De unde provin superstiţiile: de ce numărul 13 şi o oglindă spartă aduc ghinion

Originea celor mai comune superstiţii îşi are rădăcinile în timpuri străvechi. FOTO Shutterstock

Unele superstiţii sunt atât de înrădăcinate în societatea modernă, încât toată lumea, de la oamenii obişnuiţi, la cei de ştiinţă le-au acceptat, sau cel puţin se simt uşor îngrijoraţi dacă le încalcă. De ce nu trecem pe sub scări? De ce ne temem dacă o pisică ne trece calea? Şi de ce ne ferim cu orice preţ să deschidem umbrela în încăperi?

Publicaţia „Life's Little Mysteries“ dezvăluie originea câtorva superstiţii destul de cunoscute.

1. „Aduce ghinion să deschizi umbrela în casă“

Unii istorici cred că această superstiţie îşi are rădăcinile în Egiptul Antic şi are legătură cu aurele ce-i înconjura pe faraoni. Însă cei mai mulţi istorici cred că superstiţia deschiderii umbrelei în interior este, mai recentă, din epoca victoriană din Anglia. 

 „În Londra secolului al XVIII-lea, atunci când au început să apară umbrelele impermeabile cu spiţe de metal, mecanismul lor rigid le-a făcut riscante să fie deschise într-o încăpere mică, pentru că putea răni un copil, un adult sau putea distruge un obiect fragil. Chiar şi un accident minor putea provoca certuri sau cuvinte neplăcute, ghinion într-o familie sau între prieteni. Astfel, superstiţia a apărut ca un factor descurajant pentru a deschide umbrela în interiorul unei locuinţe“, scria Charles Panati ,omul de ştiinţă şi autorul cărţii „Originile extraordinare ale lucrurile de zi cu zi“.

2. „Aduce ghinion să treci pe sub o scară înclinată“

Această superstiţie chiar îşi are rădăcinile în Egiptul Antic. O scară rezemată de un perete formează un triunghi, iar egiptenii credeau că acestă formă este sacră (de exemplu, piramidele). Pentru ei triunghiurile reprezentau trinitatea zeilor şi trecerea printr-un triunghi era privită ca o profanare a celor sfinte. 

Această credinţă şi-a croit drum de-a lungul anilor. „Secole mai târziu, discipolii lui Iisus au uzurpat superstiţiile, interpretându-le în lumina morţii Lui“, explică Panati. „Pentru că o scară a fost sprijinită de cruce, a devenit un simbol al răutăţii, al trădării şi al morţii. Mersul pe sub o scară aduce ghinion“. 

În Anglia anilor 1600, infractorii erau obligaţi să treacă pe sub o scară în drumul lor spre spânzurătoare.

3. „Spargerea unei oglinzi aduce şapte ani de ghinion“

În Grecia Antică era un lucru obişnuit ca oamenii să consulte „cititorii în oglinzi“. „Ghicitul se realiza cu ajutorul apei şi a sticlei. Era numită catoptromanţie. Oglinda era scufundată în apă şi o persoană bolnavă era rugată să se uite în oglindă. Dacă acestă imagine apărea distorsionată, atunci era probabil să moară, dacă era limpede, atunci trăia“, scrie Milton Goldsmith în cartea sa „Semne, previziuni şi superstiţii“. 

În primul secol după Hristos, romanii au adăugat un avertisment superstiţiei. La acea vreme se credea că sănătatea oamenilor se schimbă la un ciclu de şapte ani. O imagine distorsionată creată de          o oglindă spartă, înseamnă ghinion şi nenorocire timp de şapte ani, mai degrabă decât moartea. 

4. „Când verşi sare, aruncă puţin peste umărul stâng ca să alungi ghinionul“

Sarea vărsată este considerată aducătoare de ghinion de mii de ani. În jurul anului 3.500 î.Hr., vechii sumerieni au fost primii care au dus la anularea ghinionului adus de vărsarea sării, prin aruncarea unui vârf de sare peste umărul stâng. Acest ritual s-a răspândit la egipteni, la asirieni şi mai târziu la greci. 

5. „Să baţi în lemn ca să previi dezamăgirea“

Deşi istoricii susţin că este cel mai răspândit obicei superstiţios, originea sa este pusă la îndoială. „Unii atribuie acest obicei ritului religios vechi de a atinge un crucifix când se făcea un jurământ“, scrie Goldsmith. Alternativ, „printre ţăranii ignoranţi din Europa s-ar putea sa îşi aibă rădăcinile în obiceiul de a bate tare în lemn pentru a ţine spiritele rele la distanţă“.

6. „Strănutul urmat de urarea «Dumnezeu să te binecuvânteze»“

În multe ţări vorbitoare de engleză este politicos să răspunzi la strănutul unei alte persoane cu urarea „Dumnezeu să te binecuvânteze“. Deşi incantaţiile de noroc au însoţit strănuturile în diferite culturi de-a lungul miilor de ani, obiceiul nostru a început în secolul şase după Hristos, din ordinul explicit al Papei Grigore cel Mare. O molimă devastatoare s-a răspândit în toată Italia la acel moment, iar primele simptome erau strănuturile severe, urmate rapid de deces.

Papa Grigore a cerut celor credincioşi să se roage pentru cei bolnavi şi a ordonat ca răspunsul la strănut, care înainte era  „Să te bucuri de o sănătate lungă“, să fie înlocuit de „Dumnezeu să te binecuvânteze“. În cazul în care o persoană strănuta în timp ce era singură, atunci Papa a recomandat o rugăciune pentru ei înşişi, sub forma celei „Dumnezeu să mă ajute!“.

7. „Atârnarea unei potcoave la uşa de la intrare, pentru noroc“

Potcoava este considerată un talisman aducător de noroc în multe culturi. Credinţa în puterile ei magice îşi trage rădăcinile de la greci, care credeau că fierul are capacitatea de a alunga răul. Nu numai că au creat potcoave din fier, ci le-au făcut şi sub formă de semilună, simbolul grecesc al fertilităţii şi al norocului.

Credinţa în puterile protectoare ale potcoavei au trecut de la greci la romani şi apoi la creştini. În Insulele Britanice în Evul Mediu, când teama de vrăjitorie era frenetică, oamenii atârnau potcoave la toate uşile din casă. Oamenii credeau că vrăjitoarele se tem de cai şi că orice element care le-ar aminti de aceste animale le-ar pune pe fugă.

8. „O pisică neagră care-ţi traversează calea aduce noroc/ghinion“  

Multe culturi sunt de acord că pisica neagră este un semn prevestitor, dar este el bun sau rău?

Vechii egipteni venerau toate pisicile, indiferent de culoare, şi de acolo a pornit credinţa că o pisică neagră ce îţi trece calea aduce noroc. Reputaţia lor pozitivă s-a remarcat, mai târziu, în secolul al XVII-lea, în Anglia, când regele Carol I a luat o pisică neagră ca animal de companie. Se spune că,  la moartea pisicii, s-a plâns că norocul lui s-a terminat. Presupusul adevăr al superstiţiei a fost consolidat când, a doua zi, a fost acuzat de înaltă trădare. 

În timpul Evului Mediu, oameni din toate părţile Europei au avut loc păreri şi credinţe diferite. Ei credeau că pisicile negre erau însoţitoarele vrăjitoarelor, sau chiar erau vrăjitoarele deghizate, şi că o pisică neagră traversându-ţi calea este un indiciu al ghinionului. Aceasta pare să fie convingerea dominatoare în rândul pelerinilor veniţi în SUA, ceea ce explică convingerea puternică ce există între pisicile negre şi vrăjitorie în acea ţară.

9. „Numărul 13 aduce ghinion“

Frica de numărul 13 îşi are originea în mitologia nordică. Într-o poveste foarte cunoscută, 12 zei au fost invitaţi să ia masa la Valhalla,  o magnifică sală de banchet din oraşul zeilor, Asgard. Loki, Zeul Conflictului şi al Răului a stricat petrecerea, crescând numărul participanţilor la 13. Ceilalţi zei au încercat să-l lovească pe Loki şi în încăierare, Balder, favoritul dintre ei, a fost ucis. 

Evitarea scandinavilor de a avea 13 membri la petreceri şi antipatia pentru numărul 13 s-a răspândit spre sudul Europei. Această superstiţie a fost consolidată în era creştină, prin povestea Cinei cea de Taină, la care Iuda, ucenicul care l-a trădat pe Iisus, a fost cel de-al treisprezecelea invitat la masă. 

Mulţi oameni sunt încă reticenţi şi speriaţi de numărul 13, dar nu există nicio dovadă că numărul acesta aduce ghinion.