Traducerile, miza României la Salonul de carte de la Paris în 2013

Presa franceză se întreba, confuză, după diminuarea bugetului Institutului Cultural Român (ICR) dacă: "S-au redus ambiţiile României de a participa ca ţară invitată la acest eveniment?”. Între timp a fost vara vrajbei noastre. Ce şanse mai are România de a se prezenta cu onoare la Paris? Adevarul.ro vă prezintă un studiu de caz. Luni, vom publica un interviu cu Laure Hinckel, consilier literar al Franţei pentru Salonul din 2013.

„Sindicatul naţional al editorilor din Franţa a aprobat candidatura României ca ţară invitată de onoare la Salon du livre 2013 de la Paris”, scria Livres Hebdo pe 11 aprilie 2012. Aceeaşi revistă a profesioniştilor din domeniul cărţii din Franţa se întreba, confuză, pe 27 august, după tăierea bugetului ICR, principalul partener în organizarea evenimentului: „S-au redus ambiţiile României de a participa ca ţară invitată la Salon du livre?”.

De 30 de ani, Salonul cărţii de la Paris înseamnă, la fiecare ediţie, 45 de ţări expozante, 1.000 de editori, 200.000 de vizitatori, 30.000 de profesionişti ai cărţii. Atracţia o reprezintă de fiecare dată ţara invitată de onoare prin concentrarea de evenimente şi tapajul mediatic din jurul acestora.

În 2012 a fost Japonia, în 2011 a fost literatura ţărilor nordice. Organizat de societatea Reed Expositions, sub egida Sindicatului Naţional al Editorilor din Franţa, Salon du livre de la Paris reprezintă o platformă esenţială în termeni de influenţă culturală şi de schimburi instituţionale şi comerciale în domeniul cărţii.

Cui se datorează reuşita României de a accede la statutul de ţară invitată şi ce implică acest statut?

Ca o ţară sau literatura unei ţări să ajungă în centrul atenţiei la un târg de carte de o asemenea anvergură în Europa şi în lume, e nevoie mai mai întâi de un intens lobby cultural, de bani, şi în al treilea rând, de gust.

Statutul de ţară invitată înseamnă, în termeni de beneficiu, un focus mediatic concertat, o vizibilitate excepţională atât în rândul cititorilor cât şi în rândul profesioniştilor, cu efect concret asupra ciferelor de afaceri din industria cărţii din ţara invitată şi cu incidenţă pe termen lung asupra traducerilor şi a colaborărilor cu ţara gazdă şi celelalte participante.

În termeni de logistică, ţara invitată beneficiază de un pavilion propriu de cel puţin 400 de m2, dintre care peste jumătate pentru librărie, respectiv vânzare de carte în limba de origine şi în franceză.

Are întâietate şi i se pun la dispoziţie patru scene pentru a propune un conţinut cultural specific şi divers pe toată durata salonului. Greutatea simbolică şi de conţinut este dată de invitarea a 25 de autori din ţara respectivă, vedetele salonului, pilonii acestei uriaşe şezători literare.

România, ţară invitată de onoare

Sindicatul Naţional al  Editorilor din Franţa (SNE) a aprobat candidatura României ca ţară invitată de onoare la Salon du livre 2013 mizând pe atractivitatea vocilor sale literare, dar şi pe seriozitatea sa ca partener cultural, instituţional, financiar. Lobby-ul a fost făcut, în timp, de Institutul Cultural Român de la Paris şi de Centrul Naţional al Cărţii (CENNAC fiind un departament din cadrul ICR), prin negocieri directe cu partenerii francezi, prin finanţarea de traduceri în franceză şi acordarea de burse traducătorilor şi, nu în ultimul rând, prin calitatea evenimentelor literare produse de-a lungul anilor.

De exemplu, colocviul internaţional dedicat lui Cioran, organizat de ICR Paris, a reunit, în 2010, 20 de specialişti europeni pentru două zile de dezbateri, care au adus Salonului parizian o plusvaloare intelectuală, după cum a afirmat Bertrand Morisset, comisarul general al Salon du livre: „Salon du livre are nevoie de evenimente care să dea greutate şi să aducă prestigiu intelectual. Colocviul Cioran organizat de ICR a fost un exemplu în acest sens”, a afirmat Bertrand Morisset, director ReedExpo.

Financiar, parteneriatul presupune spre exemplu, că România ca ţară invitată îşi închiriază spaţiul pentru pavilionul propriu, finanţează construirea acestuia, în schimb, organizatorul francez suportă costurile de comandă şi transport ale cărţilor, inclusiv cele din România. Cheltuielile pentru invitarea celor 25 de scriitori români se împart în mod egal între organizatori, ICR şi ReedExpo.

Miza României la Salon du livre sunt traducerile

Dacă există un punct fierbinte al României în perspectiva Salon du livre 2013  acesta îl constituie bugetul pentru traduceri. Livres Hebdo si partenerii francezi au afirmat-o de la bun început: ”Institutul cultural Român şi Centrul Naţional al Cărţii din România ar trebui să susţină puternic traducerile în franceză din autorii lor, pe lângă fondurile atribuite de Centrul Naţional al Cărţii (CNL) din Franţa”, scria Livres Hebdo în aprilie, drept comentariu la anunţul admiterii României ca ţara învitată.

Interesul pentru România şi scriitorii ei a crescut exponenţial printre editorii francezi: „Majoritatea traducerilor programate pentru a fi publicate în 2012 şi în primele luni ale anului 2013 erau deja "pe rol" când s-a anunţat vestea, explică traducătoarea Laure Hinckel, consilierul CNL pentru Salon du livre - România ţară invitată în 2013. În cazul  câtorva cărţi (până la zece, nu mai mult), anunţul a grăbit un pic procesul decizional al editorilor francezi.  Interesul acestora a crescut indubitabil - este şi normal, absolut normal. În momentul de faţă, toţi traducătorii literari din asociaţia noastră, Asociaţia Traducătorilor de Literatură Română (ATLR ), sunt foarte ocupaţi cu traducerile lor”, confirmă Laure Hinckel, preşedinte ATLR.

Titluri româneşti programate să fie traduse în Franţa

În 2012 au apărut deja în Franţa un număr de cărţi printre care, Radu Ţuculescu, Povestirile mamei bătrâne, editată de Ginkgo Editeur şi tradusă de Dominique Ilea; Letitia Ilea cu Blues pour chevaux verts , la Le Corridor Bleu precum şi o antologie de nuvele româneşti Breves- antologie de la nouvelle, ultimele două în traducerea lui Fanny Chartres, sau romanul lui Matei Vişniec, Sindromul de panică în oraşul luminilor, în versiunea franceză a lui Nicolas Cavailles.

Până la sfârşitul anului ar trebui să apară, între altele, Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez, la Ginkgo Editeur, Eugen Barbu, Groapa tradusă de Laure Hinckel pentru Denoel, sau Supunerea de Eugen Uricariu la Noir sur Blanc, în traducerea lui Marily le Nir.

În 2013, ar urma să apară un pluton generos de titluri, printre care: Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor, la editura Syrtes,  Lucian Dan Teodorovici cu Matei Brunul la Gaia Editions, Gabriela Adameşteanu cu titlul Situation provisoire, la Gallimard;  Radu Aldulescu, Amantul colivăresei la editura Syrtes; Adina Rosetti cu Dead Line, la Mercure de France; Răzvan Rădulescu, Viata şi faptele lui Ilie Cazane, la Zulma,  Doina Ioanid cu Duduca de marţipan, la L’Atelier de l’Agneau şi Ritmuri de îmblânzit aricioaica, la  L’Arbre à Paroles;  Dinu Pillat, Aşteptând ceasul de apoi, la Syrtes; Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, la editura L’Age d’Homme.

Demersurile sunt „greoaie şi descurajante”

Pentru unele cărţi s-au făcut demersuri de subvenţionare pe lângă CNL din Franţa, pentru altele pe lângă CENNAC din România, cum e cazul cărţilor angajate la editura des Syrtes. Pentru altele, tratativele nu s-au încheiat sau dosarele de finanţare sunt în curs de a fi depuse.

Procedurile de aplicaţie la linia de finaţare deschisă de CENNAC în mod special pentru susţinerea concretă a traducerilor în vederea evenimentului din 2013 erau, până la momentul reducerii bugetare, în plină desfăşurare. Chiar dacă demersurile sunt „greoaie şi descurajante”, cum afirmă editoarea Nicole Vaillant, pe punctul de a constitui un dosar de cerere de subvenţii pentru a publica un volum de nuvele de Ana Blandiana şi o serioasă antologie de studii de istorie a României, programele de finanţare sunt totuşi o mare şansă.

Olimpia Verger, directoarea editurii franceze Syrtes, explică: „Ajutorul ICR este foarte important pentru orice editură. O traducere este un pariu şi un risc. Subvenţiile permit reducera riscului economic, permit multiplicarea proiectelor. Reducerea bugetului, în mod inevitabil va face ca editurile să nu mai parieze pe literatura română, ceea ce ar fi un mare păcat. În ceea ce ne priveşte, am publicat mai multe romane traduse din limba româna care au fost susţinute de ICR, ceea ce ne-a permis să putem face un efort deosebit asupra bugetului publicitar. Astfel, cărţile au fost remarcate, premiate”, afirmă editoarea Olimpia Verger, care intenţionează să publice, în 2013, Cartea şoaptelor  de Varujan Vosganian. În 2010, romanul Cruciada copiilor de Florina Ilis, pe care l-a editat în franceză tot cu sprijin ICR, a fost distins cu premiul literar al „Courrier International”.

Francezii decid ce publică, România decide cîţi bani dă

Nu România hotărăşte ce se publică în Franţa dar hotărăşte ce proiect merită finanţare şi cât. Se pot aloca maximum 17.000 de euro pentru traducerea unei cărţi şi nu mai mult de 3.000 de euro pentru imprimare (regulamentul este public pe site-ul www.cennac.ro). De exemplu, pentru publicarea în 2013 a romanului lui Varujan Vosganian Cartea şoaptelor ar trebui alocaţi, prin programul TPS, după cum a stabilit comisia independentă după jurizare, 15.200 de euro. Pentru traducerea romanului Matei Brunul  de Lucian Dan Teodorovici vor trebui atribuiţi 10.900 de euro.

Ce anume se publică e o afacere de gust şi de context favorabil. Fanny Chartres, care lucrează la traducerea romanului Deadline de Adina Rosetti pentru editura Mercure de France, mărturiseşte cît de dificil poate fi să ajungi să impui un titlu, un autor: „Să convingi un editor francez despre interesul de a publica un autor român necesită multă, multă energie şi o răbdare enormă. Fără eforturile şi calitatea programelor ICR este clar că în Franţa ar fi şi mai puţini autori români publicaţi. Toate cărţile apărute în Franţa pe care le-am tradus eu, au fost publicate cu susţinerea ICR”, concluzionează traducătoarea.

Ce spun editorii francezi

După ce a obţinut statutul de ţară invitată, ICR Paris a început un lobby masiv pe lîngă editurile franceze, pentru a valorifica şansa uriaşă de la Salon du livre 2013: „În ultimele luni, ICR Paris a sensibilizat zeci de editori francezi, popularizând intens programele de finanţare a traducerilor, sperând să declanşeze un cerc virtuos de apariţii editoriale în Franţa, la anul şi în următorii ani”, afirmă Katia Dănilă, director ICR Paris.

“Şi vă asigur că nu e deloc uşor să atragi interesul unui editor francez faţă de un autor român! Iar sertarele traducătorilor sunt pline de traduceri din autori români, nepublicate! În acest moment cele şapte dosare de finanţare depuse la CENNAC nu pot fi jurizate, blocajul e total  pentru că ICR a rămas fără bani", declară Katia Dănilă.

Profesioniştii din domeniu - editori francezi şi traducători, confirmă că terenul era mai favorabil ca niciodată literaturii române în Franţa: „Nu cred să fi întâlnit până acum în Franţa atâta interes pentru publicaţii româneşti, cum e cazul în aceste luni înainte de Salon", mărturiseşte Marily Le Nir, traducătoarea lui Norman Manea în Franţa şi a nu mai puţin de patru titluri în vederea prezenţei României la Salon du livre 2013.

“Am fost şi sunt admirativă faţă de rapiditatea de reacţie şi energia colaboratorilor de la  ICR în căutarea şi găsirea editurilor franceze interesate de traduceri, si pentru eforturile  făcute pentru accelerarea demersurilor! E păcat să se taie bugetul  de traduceri, căci s-ar putea ca interseul stârnit de salonul 2013 să nu se oprească în primăvara acestui an!”, atenţionează Marily la Nir, care lucrează, în acest moment, împreună cu Laure Hinckel, la traducerea romanului Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian.

Editoarea acestuia, Olimpia Verger e convinsă că ediţia din 2013 a Salon du livre este o ocazie pe care România nu are dreptul să o risipească: „Salonul cărţii este o vitrină extraordinară. Toate privirele se vor orienta asupra literaturii române în acea perioadă. Nu ştiu dacă România a mai cunoscut o astfel de mediatizare aici de la revoluţie încoace. Este foarte important ca toată diversitatea şi calitatea literaturii române să fie prezentată. Pentru Syrtes va fi acelasi lucru şi poate, modest, o recunoaştere a efortului de descoperire pe care îl facem de multă vreme deja”, adaugă editoarea franceză.

Agenţii de imagine ai României

Reducerea bugetului ICR e o manevră proastă sub două aspecte: unul moral - nu reduci bugetul unei instituţii care a reuşit iminenta participare a României ca ţară invitată la Salon du livre 2013; unul tactic, de imagine – nu numai că nu reduci bugetul, ci îl suplimentezi, ca să-ţi poţi aroga  apoi, în mod legitim, ca pe o floare la butonieră, reuşita acestui eveniment...

Literatura română n-a atins încă masa critică de traduceri în franceză pentru a fi luată în considerare, pentru a deveni vizibilă de una singură, pentru ca editorii să capete reflexul de a căuta singuri, în mod spontan şi din proprie iniţiativă, pepite de aur între autorii români.

Mare parte din fondurile ICR, dacă nu chiar suplimentarea lor masivă, ar fi trebuit investită în această oportunitate pe care o reprezintă Salon du livre 2013. Numărătoarea inversă a început deja de luni bune. României i se oferă o vitrină prestigioasă ca să-şi etaleze literatura, vocile cele mai expresive, talentul şi valorile.

Dacă avem ceva de spus lumii, prin literatură şi creaţia noastră, e momentul să o facem. Franţa literară e un mediu nombrilist, o fortăreaţă greu de cucerit, în condiţiile în care concurentul literar direct, singurul pe care îl consideră de acelaşi calibru sunt anglo-saxonii. Să pătrunzi pe piaţa franceză de carte e o reuşită în sine.

Traducerile din celelalte literaturi sunt o afacere de gust, de influenţă şi de mulţi bani. Nu exagerează nimeni: vitrina României nu va fi goală la Salon du livre 2013, în ultimii ani, au fost traduse zeci de cărţi în franceză, graţie atât Institutului Cultural Român, cât şi  a traducătorilor grupaţi în ATLR. Dar când toate reflectoarele se vor îndrepta, în sfârşit, spre această vitrină, n-ar fi momentul ca ea să prezinte o producţie consistentă de noi titluri care să legitimeze pe deplin statutul de ţară invitată de onoare? Orice nou titlu pe care o editură franceză ar dori să-l publice valorează, în conjunctura actuală, greutatea lui în aur.

În seratarele traducătorilor se află, în manuscris, deja traduşi în franceză, autori importanţi, de ieri şi de azi: Ştefan Agopian, Lucian Blaga, Ana Blandiana, Emil Bota, Petru Cimpoeşu, Petru Creţia, Filip Florian, Ileana Mălăncioiu, Ion Mureşan, Gellu Naum, Ovidiu Nimigean, Constantin Noica, Marta Petreu, Marin Preda, Nichita Stănescu, şi lista continuă. Ei sunt agenţii de imagine ai României.

Cota României n-a fost nicicând mai joasă în presa franceză, care vorbeşte dezastruos despre delincvenţa în vertiginoasă creştere a românilor, vânătoarea taberelor de ţigani, preşedinte suspendat şi premier plagiator (www.lemonde.fr , France 3). Singurul cec în alb la credibilitate şi imagine pozitivă ale Romaniei îl reprezenta cultura. În ultimele zile, din ce în ce mai multe media franceze au început să relateze, cu indignare, despre tăierile din bugetele culturii, schimbarea de misiune culturală a instituţiilor şi decapitarea lor (France Culture, ActuaLitté, Evene.fr, AFP). România - ţară invitată de onoare la Salon du livre în 2013, care părea ultima veste încă bună, a ajuns sub umbra îndoielii. Îşi permite statul român să-i dea cu piciorul?