VIDEO FOTO Cezar Paul-Bădescu: „M-am îmbolnăvit din cauza mizeriilor pe care le vedeam la televizor“
0
În jurul tematicii media din cartea „Umbre pe ecranul tranziţiei“, scrisă de Cezar Paul-Bădescu, a avut loc, la lansarea de la Humanitas Kretzulescu, o discuţie provocatoare, moderată de Radu Paraschivescu, despre inflaţia de emisiuni de prost gust de pe micile noastre ecrane şi despre viitorul televiziunii digitale.
Volumul „Umbre pe ecranul tranziţiei“, publicat de Editura Humanitas, include o selecţie a articolelor semnate de scriitorul Cezar Paul-Bădescu, timp de zece ani, în revista „Dilema veche“, la rubrica la „Cultura pe sticlă“. Alături de autorul cărţii Cezar Paul-Bădescu, au vorbit la lansarea cărţii de la Humanitas Kretzulescu, moderatorul Radu Paraschivescu, criticul Dan C. Mihăilescu, jurnalistul Cătălin Ştefănescu şi redactorul-şef de la „Dilema veche“, Mircea Vasilescu.
Criticul Dan C. Mihăilescu a subliniat că nu se mai uită la televizor de când a aflat că o emisiune se numeşte „În puii mei“ (“Mă aştept ca în scurt timp să se spună direct, fără ocolişuri”, a observat el). Citind cartea lui Cezar Paul-Bădescu, criticul a fost şocat să înţeleagă la ce nivel grotesc de comportament televizual s-a ajuns, fiind stupefiat de cazul cântăreţei Daniela Gyorfi, care şi-a făcut în direct testul de sarcină, sau de actorul Florin Călinescu, care şi-a dat chiloţii jos.
La rândul său, Radu Paraschivescu a descris cu umor alte câteva mostre de imbecilitate de pe micile ecrane. Mircea Vasilescu a subliniat că toate textele lui Cezar Paul-Bădescu au un concept şi o viziune, autorul având nişte principii estetice şi morale, foarte clare, la care îşi raportează scriitura. În primul rând, redactorul-şef de la „Dilema veche“ a apreciat grija autorului faţă de limba română: scriitorul Cezar Paul-Bădescu a sancţionat în repetate rânduri, în cronicile sale, construcţiile gramaticale greşite pe care televiziunea le propagă.
Noul „Homo videns“ care ne stăpâneşte
Unul dintre puţinii oameni de televiziune apreciaţi de Cezar Paul-Bădescu, că nu face rabat de la calitate, este realizatorul emisiunii „Garantat 100%“, Cătălin Ştefănescu. Acesta a spus, la lansarea cărţii „Umbre pe ecranul tranziţiei“, că au rămas foarte puţini cronicari de televiziune verticali în peisajul nostru mass-media, Cezar Paul-Bădescu fiind unul dintre aceştia.
Cătălin Ştefănescu a explicat că e de acord cu teoriile lui Giovanni Sartori din cartea „Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea“ , idei dezvoltate şi în cartea lui Cezar Paul-Bădescu, „Umbre pe ecranul tranziţiei“, publicată de Humanitas. Astfel, omul crescut în faţa televizorului, dominat de video-cultură, riscă să rămână un video-copil incapabil de raţionamente şi incult până la aberaţie, astfel încât suntem pe cale să devinim o noua specie, diferită de homo sapiens.
„Arătam cu degetul prostul gust“
Scriitorul Cezar Paul-Bădescu şi-a grupat, în volum, cronicile media în trei capitole: „Vremuri“, „Momente“ şi „Personaje“. Dacă sub patina „vremurilor“, în prima parte a cărţii, autorul vorbeşte despre „ţara păduchilor de frunte“, despre cultură şi comerţ, despre analfabetismul media, despre vedetizarea politicii şi despre minciuna publicitară, în „Momente“, Cezar Paul-Bădescu ironizează „cotcodăceala politică“ de care avem parte în fiecare seară pe micile noastre ecrane. În partea a treia a cărţii, „Personaje“, Cezar Paul-Bădescu realizează, sarcastic, câteva profile ale unor personaje pitoreşti şi histronice, printre care „Domnu’ Cornel“ (n.r. – Corneliu Vadim Tudor), „Aprigul gudurător” (n.r. – Mihai Gâdea) sau „Maestrul Gâgă” (n.r. – Ion Cristoiu).
La lansare, autorul a povestit că în urmă cu 10 ani, Magdalena Boiangiu îi propunea să preia o rubrică de cronică TV din „Dilema“.
„Mi s-a părut un domeniu interesant, mai ales că îi cunoşteam şi culisele, pentru că am lucrat o vreme la conducerea unor ghiduri TV, aşa că am acceptat fără să stau pe gânduri propunerea doamnei Boiangiu. Aşa am început să urmăresc emisiunile de la televizor, de data asta ca o obligaţie. În primii ani, încercam să văd tot şi să scriu despre tot. Am scris inclusiv despre producţii de divertisment de joasă speţă, cum erau emisiunile «Ciao, Darwin» prezentată de Dan Negru, în care concurenţilor li se cerea să facă tot felul de scârboşenii, sau «Babilonia» cu Augusta Dumitraşcu . Am scris, desigur, şi despre emisiunile-vedetă «Surprize, surprize», «Iartă-mă!» sau «Vacanţa Mare». Eram foarte critic şi arătam cu degetul prostul gust şi imbecilizarea propagată cu ajutorul televiziunii“, explică autorul.
”Dacă nu luam o pauză, aş fi fost zombie”
Autorul a povestit că după câţiva ani ajuns de-a dreptul intoxicat: „M-am îmbolnăvit din cauza mizeriilor pe care le vedeam la televizor“. „Starea mea generală se înrăutăţise şi aproape că treceam prin ceea ce a trecut şi Chloé Delaume, cea care s-a supus unui experiment de a privi neîntrerupt la televizor şi a observat după un timp cum sănătatea ei se deteriorează grav. Chloé Delaume a scris o excelentă carte despre experienţa sa, «Locuiesc în televizor», eu nu am avut şansa aceasta. Şansa mea a fost în schimb un an de pauză de televizor, cît am fost plecat la o bursă în Germania, perioadă care a jucat rolul unei salutare cure de dezintoxicare. Dacă nu ar fi existat acel an şi nu luam o pauză, acum cu siguranţă aş fi fost un zombie“, a povestit autorul.
Când s-a întors din Germania şi şi-a reluat rubrica, Cezar Paul-Bădescu şi-a schimbat radical strategia. „Mi-am zis că nu are nici un rost să-mi pierd timpul cu prostii, în încercarea de a inventaria tot ce se difuzează la televizor. Mizeriile pe care le vedeam mi-au făcut rău, iar pe de altă parte demersul meu nu ajuta nimănui. Publicul emisiunilor imbecilizante nu mă citea (şi, chiar dacă m-ar fi citit, ar fi fost surd la atenţionările mele), producătorii lor îi dădeau înainte fără să se sinchisească. Pe unii dintre oamenii de televiziune îi enerva bâzâitul meu – ca dovadă «intervenţiile» la care se dedau din când în când, în speranţa să mă facă să mă potolesc –, dar până la urmă îşi dădeau seama că nu e cazul să-şi bată capul cu mine. Câinii latră, caravana trece”, subliniază scriitorul.
“Prin urmare, am părăsit de multă vreme naivitatea pe care o aveam la începuturi, când credeam că eu cu săbiuţa mea de lemn – sau, dacă vreţi, de hârtie – pot îndrepta ceva în ţara noastră televizuală. Tot ce încerc prin textele mele de aici e să am o comunicare cu nişte oameni inteligenţi. Nu le spun lucruri pe care ei să nu le ştie, dar măcar putem să ne amuzăm împreună“, a conchis Cezar Paul-Bădescu.
FRAGMENT
Ţara păduchilor din frunte
"Mult timp, expresia „iese ca păduchele în frunte” a fost pentru mine destul de obscură. Poate pentru că nu m-am procopsit niciodată cu drăgălaşii paraziţi şi prin urmare nu le cunosc obiceiurile. Cu vremea însă, viaţa din ţărişoara noastră mi-a dezvăluit înţelesurile profunde ale acestei ziceri. Chiar dacă nu ai păduchi, în România ajungi să ştii foarte bine cum se comportă aceştia. Şi, desigur, să te convingi că lucrul pe care se pricep de minune sa-l facă, în afară desigur să paraziteze, este să iasă în frunte.
Veţi spune că peste tot în lume există astfel de lighioane şi comportamentul lor e acelaşi indiferent de loc. Aşa e, numai că lumea civilizată şi-a dezvoltat tot felul de mecanisme de protecţie împotriva lor şi astfel ajung mai rar să se lăfăie în poziţiile unde nu au ce căuta. În România, dimpotrivă, parcă e pus la punct chiar un sistem care să-i ajute să-şi facă mendrele.
M-am lovit de această realitate tot timpul, de la lucrurile mici, pînă la cele aşa-zise de anvergură.
În joburile pe care le-am avut de-a lungul timpului, am dat de fiecare dată de incompetenţi şi de oameni de nimic ajunşi în poziţii cheie. Aproape că aceasta este o regulă: cu cît eşti mai lichea, cu atît ai şanse mai mari să fii promovat. Şi o precizare: nu am fost angajat niciodată la stat, unde să zicem că ar fi normal să existe prelungiri ale practicilor de nepotism şi pile din vremurile comuniste. Nu, am lucrat de fiecare dată în companii de frunte ale capitalismului neaoş triumfător. M-am întrebat de fiecare dată de ce un patron, interesat desigur de profit ca orice patron, îşi dă afacerile pe mîna unor astfel de indivizi care, neştiind să facă nimic altceva decît să paraziteze şi să iasă în frunte, aduc numai deservicii firmei. Poate pentru că şi patronul e din acelaşi aluat?
Nu altfel stau lucrurile la scară mare, pe scena politică a ţării. Dacă te uiţi la cei care ne conduc, în Parlament sau în guvern, vezi cu precădere nişte indivizi primitivi şi agramaţi, pe care în mod normal nu ai da doi bani. Mulţi dintre ei, în ciuda vorbăriei pe care o produc la orice oră, nu sînt în stare să lege două idei valabile, d-apăi să construiască nu ştiu ce strategii de dezvoltare a ţării! Şi vorbim aici, fără discriminare, de politicieni din tot spectrul politic.
Şi mai interesant e că în lumea lor nu există memorie, de parcă toţi s-au născut în dimineaţa zilei în care-ţi vorbesc şi, desigur, nici nu au avut timp să-şi piardă virginitatea. Îl văd, de exemplu, foarte activ în declaraţii la televizor pe Eugen Nicolăescu; acum are soluţii şi ştie tot, nu contează că pe vremea cînd a fost ministru al Sănătăţii s-a dovedit o adevărată catastrofă.
Apare o formaţiune politică nouă, pusă la cale de oameni de o cu totul altă calitate decît restul politicienilor? Nu e cazul să-ţi faci mari speranţe. E de ajuns să vezi cum îşi pun cămaşa albă a purităţii tot felul de indivizi dubioşi, raliaţi pe parcurs ”Iniţiativei civice”. Printre ei, un Aurelian Pavelescu, pe care-l ştii prea bine cum bătea cîmpii la posturile de televiziune, inclusiv la OTV. Desigur, şi el s-a născut în dimineaţa zilei de astăzi.
Aşa stînd lucrurile, nu trebuie să mai mire pe nimeni că vedetele dezbaterilor televizate de la noi sînt nişte oameni care cred că se pricep la tot şi de fapt n-au habar de nimic. Sub luminile reflectoarelor din studiouri vezi indivizi de grotă pe post de bufoni, demni purtători ai numelor de Gigi, Mitică şi altele ca acestea, pramatii vorbăreţe în roluri de fecioare înţelepte, mercenari fără mamă şi fără tată pozînd în cavaleri ai dreptăţii, băgători de seamă de tot felul. Toată această faună nu numai că se înghesuie să ajungă în frunte, dar este şi ajutată să o facă.
Dacă scoţi cablul din televizor, vezi purici. Dacă-l bagi, vezi păduchi. Coloraţi şi guralivi. Şi astfel ajungi să crezi că asta este ţara lor“.
(„Umbre pe ecranul tranziţiei“, de Cezar Paul-Bădescu, Copyright Editura Humanitas)
Se încarcă comentariile...
