Un inger exterminator: Nicole Kidman

Lars von Trier nu trebuie intaratat. Se supara si nu sta degeaba: raspunde cu un film. Se supara atat de tare incat vine si la Cannes desi, asa cum stie toata lumea, are oroare si de avion, si de

Lars von Trier nu trebuie intaratat. Se supara si nu sta degeaba: raspunde cu un film. Se supara atat de tare incat vine si la Cannes desi, asa cum stie toata lumea, are oroare si de avion, si de tren. Se urca insa in "mobil-home"-ul sau, o masina cu rulota si in trei zile tot ajunge pe Croazeta. Oricum, s-a obisnuit cu festivalul. Nu este exclus sa se obisnuiasca si cu "La palme d'Or" pentru ca, asa cum spuneam, manios foc, cu un an si ceva in urma, s-a apucat de "Dogville", filmul vazut ieri, cu care a cam spulberat concurentii. Pe multi. Dupa "Dancer in the Dark" (Dansand cu intunericul), de acum doi ani, l-au maniat ziaristii de peste ocean, cei care i-au reprosat ca a vorbit despre America fara sa fi pus niciodata piciorul pe acolo: "Asta m-a iritat - marturiseste el acum, la Cannes - din cate imi aduc eu aminte, nici cei care au facut "Casablanca" nu au calca niciodata prin Maroc. Mi s-a parut nedrept din partea lor si atunci m-am hotarat sa ma apuc nu de un film, ci de mai multe, situate in tara domnilor care m-au criticat". Asa s-a nascut - deocamdata - acest "Dogville" in care le arata el, America. Nici macat nu s-a mai chinuit sa reproduca vreun colt de realitate sau un peisaj. Nu exista nici un decor in acest film, ci doar o imensa scena pe care au fost plasate semne, ca la teatru, sau ca in desenele copiilor: aici este casa lui X, linia aceasta inseamna Elm Street, scriem "tufis" si ne prefacem ca ne impiedicam de el iar pietroaiele de colo sunt muntii Stancosi, pe ei trebuia sa-i arate "de-a-adevaratelea", pentru ca numele acesta geografic "Rocky Mountains" l-a fascinat intotdeauna, "suna fantastic". Aici, printre oameni care bat la usi imaginare sau rotesc mana in aer ca si cum ar deschide o clanta, si-a inchipuit un film derutant in primele zece minute, de la care dupa aproape trei ore, iti mai trebuie un timp pentru a te dezmetici. "Dogville" pare a fi, cum ar spune Woody Allen, "visul unui caine". Incepe ca un basm si se termina cu un masacru, frumoasa "fugitiva", "fata cu maini de alabastru" care descinde intr-o zi in prea cinstita comunitate devenind in cele din urma un "inger exterminator", cu parul blond si chipul de un alb ireal. Adica exact cum avea sa ni se infatiseze la conferinta de presa Nicole Kidman, numai ca nu avea parul scurt, ci strans intr-un coc studiat neglijent. Nu, Lars von Trier nu s-a gandit la ea cand a inceput sa dea tarcoale personajului. Ca sa zic asa, "cererea in casatorie" a venit din partea actritei: "As fi dat orice sa joc intr-un film de al lui - ne-a marturisit starul aflat pe creasta valului. Sunt prea timida pentru a-i scrie, dar suficient de abila pentru a face sa-i ajunga la ureche dorinta mea. Am avut grija ca in toate interviurile sa strecor: "as vrea sa joc intr-un film de Lars von Trier". Strategia mi-a reusit. Cand s-a aflat ce are de gand sa faca Lars, unii au inceput sa spuna ca sunt nebuna, dar eu ma aflu intr-un moment al carierei mele cand nu agentul imi alege filmele, ci eu. Imi place sa explorez, sa ma expun, de aceea ma misc atat de mult in ultima vreme. Adevarul este ca imi place sa muncesc, nu stiu daca voi face asta toata viata, dar deocamdata merg inainte. Lui Lars i-am spus: "Sunt aici pentru ca eu cred in ceea ce crezi tu". Cand am vazut ca in loc de un caine am in fata o schita, mi-am zis: "O.K., stie el ce vrea". O deranjeaza fanii, multimea care ii pandeste aparitiile? "Nu, de ce? Si eu am fost o pustoaica fara astampar cand se anunta o vedeta. Si eu il asteptam pe Mel Gibson si daca mi se parea ca s-a uitat la mine, saream in sus de bucurie. Imi place contactul cu lumea, sa strang mainile care se intind catre mine". Imi statea pe limba sa o intreb de ce a fost atat de scumpa la vedere in Romania, dar nu se facea. Am preferat sa pastrez gustul bun al unei intalniri cum nu sunt multe, mai ales ca, la sfarsitul intalnirii cu ziaristii, Lars von Trier - mult schimbat fata de acum doi ani, succesul i-a alungat timiditatea - i-a mai zgandarit odata pe cei amintiti la inceputul acestor randuri, aruncandu-le celebrele cuvinte ale lui John Kennedy, adaptate situatiei: "Si eu sunt american"!