Virgil Niţulescu, directorul Muzeului Ţăranului Român, îi răspunde lui Andrei Pleşu

Andrei Pleşu a publicat pe blogul său de pe site-ul adevarul.ro, pe 4 noiembrie, textul   «„A face“ în România», în care afirmă că după „moartea lui Horia Bernea, lucrurile au evoluat către banalizare“, la Muzeul Ţăranului Român (MŢR). Virgil Ştefan Niţulescu, actualul director al MŢR,  a trimis redacţiei „Adevărul“, un drept la replică, intitulat „Un răspuns domnului Andrei Pleşu“.

Un răspuns domnului Andrei Pleşu

de Virgil Ştefan Niţulescu

Poate că ar trebui să mă simt onorat. Domnul Andrei Pleşu, în persoană, mi-a făcut onoarea de a-mi dedica, în ultimii trei ani, două articole. În ambele, domnul Andrei Pleşu mă gratulează cu unele dintre cele mai puţin plăcute calificative.

Domnia sa, din înălţimea ştiinţei sale manageriale, consideră că nu aş fi chiar cea mai potrivită persoană care să ocupe funcţia de director general al Muzeului Naţional al Ţăranului Român. Nu vreau, fără îndoială, să îi rănesc angelicele sale sentimente; domnul Pleşu este un om pe care îl respect pentru ceea ce a făcut şi pentru ceea ce a scris.

Între altele, îl respect pentru faptul că a avut inteligenţa şi inspiraţia de a-l numi, la conducerea reînfiinţatului muzeu naţional de etnologie (botezat, poate, neinspirat, Muzeu al Ţăranului Român), pe Horia Bernea. 

Ar fi o discuţie mult prea lungă de purtat, în paginile acestui ziar, despre ce a însemnat Horia Bernea şi despre ce a însemnat echipa din jurul lui pentru întemeierea noului muzeu. Sunt mulţi cei care cred, în ignoranţa lor, că doar marele pictor Horia Bernea a fost făuritorul actualului muzeu. Ei, bine, nu a fost aşa. Sunt mulţi cei care, în anonimitatea lor, s-au aflat alături de marele pictor. Aş putea enumera cel puţin şase persoane. Dar nu acesta este subiectul intervenţiei mele şi, oricum, nimic nu ar putea întuneca, în vreun fel, contribuţia imensă a lui Bernea la fundarea noului muzeu.

Mărturisesc, am fost deranjat de impresia domnului Pleşu că eu aş fi inadecvat pentru funcţia de manager al Muzeului Naţional al Ţăranului Român, numai pentru că nu sunt etnolog.

Constat, în treacăt, şi faptul că însuşi Horia Bernea nu era, nici pe departe, etnolog. Este foarte adevărat, tatăl  său, a fost un extraordinar etnolog. Dar profesia nu se moşteneşte pe această cale, altfel, aş fi şi eu un mare arhitect.

Domnul Pleşu, aşa după cum a declarat, se consideră un fel de ctitor al Muzeului Naţional al Ţăranului Român şi, tocmai de aceea, se crede îndreptăţit să îşi dea cu presupusul cu privire la orice numire în vreo funcţie de conducere în acest muzeu. Ei bine, nu am să îi neg, calităţile sale de „ctitor‟, dar cred că mai are foarte mult de învăţat în ceea ce priveşte muzeul contemporan.

Domnul Pleşu, tocmai pentru că, din câte ştiu, este un extrem de sporadic vizitator al expoziţiilor muzeului (mărginindu-se, mai cu seamă, la conferinţele de la Clubul Ţăranului), nu prea are a se pronunţa cu privire la actuala activitate a muzeului. Desigur, aşa după cum ştiu, domnul Pleşu are obiceiul de a-şi apleca urechea la ceea ce unul sau altul dintre neprietenii muzeului îi susură în minte. Şi tocmai despre asta este vorba.

Dacă mi l-aş imagina pe domnul Pleşu, într-un fel sau în altul, imaginea sa ar fi cea a unui leu de mare, eşuat pe o banchiză. Domnul Pleşu este, în mod evident, rupt de tot ceea ce înseamnă cultura română contemporană, dar este mult prea puternic, pentru a fi înfruntat, de cineva, atunci când vine vorba despre aceeaşi cultură. Cu alte cuvinte, domnul Pleşu se pronunţă asupra unui segment cultural asupra căruia el nu mai are nicio putere, alta decât măreţia de altă dată.

Priveşte asemenea unui rege, deasupra unui regat care nu îi mai aparţine.

Domnul Pleşu are o anume imagine asupra Muzeului Naţional al Ţăranului Român, care, în mod evident, nu mai este potrivită pentru ceea ce înseamnă, astăzi, un muzeu. Nu vreau să fiu insolent, astfel încât nu am să mă refer la vârsta venerabilului domn Pleşu. Important este să înţelegem ce înseamnă muzeul contemporan. Impresia mea este că acest muzeu nu este înţeles de domnul Pleşu. Este vorba despre un muzeu care este implicat, în mod profund, în ceea ce este important pentru comunitate.

Majoritatea covârşitoare a celor care au vizitat Muzeul Naţional al Ţăranului Român, în ultimii trei ani, aşa după cum o dovedesc statisticele, a apreciat tocmai implicarea Muzeului în viaţa comunitară. Muzeul Naţional al Ţăranului Român este un cu totul alt muzeu decât cel pe care îl avea în faţa sa domnul Pleşu, atunci când era ministrul Culturii. Şi, îmi pare rău să o spun, pentru ceea ce, încă mai înseamnă pentru mine, din  punct de vedere intelectual, Andrei Pleşu, acest muzeu este cu totul altceva decât domnia sa îşi imaginează că ar putea fi. Muzeul Naţional al Ţăranului. Muzeul este unul dintre cele mai vii locuri culturale din România, este un loc în care majoritatea oamenilor cultivaţi îşi doreşte să se regăsească.

Dacă domnul Andrei Pleşu are o problemă cu persoana mea, ca manager al acestui muzeu, asta este problema domniei sale. Pentru toţi cei care se bucură de Muzeul Naţional al Ţăranului Român, ca loc public, un singur lucru contează, şi acesta nu are nici o legătură cu persoana care conduce muzeul.

Acest muzeu înseamnă VIAŢĂ.

Iar dumneavoastră, domnule Pleşu, nu veţi putea îndepărta viaţa de acest muzeu, oricât de mult veţi dori să mă vedeţi despărţit de el!