VIDEO Dezbatere „Historia“ la Adevărul Live: Când şeful masonilor e un personaj sinistru

Îl puteţi vedea în singura fotografie disponibilă în zilele noastre. Jean Pangal, şeful necontestat al masoneriei române în epoca interbelică. Personajul este acum aproape uitat. Din păcate, rolul său a fost unul extrem de nefast în epoca sa.

Conceptul masonic a fost legat de cel de elită. De propagarea unor idealuri şi de apărarea lor. Documentele publicate în volumul Jean Pangal: documente inedite (1932-1942) al istoricului Bogdan Bucur arată o altă faţă a elitelor vremii. Suveran Mare Comandor al României, Jean Pangal a fost conducătorul absolut al organizaţiei masonice regulare între 1922-1937 şi între 1944-1948. Extrem de influent în ţară şi în străinătate, având conexiuni extraordinare, ceea ce este normal pentru poziţia ocupată, Jean Pangal a urmărit toată viaţa un singur scop: să obţină puterea prin orice mijloace. Să fie în guvern şi să orchestreze prin intrigi şi comploturi guvernarea în România.

Dar în toate tentativele sale s-a izbit de un personaj mai puternic, cu aceleaşi scopuri, Regele Carol al II-lea. Pangal a încercat să comploteze împotriva Regelui, apoi, când şi-a dat seama că suveranul îl depăşeşte cu mult în potenţial, i-a devenit slugă preaplecată. Urmărit de serviciile secrete ale lui Carol, Pangal s-a transformat într-un înfocat susţinător al distrugerii democraţiei în favoarea instaurării dictaturii regale. A tras sfori, a manipulat alianţe, a condus masoneria aşa cum i-au dictat interesele şi i-a comandat Regele.

Nu s-a sfiit să afilieze masoneria la extrema dreaptă, în momentul în care ascensiunea extremismului de dreapta a devenit vizibilă pe scena politică. Iar când Regele îi cere să închidă activitatea masonică în România pentru că urma să devină monarh absolut, Pangal o face fără ezitare. Pentru ca, după război, aflat în exil, să-i scrie Anei Pauker, solicitându-i să-l primească în diplomaţie, întrucât a slujit cu devotament idealurile României democratice!

Care este povestea lui Jean Pangal? Cum a influenţat acesta politica interbelică? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, va răspunde istoricul Bogdan Bucur, autorul volumului Jean Pangal: documente inedite (1932-1942), într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ion M. Ioniţă, şi transmisă de adevarul.ro.

Principalele declaraţii

Bogdan Bucur: El a fost vârful ierarhiei pentru această organizaţie, lider de necontestat. Nu mi-am propus niciodată să scriu despre Pangal şi masonerie. Am ajuns la el pur întâmplător în urma demersurilor de cercetare. Am dat peste un dosar cu note informative întocmit de serviciul secret de informaţii, adresat regelui Carol al II-lea.

Ioniţă: Deci şeful masoneriei era urmărit de serviciul secret care îl servea pe Rege.  

Bucur: Nu se ştie dacă a existat o încercare a Regelui de a-l îndepărta, un ordin adresat lui Moruzov sau dacă a fost o activitate independentă a lui Moruzov în interesul României. Ceea ce rezultă că facea Pangal într-o anumită măsură justifica interesul structurilor de securitate pentru domnia sa. 

Ioniţă: Ce anume făcea? Ce fapte care să justifice monitorizarea lui strictă?

Bucur: Notele sunt foarte sociologice. Nu am publicat sinteze ale serviciilor, pentru că sunt denigratoare pentru activitatea lui Pangal. Carol al II-lea era un tip extrem de inteligent şi nu putea fi dus de nas uşor. Moruzov îi trimitea informările de bază, nu interpretările. 

Pangal mergea la Paris şi se veda cu oameni politici francezi redutabili. El îşi dorea să aibă putere. Îşi dorea să ajungă ministru, să controleze resurse publice în favoarea lui şi a grupului său de interese, evident că a atras atenţia structurilor de securitate. 

Ioniţă: Era recunoscută masoneria română? 

Bucur: Jean Pangal, în perioada interbelică, era recunoscut ca unul dintre liderii mondiali ai masoneriei de rit scoţian. Asta se întâmpla înclusiv în contextul în care în perioada interbelică o serie de state din Europa au început să adopte regimuri dictatoriale, această organizaţie începând să fie interzisă. Influenţa lui Pangal era de putere medie în Europa, dar conta. Era respectat şi recunoscut la nivel internaţional. 

În anii '30, apare un fenomen despre care se vorbeşte şi în zilele noastre: primii colaboratori ai Serviciilor Secrete care ajung să fie numiţi în Guvern. Fenomenul a luat amploare şi a căpătat influenţă asupra Guvernului când puterea lui Mihail Moruzov ca director SSI devine uriaşă. Carol al II-lea se bazează tot mai mult pe activitatea Serviciilor Secrete. Rapoartele pe care el le primea sunt tot mai numeroase.

Pangal interacţionează cu toată elita politică. El avea intrare peste tot. E cel care îşi înfiinţează un serviciu secret în cadrul subsecretariatului de stat pentru presă şi informaţii de la MAE. Rolul lui oficial era de a facilita accesul jurnaliştilor la informaţii de interes public. Dar el avea un cu totul alt scop. Şi-a făcut un serviciu de informaţii: dorea să controleze informaţiile şi accesul la informaţii. Acesta e şi motivul pentru care avea câteva fete cochete sau femei vampe pe care le stipendia pentru a le plasa în preajma jurnaliştilor importanţi sau a diplomaţilor influenţi de la Bucureşti. Omul folosea absolut toate mijloacele pentru a obţine putere. 

El ar fi rămas un nume mare în România prin faptul că astăzi cineva l-ar fi descoperit. Dar el şi-a subminat propria credibilitate printr-o ambiţie care nu era justificată de nimic. 

Ioniţă: Uluitoare e slugărnicia de care dă dovadă în faţa lui Carol al II-lea, când acesta îi cere să dizolve masoneria. 

Bucur: Pangal trece masoneria în adormire în februarie 1937. Nu i se poate pune în culpă regelui acest act. Un an mai târziu e introdus sistemul de autoritate monarhică a Regelui Carol al II-lea. Apoi sunt dizolvate toate organizaţiile politice. În iunie-septembrie 1940 e sfârşitul României Mari, prăbuşirea statului. Pierdem Basarabia, Ţinutul Herţa, nordul Ardealului şi Cadrilaterul. Opt ani mai târziu, în 1948, e ceea ce eu numesc apocalipsa: momentul în care oamenii care au făcut unirea vor fi arestaţi şi vor sfârşi mulţi în închisori sau în lagărele comuniste.

Ioniţă: Jean Pangal moare în străinătate. El îi scrie, totuşi, Anei Pauker, solicitându-i un post în diplomaţiei, în regimul comunist. 

Bucur: A fost un român european. S-a născut la Nisa şi a murit la Lisabona. E un personaj cu foarte multe trăsături pozitive, care a reprezentat cu cinste această ţară, dar, din păcate, există această umbră caracterială.