VIDEO Coregraful Gigi Căciuleanu: „Pina Bausch mi-a oferit primul contract în străinătate“

Invitatul de astăzi al lui Cezar Paul-Bădescu, la Adevărul Live, a fost Gigi Căciuleanu, coregraf şi dansator român aflat în România cu ocazia spectacolului său „Folia, Shakespeare & Co“ pe care l-a montat pe scena Teatrului Metropolis.

A colaborat cu Pina Bausch, cu Maia Pliseţkaia, cu Jean-Michel Jarre sau cu Astor Piazzola. dar şi cu Pierre Cardin. Înainte să emigreze din România, a realizat la Bucureşti o serie de spectacole antologice împreună cu Miriam Răducanu. 

În străinătate, Gigi Căciuleanu a fost premiat la multe festivaluri, iar în 1984 Franţa îl decora cu titlul de Cavaler în Ordinul de Arte şi Litere. A condus Baletul Naţional din Chile, Centrul Naţional Coregrafic de la Rennes (Franţa) şi alte companii importante de dans.

„Bunica voia să mă cheme Iura, dar până la urmă mama a vrut Gigi şi aşa a rămas. Gheorghe un nume rusesc-ortodox, foarte iubit. Gigi a mai uşor de reţinut. Una dintre marile mele satisfacţii a fost că, la un moment dat, fiind în Bretagne, dirijând acel centrul naţional coregrafic, făceam tot felul de spectacole prin sate, care aveau şi câte un castel, unde eram primiţi şi dansam în faţa castelului, pentru oamenii de acolo. Cineva de la Ministerul Culturii ne-a relatat: se plimba pe câmp şi a văzut un ţăran pe câmp, lucrând, şi le-a spus că l-au văzut într-un spectacol al lui Gigi Căciuleanu, pronunţându-mi numele. Asta mi s-a părut extraordinar, că a făcut efortul să reţină un nume. Ceea ce mulţi alţii, poate intelectuali, nu reuşesc s-o facă. Mi-am spus că, pe undeva, l-am captat pe acel om şi i-am transmis ceva.“

„România, din păcate, e conotată cu totu felul de personaje care nu reprezintă de niciun fel România şi omenirea, aş zice. Foarte puţină lume ştie că Brâncuşi era român. Mi s-a întâmplat să stau pe o terasă şi să mi se spună: Vin românii! Oamenii pe care-i întâlnesc aici sunt oameni care-mi plac foarte tare şi pe care aş vrea să-i arăt. De fapt, asta încerc să fac cu compania aceasta de dans (Gigi Căciuleanu Romania Dance Company, n.r.), să arăt că românii sunt nişte europeni din punct de vedere cultural tot atât de importanţi ca ceilalţi, că au ceva de propus lumii, au ceva de arătat lumii şi au ceva de schimbat în lume. Măcar la nivel artistic. Mă impresionaează nivelul de talent pe care-l văd la actori, dansatori, muzicieni.“

Gigi Căciuleanu, cel mai aplaudat coregraf român, în studioul Adevărul Live FOTO Eduard Enea

„Una dintre primele dăţi când am plecat în Chile, împreună cu Miriam Răducanu, şi am fost invitaţi la Santiago să dansăm la Muzeul de Artă de acolo, dar a fost un spectacol pentru corpul diplomatic. Ni s-a dat posibilitatea să arătăm ce putem. Am dansat acel spectacol în faţa unui public de intelecuali chilieni şi sud-americani. După-aceea, a fost o recepţie, unde s-a apropiat de mine ambasadorul Japoniei. Deodată s-a făcut linişte şi m-a întrebat cum se poate ca, venind dintr-o ţară atât de puţin liberă, să dansaţi atât de liberă. Mi s-a făcut rău. I-am spus că vin dintr-o ţară liberă. Am mai avut această replică odată, când am audiţionat în Olanda, când directorul teatrului m-a chemat să fac audiţia. Mi-a spus că e o diferenţă, de la dansul liber, m-am structurat la academismul baletului clasic.“ 

Simt că sunt un canal; când creez, simt că lucrurile mă depăşesc. Uitaţi-vă printre linii, printre corpuri, în spaţiile care explodează printre corpuri. Când dansează două corpuri, e important ca acel public să se uite printre corpuri, să vadă acele spaţii magice, pe care le creează acei oameni cu mintea.

„Chiar Nocturnele lui Miriam Răducanu în România erau o oază de libertate. Cenzura colegilor era mai a dracului (decât cenzura comunistă, n.r.). Cenzura unui Salieri faţă de un Mozart, cum se zice. Neînţelegerea e o armă cu mai multe tăişuri. Probabil că pe Miriam Răducanu nu au înţeles-o colegii de breaslă. Publicul venea la spectacolele ei în masă, fără să avem vreun afiş. Şi acum sunt oameni care îşi mai amintesc de acele spectacole. Foarte puţini au lucrat cu ea, cu foarte puţini oameni a ales să lucreze.“

„Am foarte mare noroc să mă strecor prin această sită a cenzurii, poate şi datorită faptului că am putut fi întotdeauna cu un picior în arta oficială şi cu un picior în arta independentă. Pe undeva, arta oficială m-a primit în rândul ei, dar am intrat cumva pe uşa din dos. Chile e singura ţară în care baletul s-a născut direct ca un balet modern, nu a trecut prin etapa clasică. (...) Mi-aş dori ca baletul românesc să constituie şi o vitrină a unei anumite gândiri în dans, pe care a început-o Miriam Răducanu.“

Cezar Paul-Bădescu, alături de Gigi Căciuleanu, în studioul Adevărul Live FOTO Eduard Enea

„Pina Bausch mi-a oferit primul contract în străinătate. Atunci mi s-a cerut, dacă întâlnesc vreun român, să spun, pe o jumătate de pagină, cine e, ca să îl ajute, că probabil nu le merge bine acolo. Toată lumea credea că în străinătate umblă câinii cu covrigi în coadă. Acum cred că ne-am convins cu toţii că nu e aşa şi că n-a fost niciodată aşa. Eu a trebuit să muncesc de 5 ori mai mult decât un francez ca să răzbesc în Franţa. Asta a fost pentru mine şcoala vieţii: am învăţat să muncesc.“

„Am ajuns la Pina Bausch cu titlul de profesor, acum mă mândesc cu asta. În spectacolul Folia, Shakespeare & Co, m-am servit de Shakespeare ca de o figură anti-sistem. Probabil că pe vremea lui, avea si el de-a face cu cenzura, avea de plătit nişte conţi, trupa lui de actori etc.“

Dansul e unul din lucrurile nebune pe care le fac din amor. Eu trebuie să mă îndrăgostesc de fiecare dintre interpreţi şi de fiecare dintre spectatori ca să exist. E foarte curios ca un coregraf să spună că nu-l interesează imaginea, dar mă interesează ceea ce alimentează imaginea, ceea ce rămâne pe retina sufletului. 

„Unul dintre primele mele premii în Franţa a fost un premiu de companie. Shakespeare era cumva şef de trupă şi era anti-sistem. E un omagiu libertăţii şi anti-sistemului. Aş vrea foarte mult să fie perceput ca o continuitate a mea. Folia e şi un spectacol filosofic. Aş vrea să fie asimilat ca o continuare a Nocturnelor. E un spectacol în care aş vrea să rup nişte automatisme de percepţie. Duceţi-vă dacă vreţi să vedeţi cum se poate gândi cu dansul. Gândesc eu că sonoritatea acestor cuvinte vechi ale lui Shakespeare e la fel de importantă ca şi sensul lor. Am luat nişte replici care mi se păreau foarte percutante, care să fie aruncate ca nişte mesaje, ca nişte piruete ale sufletului, nişte S.O.S-ului. 

„Fiecare spectacol pe care-l fac e o tribună electorală. Limbajul meu e frumos pentru că este al meu, nu pentru că trebuie impus altora. Mie mi-e foarte frică de un dans contemporan care devine un dans clasic bis, să mi se spună că aşa trebuie făcut. Un artist creativ trebuie să spargă reguli.“

„Simt foarte clar că sunt un canal; când creez, simt că lucrurile mă depăşesc. Uitaţi-vă printre linii, printre corpuri, în spaţiile care explodează printre corpuri. Când dansează două corpuri, e important ca acel public să se uite printre corpuri, să vadă acele spaţii magice, pe care le creează acei oameni cu mintea. Sunt tot felul de mesaje subliminale în acest spectacol. E un singur personaj care există în Folia: Cupidon. Apare numai o dată, dar despre el se vorbeşte foarte mult, despre acest demiurg al sentimentelor.“

„Dansul e unul din lucrurile nebune pe care le fac din amor. Eu trebuie să mă îndrăgostesc de fiecare dintre interpreţi şi de fiecare dintre spectatori ca să exist. E foarte curios ca un coregraf să spună că nu-l interesează imaginea, dar mă interesează ceea ce alimentează imaginea, ceea ce rămâne pe retina sufletului. Dau importanţă foarte ineractivităţii spectatorului pe tărâmul gândirii, pe explorarea momentului, pe descoperirea anumitor lucruri.“