VIDEO Daniel Sandu, regizorul filmului „Un pas în urma serafimilor“: „Ca să pot da socoteală unui preot superior, trebuie să mă cucerească prin nişte valori“

Regizorul Daniel Sandu a vorbit, la Adevărul Live, despre filmul său, „Un pas în urma serafimilor”, câştigător a opt premii Gopo, film despre experienţele din spatele unui seminar teologic, aşa cum le-a trăit de altfel regizorul însuşi pe parcursul a cinci ani, cu abuzuri de putere, cu abuzuri financiare şi psihologice.

„Un pas în urma serafimilor”  a fost desemnat la Gala Premiilor Gopo, cel mai bun fim, filmul cu cel mai bun scenariu, respectiv cel mai bun film de debut, iar Daniel Sandu, cel mai bun regizor.  De asemenea, actorii  Vlad Ivanov, Ştefan Iancu şi Ali Amir au primit premiile pentru cel mai bun actor într-un rol principal, pentru tânără speranţă şi pentru cel mai bun actor într-un rol secundar. 

Regizorul Daniel Sandu (40 de ani) a explicat că, în ceea ce priveşte şansa de a câştiga atâtea premii Gopo, nu se aştepta, fiind sigur însă de premiile pe care le-au primit actorii Vlad Ivanov, Ştefan Iancu, respectiv George Dăscălescu pentru imagine.

Primul draft pentru „Un pas în urma serafimilor” era scris în 2004. Întrebat ce au însemnat cei 13 ani care au trecut de la acesta până la apariţia pe marile ecrane a filmului, regizorul a explicat că au venit cu bune şi cu rele. 

„Chestiile bune înseamnă cu eu am evoluat ca persoană şi ca scenarist în această perioadă...”, a spus Daniel Sandu.

I-a fost dificil să se raporteze, din punct de vedere regizoral, la vârsta pe care o avea când a scris scenariul, însă, în acelaşi timp, avantajul era că în această perioadă, a acumulat suficientă experienţă pentru a spune povestea aşa cum îşi dorea. 

                                                                                             Foto: Inquam Photos / Ovidiu Micsik

Întâlnirea cu Ada Solomon, un pas decisiv

Lucrurile au început să se mişte mai repede când, în 2007, Ada Solomon  (foto: dreapta) a preluat proiectul „Un pas în urma serafimilor”. Întâlnirea cu producătorul de film, crede regizorul Daniel Sandu, a fost pasul decisiv. 

Înainte de a o cunoaşte, Sandu lucra în Pro Tv şi încercase deja să le plaseze scenariul celor de acolo, însă aceia erau orientaţi spre un film mult mai comericial decât ceea ce îşi dorea el să facă. Auzise de Ada Solomon şi de ambiţia sa de a căuta tinere talente, de a face filme de debut, aşa că a încercat să dea de ea, să îi găsească numărul de telefon. Întrebându-şi cunoştiinţele, toată lumea îi promitea că îi va face cunoştiinţă cu ea, însă toată lumea îl şi amâna. „Nimeni nu ducea la bun sfârşit promisiunea”.

A găsit-o în cele din urmă, întâmplător, când a început să răsfoiască, acasă, paginile aurii. I-a găsit firma, a sunat şi i-a răspuns chiar Solomon. El i-a trimis scenariul, iar ea i-a promis că îl va suna peste o săptămână. Au trecut şase luni, însă nu mai primea niciun semn. În seara Oscarurilor din 2008, Daniel Sandu i-a trimis un sms, la 4 dimineaţa, în care a provocat-o să-i dea un răspuns fie pozitiv, fie negativ.

A doua zi dimineaţă, Ada Solomon l-a sunat din nou. Şi-a cerut scuze, nu apucase să îi citească scenariul, aşa că i-a cerut încă o săptămână. „...de data asta chiar m-a sunat înapoi... îl citise, îi plăcuse foarte mult...”

Întreruperea Galei Gopo, un gest penibil, specific TVR-ului 

Gala Premiilor Gopo a fost difuzată de TVR 2, transmisiune pe care a întrerupt-o subit, pentru că se depăşise timpul de emisie, fix cu câteva clipe înainte ca producătorul Ada Solomon să îşi termine discursul. Întrebat ce părere are în legătură cu acest lucru, Daniel Sandu a explicat că nu crede că întreruperea are legătură cu discursul şi a catalogat gestul drept unul penibil, specific TVR-ului.

„...au retezat finalul acestei gale..nu pentru un breaking news, ci pentru un serial american... Chiar argumentul lor că s-a depăşit şi cu un sfert de oră perioada de emisie, mi se pare penibil”, a mai spus Daniel Sandu. 

Un draft iniţial de 216 pagini

Daniel Sandu a explicat că a conceput „Un pas în urma serafimilor” în genul mainstream, american, şi aşa l-au îmbrăţişat şi Ada Solomon şi workshop-urile din străinătate. Acest lucru se explică prin faptul că regizorul nu e consumator de film minimalist, aşa că nu face filme pe care nu-şi doreşte să le vadă ca spectator plătitor de bilet. 

Iniţial, primul draft avea aproximativ 216 pagini, până în momentul filmării l-au redus la 148 de pagini, iar în timp ce-au filmat, „sculptau” în continuare în el. Chiar şi aşa, a mai spus Daniel Sandu, le-a ieşit un film puţin mai lung, însă pe DVD, speră că vor adăuga încă 15-20 de minute de scene. Până atunci, a trebuit să comprime o experienţă de cinci ani în cadrul seminarului teologic, într-un an şi jumătate, spusă în două ore şi jumătate.  

„Eram subiectiv...toate scenele erau importante pentru mine....când tăiam unul dintre elemente, trebuia să am grijă la repercusiunile pe care le avea în tot ansamblul poveştii”, a mai spus regizorul filmului „Un pas în urma serafimilor”. 

                                                                                         Gabriel, interpretat de Ştefan Iancu 

Parcursul personajului Gabriel versus parcursul real

Daniel Sandu şi Gabriel, personajul interpretat de Ştefan Iancu, au un parcurs destul de asemănător, diferenţa fiind însă că, în realitate, regizorul de astăzi, nu a dat nicio informaţie, nu a devenit trădător. Pentru că păcatul cel mai grav în cadrul unui astfel de seminar, este trădarea. Acolo sunt pregătiţi lideri, iar dacă în această calitate, începi prin a trăda, „dacă tu ai valorile tale umane corupte, pe mine, personal, nu mă mai interesează ce fel de vminte preoţeşti porţi...”

Dacă în perioada securităţii, mulţi dintre preoţi erau informatori, după revoluţie, a mai spovestit Daniel Sandu, nu au dispărut, au rămas tot acolo. În perioada seminarului a înţeles şi el ce înseamnă turnătoria. 

„Mi se părea nefiresc moral... Este unul dintre lucrurile murdare care se întâmplă în biserica ortodoxă, fie ea română, fie ea de orice naţionalitate”, a mai spus regizorul Daniel Sandu. 

Renunţarea la gândul de a fi preot

Regizorul şi-a dat seama că nu îşi doreşte să devină preot pe la jumătatea perioadei de seminarul, în anul trei sau patru, când dezoltase personalitate şi „ceva aroganţă”. Avea o problemă cu autoritatea, iar preoţia avea să însemne „o viaţă în care să dau socoteală unor superiori pe care fie nu-i cunosc, fie nu-i respect”. 

„Ca să pot să dau socoteală unui preot superior, acel preot trebuie să mă cucerească prin nişte valori, nu să-mi impună nişte reguli prin prisma funcţiei pe care o deţine”, a mai adăugat regizorul. 

În film, protagonistul Gabriel ajunge să cunoască, în timpul practicii, un preot bătrân dintr-un sat, aşa cum ar trebui să fie reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ în viziunea regizorului. „Pe Gabriel trebuia să-l punem în faţa acestui preot ca să proceseze alegerea pe care o are de făcut.”. 

Foto: Inquam Photos / Ovidiu Micsik

Permisiunea de a filma în biserică 

Legat de locaţiile în care au filmat „Un pas în urma serafimilor”, Daniel Sandu a punctat că nu au primit acordul de a filma în nicio biserică din Muntenia sau Moldova. „Am găsit mai multă înţelegere în zona Sibiului, în mai multe biserici”.

Iniţial, când a cerut permisiunea să filmeze şi a trebuit să trimită scenariul filmului, se gândise să dea „un scenariu mai cenzurat”, însă i s-a părut nedrept, aşa că l-a dat exact aşa cum era. 

„În bisericile în are am filmat, oamenii au înţeles ce facem, au fost de faţă. Nu au fost scene care să fie în contradicţie cu ceea ce e firesc să se întâmple într-o biserică...Nu am avut nicio scenă filmată în biserică care să intre în contradicţie cu valorile creştineşti”, a explicat Daniel Sandu.