea unui blog în care-şi prezintă viaţa de viitoare şi actuală anorexică şi în care le dă sfaturi celorlalte fete care-o „ţin în continuare pe Ana lângă ele“. Le spune despre cum se poate trece mai uşor peste senzaţia de foame şi face radiografii ample de pe frontul luptei cu kilogramele. Sunt confesiunile unei fete care vrea să fie anorexică.

Senzaţia de foame şi durerea

„Poartă o bandă elastică pe post de brăţară şi trage de ea atunci când îţi este foame! Corpul tău va asocia senzaţia de foame cu durerea. Bea două linguriţe de oţet înainte să mănânci! Mestecă gheaţă! Gândeşte-te cât de scârboasă e grăsimea! Pune în farfurie piper, multă sare sau chiar detergent şi parfum! Astfel, nu vei mai putea mânca!“

Acestea sunt sfaturi gratuite, ca pe internet, la îndemâna oricui accesează blogul Andreei, iar singura propoziţie ce are o componentă morală, „nu încurajez pe nimeni să facă ce fac eu“, este ignorată atunci când găsesşte acordul, deci susţinerea altor „Ana“.

„Scriu pentru cele care caută un sprijin“

„Nu încurajez pe nimeni. Scriu pentru cele care caută un sprijin, pentru că am văzut foarte puţine bloguri despre anorexie în România“, ne explică şi nouă, fără să-şi dea seama de imensa contradicţie dintre cele două propoziţii.

Mic dicţionar pentru înţelegerea tulburărilor de alimentaţie

Ana: Anorexie/persoană anorexică

Mia: Bulimie/persoană bulimică

ED: Eating disorder (n.r. – tulburare de alimentaţie)

Thinspiration/Thinspo: Thin + Inspiration (n.r. – Subţire + Inspiraţie). Fotomodele, actriţe care sunt un model pentru celelalte fete.

Wannabe: Would want to be (n.r. – Ar vrea să fie). Persoană care nu este Ana sau Mia, dar ar vrea să fie şi se comportă ca atare.

BMI: Body Mass Index (n.r. – Indicele de masă corporală). Raportul dintre greutate şi pătratul înălţimii.

Poartă o bandă elastică pe post de brăţară şi trage de ea atunci când îţi este foame! Corpul tău va asocia senzaţia de foame cu durerea.

Andreea, 17 ani

Cum au evoluat dietele în ultimii 300 de ani

Industriaşul american Charles Goodyear

Deşi se poate spune că dietele au început să devină un fenomen comun în urmă cu 12.000 de ani, odată ce oamenii s-au transformat din vânători în culegători şi agricultori, în ultimii 300 de ani, medici nutriţionişti sau nutriţionişti-impostori au avansat tot mai multe reţete de slăbit, unele inedite, altele absurde, altele, pur şi simplu, nefireşti.

În anul 1727, cercetătorul britanic Thomas Short recomanda, într-o carte menită să explice cauzele obezităţii, că persoanele care vor să slăbească ar trebui să se mute într-o zonă aridă, unde oamenii sunt mai slabi decât cei care locuiesc în zone cu sol fertil. Una dintre cele mai cunoscute diete ale secolului al XIX-lea îi aparţine însă americanului Sylvester Graham, având la bază legumele şi fructele. Nutriţionistul propunea un consum echilibrat de legume, fructe, zarzavaturi şi cereale integrale. Motivele pentru care Graham a promovat acest stil de alimentaţie erau însă altele. Americanul, care era şi preot, voia reducerea sexualităţii exarcerbate, stimulată de această alimentaţie. El credea, printre altele, că masturbarea duce la orbire. 

Charles Goodyear, americanul care a dat şi numele unei mărci de anvelope, propunea folosirea cauciucului în pantaloni scurţi, combinezoane, chiloţi sau corsete. Acesta argumenta, la mijlocul secolului al XIX-lea, că materialul din care este făcut cauciucul ajută la eliminarea grăsimii prin procesul de transpiraţie. Din cauza supraexpunerii la umezeală, pielea începea însă să crape sau să se infecteze.

Dieta lui Fletcher a fost, la începutul secolului al XX-lea, catalogată drept cea mai eficientă din lume. Americanul Horace Fletcher sugera că mâncarea trebuie să fie mestecată mai mult timp, după care bolul alimentar să fie scuipat. De asemenea, dieta presupunea defecaţia odată la două săptămâni. Dieta a fost adoptată de scriitori precum Henry James şi Franz Kafka, susţine istoricul britanic Louise Foxcroft în volumul „Calorii şi corsete: O istorie a dietelor de mai bine de 2.000 de ani“.

Tot la începutul secolului al XX-lea, scrie istoricul Foxcroft, a fost adoptată „dieta cu tenie“. Celebrităţi printre care chiar Maria Callas consumau chisturi de tenie de vită de mărimea unor tablete care, odată ajunse în intestine, absorbeau mâncarea. Pe lângă efecte precum diaree şi stări de vomă, cei care au încercat dieta cu tenie puteau face boli precum meningită, epilepsie sau chiar demenţă, întrucât parazitul putea ajunge la 9 metri lungime.

În anii ’70, medicul american Roger Linn promova produsul miraculos Prolinn, un sirop din coarne, piele, tendoane şi oase de animale tratate cu substanţe chimice, coloranţi şi enzime. Cel puţin 60 dintre persoanele care au consumat Prolinn au murit în urma atacurilor cardiace.

Cea mai recentă metodă inedită de a lupta împotriva kilogramelor este dieta prin înţeparea urechii. Inspirându-se din acupunctura chinezească, promotorii acestei metode susţineau că înţepând cartilagiul urechii se elimină senzaţie de foame. Strategia era ca acul să rămână înfipt în ureche pentru cât mai mult timp. Cei care au încercat această metodă au constatat însă că nu funcţionează.

Sfatul medicului: „O boală de alimentaţie poate începe cu prima cură de slăbire!“

Andreea este victima din prima linie a unui război ce nu-i aparţine. Este războiul disperat dintre două industrii cu o putere de manipulare ce depăşeşte limitele marketingului: industria frumuseţii şi cea alimentară.

Adrian Copcea, medic specialist în nutriţie, boli metabolice şi diabet de la Clinica Asteco din Cluj-Napoca, spune că interferenţa dintre comerţul cu nutriţie şi medicină a devenit un factor ce afectează grav sănătatea omului modern. Industria alimentară, similar „nutriţiei comerciale“, este ghidată după reguli economice bine stabilite.

Astfel, profitul în industria alimentară înseamnă de multe ori ingrediente ieftine, adică o calitate nutriţională proastă. Medicina şi instituţiile sale, spune Copcea, nu au puterea financiară să se confrunte cu industria alimentară, cu tot ce înseamnă ea: disponibilitatea produselor, preţuri, cantităţi, publicitate, atractivitate şi, de ce nu?, gust bun.

Decesul, în 20% din cazurile de anorexie

Medicul argumentează că, în acest context, au început să se dezvolte mai multe ramuri ale comerţului care să facă faţă unei noi cereri, reprezentate de dorinţa milioanelor de persoane cu obezitate de a slăbi. „Ca răspuns, s-a dezvoltat şi «oferta» constând într-o industrie impresionantă cu diete, cărţi, ziare, reviste, emisiuni televizate, pagini de internet, produse specifice create de autorii dietelor, produse pentru slăbit care mai de care mai eficiente, adică mai periculoase. Legea de bază a comerţului explică, din nou, toată această explozie: profitul.“

„Foarte puţine fete anorexice ajung la nutriţionist, cel mai adesea aduse de familie. În ultimii doi ani, eu am avut doar trei persoane cu anorexie, toate aduse de mame autoritare. Nutriţionistul nu le poate ajuta prea mult. El evaluează dezastrele produse de boala psihică. Acestea sunt pe mai multe planuri, de la tulburări nutriţionale, la afecţiuni ginecologice şi articulare. De altfel, decesul, care survine în 20% din cazurile de anorexie, este cauzat de tulburările hidro-electrolitice (n. r. – dezechilibre severe între ionii de calciu, sodiu, magneziu etc. din organism), de tulburările de ritm cardiac, de infecţii şi de tulburările metabolice severe. Sunt necesare analize ţintite, pe care le prescrie nutriţionistul. De cele mai multe ori, la analizele uzuale nu se constată dereglări severe,“, avertizează Adrian Copcea.

Tulburările alimentare sunt suferinţe psihice

„Tulburările de dispoziţie, anxioase şi dereglările obsesiv-compulsive în copilărie şi apariţia precoce a trăsăturilor de personalitate de tip perfecţionist par să fie factori de vulnerabilitate majori în dezvoltarea tulburărilor de comportament alimentar, în special a anorexiei nervoase. La tinerele femei cu o stimă de sine nu prea înaltă, tachinarea de către familiile lor sau influenţarea lor de către persoane autoritare – medici, profesori, antrenori – legat de nevoia de a-şi modifica forma şi greutatea contribuie la vulnerabilitate“, avertizează psihoterapeutul Corina Ciobanu, medic primar de neuropsihiatrie pediatrică şi preşedinte al Asociaţiei pentru Prevenirea şi Tratarea Tulburărilor de Alimentaţie.

Aceasta susţine că, deşi sunt dramatic legate de alimentaţie, tulburările caracterizate prin modificarea drastică a comportamentului alimentar sunt, în realitate, suferinţe psihice şi sunt strâns legate de inabilitatea de a „procesa“ anumite sentimente: frica de maturizare, anxietatea determinată de problemele cu familia, probleme cu cei din jur sau lipsa de control asupra propriei vieţi.

Medicul Corina Ciobanu îi sfătuieşte pe cei care urmăresc să ţină o dietă să meargă mai întâi la un specialist în nutriţie. „O astfel de modificare a obiceiurilor alimentare şi de viaţă este prea importantă ca să o faci improvizat. Şi poate să aibă repercusiuni prea grave în caz de abordare greşită. Adică, în loc să fim mai sănătoşi, putem să devenim mai bolnavi! O boală de alimentaţie poate începe cu prima dietă!“, avertizează Corina Ciobanu.

Diferenţa dintre dieta sănătoasă şi bolile de alimentaţie

Dieta sănătoasă

Scăderea în greutate este văzută ca necesară pentru sănătate şi imagine.

Înfăţişarea fizică nu este trăsătura personală cea mai importantă.

Prin dietă, se încearcă ţinerea sub control a greutăţii corporale.

Sănătatea contează, iar dieta este doar un mijloc de a o obţine.

Anorexie / Bulimie

Scăderea în greutate este adesea văzută ca o modalitate de a obţine confort spiritual.

Înfăţişarea fizică este tot ceea ce contează.

Prin dietă, se încearcă ţinerea sub control a propriei vieţi.

Sănătatea nu are nicio importanţă, contează doar dieta.

Sursa: psihoterapeutul Corina Ciobanu, medic primar de neuropsihiatrie pediatrică

Când lupta cu kilogramele poposeşte la Urgenţe

Tot mai multe femei aleg pastilele, în locul dietelor recomandate de doctori FOTO: SHUTTERSTOCK

„Oana1978“ a început cu o supă. Reţeta o găsise pe site-ul Clinicii Mayo, o clinică celebră din SUA. Supa-minune, care a făcut adevărate furori în întreaga lume, se bazează pe o proprietate care, enunţată, sună cât se poate de postmodern şi în ton cu epoca în care trăim: „Cu cât mănânci mai mult, cu atât slăbeşti mai vizibil“.

Aşadar, supa „Mayo“, alături de berea fără alcool, cafeaua fără cafeină şi dulciurile fără zahăr, iată produsele noii lumi în care trăim cu toţii fericiţi. Reţeta era după cum urmează: o varză tăiată mărunt, patru cepe, doi ardei graşi, patru roşii sau bulion şi nişte Delikat. La nevoie, mai adaugi şi nişte cartofi. După care, aşa zicea reţeta, „se consumă la discreţie“, însoţită, periodic, de câte un fruct şi o bucată de carne de vită fiartă.
Nimic în plus.

Cele trei internări

La început, domnişoara care a consumat această supă a fost uimită de rezultate. A slăbit cinci kilograme în ceva mai mult de două săptămâni. Se obişnuise şi cu gustul, care se pare că nu ar fi tocmai grozav, în aşa fel încât supa „Mayo“ devenise, în curând, singurul fel de mâncare consumat pe parcursul unei zile. Până au apărut primele ameţeli.

„Oana1978“ a început să se trezească de dimineaţă cu palpitaţii şi cu transpiraţie rece. Avea momente în care abia se mai putea ţine pe picioare, însoţite, în general, de greţuri cumplite şi senzaţia de lipsă de aer. A ajuns de urgenţă la spital, unde a fost trecută imediat pe perfuzii. Verdictul medicilor: criză de anemie.

La ieşirea din spital, „Oana1978“, cum se prezintă pe un forum ce discută remedii pentru problemele cu greutatea, a renunţat la supă. Tot documentându-se a descoperit o întreagă comunitate feminină încântată de efectul pastilelor pentru slăbit.

Ziceau colegele ei în ale ispitelor culinare că sunt pe bază de plante şi nu au cum să-ţi facă rău. Teoretic. Oana a comandat 30 de astfel de pastile, produse în China, necesare unei cure lunare. Când a ajuns coletul acasă, trimis din Constanţa, femeia nu putea să desluşească nimic din scrisul de pe ambalaje. Doar numele medicamentului era trecut în caractere europene, iar restul – în chineză.

A fost însă suficient. A început cura. După două săptămâni era iarăşi la Urgenţe: ameţeli, greţuri, senzaţia de gură uscată, tulburări de vedere. Al doilea verdict: atac de panică. Şi, ca povestea să fie completă, există şi o a treia internare. Greu de crezut, dar la numai câteva zile după externare, timp în care şi-a făcut un set de analize pentru a fi sigură că nu e nimic grav cu ea, Oana a ajuns din nou la spital, cu ceva mai multe probleme decât în primele două faze. Doctorii au diagnosticat-o cu o criză de spasmofilie şi probleme la glanda tiroidă.

Şirul reacţiilor adverse

Numărul exact al persoanelor care se prezintă lunar la Urgenţe cu complicaţii legate de consumul de pastile pentru slăbit nu este cunoscut cu certitudine. În 2011, Spitalul Judeţean Iaşi anunţa că aproximativ patru femei se prezintă, lunar, în incinta unităţii medicale, acuzând probleme de sănătate cauzate de astfel de medicamente. 

Potrivit statisticilor, femeile care recurg la astfel de metode pentru slăbit au, în general, între 25 şi 35 de ani şi o situaţie materială bună. Cu atât mai dificilă devine încercarea de a descifra ce resorturi interne te împing să recurgi la o serie de medicamente insuficient testate.

Ce conţin însă astfel de medicamente? Răspunsul generic este simplu: patru tipuri de substanţe: pentru reglarea tulburărilor metabolice, pentru arderea grăsimilor, împotriva absorţiei de carbohidraţi şi împotriva absorţiei grăsimii.

Totul sună frumos, cel puţin în teorie, până când aflăm compuşii din aceste substanţe. Cafeina, de exemplu, este unul dintre produsele prezente constant în astfel de medicamente. O beţi în fiecare dimineaţă în cafea, dar un tratament intensiv, bazat pe cafeină, duce, evident, la creşterea tensiunii arteriale, tulburări de somn şi palpitaţii.

Alte substanţe prezente sunt cromul (care, în cantităţi mari, poate cauza probleme stomacale, poate afecta rinichii, ficatul şi sistemul nervos), Chitosanul (care are ca efecte adverse gaze, balonare şi diaree) sau Gymnema (ce poate afecta nivelul de zahăr din sânge). Ceea ce ne conduce spre următoarele două întrebări: cum se ajunge ca astfel de medicamente să fie comercializate şi, mai important, cum ajung anumiţi oameni să înceapă cure de slăbire cu atâtea riscuri?

„Made in China“

Conform Legii farmaciei, distribuţia medicamentelor se poate face doar prin unităţi autorizate, adică farmacii comunitare sau farmacii cu circuit închis (în spitale).

Potrivit purtătorului de cuvânt al Agenţiei Naţionale a Medicamentului (ANM), Anca Crupariu, „medicamentele care ajung în farmacii sunt verificate şi autorizate de Agenţia Naţională a Medicamentului. Suplimentele nu au nevoie de autorizaţie. Asta şi deschide uşa către tot felul de medicamente contrafăcute, neautorizate sau expirate, care sunt vândute pe Internet. În plus, nimeni nu poate confirma, în cazul acestor medicamente, dacă sunt sau nu fabricate în condiţii proprii sau dacă substanţa activă este într-o cantitate optimă“.

Internetul este, de altfel, principala metodă prin care aceste pastile ajung în ţară şi, ulterior, în dulăpiorul cu medicamente al potenţialelor doritoare de siluete mai suple. Cel mai bun exemplu în acest sens este explozia din ultimii ani a medicamentelor pentru slăbit fabricate în China. Deşi sunt comercializate pe Internet, nu conţin date privind substanţele active şi niciun mod de administrare, ba, mai mult, nici nu pot fi citite, majoritatea fiind acoperite cu etichete în limba chineză, cererea pentru aceste medicamente este una uriaşă.

De curând, unul dintre site-urile de profil anunţa modificarea culorii ambalajului unui astfel de medicament, motivându-şi astfel decizia: „În ultimul timp, tot mai multe pastile care pretind că reprezintă marca noastră au invadat piaţa. Atenţie! Astfel de pastile nu prezintă calitatea produselor cu care v-a obişnuit firma noastră şi vă pot face mult rău!“.

Toate aceste medicamente produse în China conţin un derivat de amfetamină într-o concentraţie prea mare. Iar pe termen lung, consumul de amfetamină afectează iremediabil vasele de sânge şi inima.

Maria Mihai-Albu, doctor, clinica „Regina Maria“

Marea problemă cu aceste medicamente este faptul că se vând fără a se ţine cont de nişte date absolut esenţiale: masa musculară sau caracteristicile genetice ale fiecăruia.

Marian Negrişanu, doctor în nutriţie, Timişoara

„Aproape că nici nu o să vă mai fie foame“

Intraţi pe un site, oricare ar fi acesta, unde se comercializează pastile pentru slăbit. Dacă aveţi cumva şi probleme cu greutatea, veţi simţi brusc fiorul fericirii totale, de parcă aţi fi întâlnit norocul şi v-ar fi scos la o plimbare prin parc.

Pastile de toate naţiile, ceaiuri, numai din plante, evident, plasturi, toate închise în nişte cutiuţe colorate vesel, acoperite cu câte o fotografie a unei frumuseţi răpitoare ce-ţi zâmbeşte galeş. Ai probleme cu greutatea? Ţi se pare că la serviciu colegii râd pe la spatele tău şi fac glume legate de modul în care arăţi? Ei bine, gata! De acum, totul se va rezolva!

În fond, ce poate fi mai uşor decât o simplă cură, cu produse naturiste, la finalul căreia te aşteaptă o „slăbire rapidă, sănătoasă şi ieftină“?

Conversaţia revelatoare

„Pastilele nu prezintă niciun risc asupra sănătăţii, iar efectul este garantat. Slăbeşti minimum 10 kilograme într-o lună. Nu au niciun efect secundar“. Asta scria pe site-ul unde am decis să sunăm. Prezentându-ne drept cineva care are probleme cu greutatea şi-şi doreşte enorm să fie din nou atractiv, am intrat în legătură telefonică directă cu una dintre reprezentantele departamentului de vânzări.

De aici, povestea îşi schimbă uşor coordonatele. În primul rând am aflat că nu putem slăbi aşa, oricum, pentru simplul motiv că pastilele nu fac asta, ci-ţi reduc puternic apetitul.

„Cât de puternic?“ a fost întrebarea, iar răspunsul ar face gelos orice adept al rezolvării crizei mondiale a alimentelor: „După câteva zile, aproape că nici nu o să vă mai fie foame“. Asta cu condiţia să nu te omori totuşi cu mâncarea şi pastilele, în acelaşi timp, caz în care, desigur, cele din urmă nu au cum să-şi facă efectul.

Ne-am afirmat stupoarea în faţa acestei afirmaţii, spunându-i domnişoarei de la telefon că toţi nutriţioniştii îţi prescriu totuşi un regim alimentar, nicidecum post negru prelungit. Ca într-un veritabil joc de şah, interlocutoarea a replicat cu o mutare agresivă.

Ne-a povestit exemplul unei prietene, căreia chiar ea i-a dat pastilele pentru slăbit. Această prietenă nu numai că slăbise, dar ajunsese să mănânce o singură dată pe zi. Fructe. Şi apă, multă apă. „Păi, şi mai trăim aşa, doamnă?“, am întrebat-o pe femeie. Care, după ce s-a scuzat că nu este totuşi medic „şi nu am toate datele medicale ale dumneavoastră“, ne-a asigurat călduros că vom ajunge la rezultatul dorit. A doua zi, întregul site unde găsisem medicamentul-minune nu mai putea fi accesat.

Mărturia şocantă

„Dacă pastilele ar fi făcute numai din plante, nu ar avea efect! Există şi produse autohtone, naturale sută la sută, dar nu se vând. Sau se vând cinci cutii pe lună, pentru că nu slăbeşti deloc sau slăbeşti un kilogram. Lumea ia ceaiurile şi produsele chinezeşti, pentru că numai cu alea simţi efectiv că slăbeşti. În plus, sibutramina, care e un derivat de amfetamină, creează dependenţă. Acesta este scopul final, ca produsul să aibă efect şi să fie cerut pe piaţă. Oficial, nu poate fi trecută pe reţetă pentru că intră în categoria amfetaminelor.“

Această mărturie şocantă, apărută în „ProSport“, îi aparţine lui Sorin Oprea, unul dintre cei reţinuţi, în 2010, de către procurorii DIICOT, în deja celebrul scandal „Sibutramina“, declanşat după suspendarea fotbalistului Adrian Mutu pentru consum de substanţe ilegale. Acesta consumase un ceai pentru slăbit cumpărat din România.

La trei ani de la acel moment, românii încă se înghesuie la pastile de slăbit chinezeşti. Explicaţiile sunt simple. Majoritatea celor care recurg la această metodă evită vizitele la nutriţionişti şi, implicit, metodele ştiinţifice pentru slăbire, bazate pe analize medicale, diete constante şi schimbarea stilului de viaţă. Pastilele sunt mai rapide şi mai eficiente, nu aşa spune eticheta?

Anorexicul prefigurează cultura postmodernă refuzând lipsa. Acesta va spune: «Nu-mi lipseşte nimic, deci nu voi mânca». Cu supraponderalul, situaţia este inversă. Va refuza împlinirea şi va spune: «Îmi lipseşte totul, deci voi mânca absolut orice».

Jean Baudrillard, sociolog şi filosof

Cazurile dramatice

Adrian Mutu. Medicamentul care i-a adus cea de-a doua suspendare lui Adrian Mutu, sibutramina (Meridia), a fost scos de pe piaţa americană abia în 2010, fiind considerat periculos, deoarece măreşte riscul de atac de cord şi accident vascular cerebral.

Andrea Cruz. Vedeta TV din Singapore a fost la un pas de moarte din cauza unor pastile de slăbit aduse din China. După două luni de cură intensă, vedeta a avut nevoie de un transplant de ficat, întrucât pastilele îi distruseseră acest organ.

Charles Smith. Actorul care a jucat în celebra serie „Academia de Poliţie“ a murit în august 2011. Ancheta poliţiei a stabilit ulterior că actorul a decedat din cauza unei supradoze de medicamente de slăbit.

Teo Trandafir. Potrivit investigaţiilor medicale de la momentul internării, pastilele de slăbit i-ar fi afectat pancreasul.