Străini îndrăgostiţi de limba şi de literatura română
0
Din 2006, Institutul Cultural Român are un program de burse pentru formarea traducătorilor străini. În urma acestui program au fost traduse peste 30 de cărţi ale autorilor români în diferite ţări, de la Italia, Anglia sau Franţa, până la Statele Unite şi Coreea de Sud.
În fiecare an, câte 20 de tineri din diferite colţuri ale lumii vin să stea în România, să afle mai multe despre limba, cultura şi în special literatura noastră. Este vorba de programul de burse ICR pentru formarea de traducători din română în alte limbi.
Din 2006, sunt organizate două sesiuni pe an ale acestui program: 1 mai - 30 iunie şi 1 octombrie - 30 decembrie. În fiecare sesiune, zece cetăţeni străini iau contact cu limba şi cultura noastră şi beneficiază de cursuri despre teoria traducerii şi despre literatura română contemporană.
Florin Bican, coordonatorul programelor ICR pentru traducători, ne-a explicat raţiunile demarării acestui program: „Ideea a fost să formăm traducători din limba română, pentru că în cele mai multe spaţii lingvistice din afara României nu aveam aşa ceva. Când existau, aceşti traducători erau axaţi pe opere clasice, singurele despre care ştiau ceva. De aceea, ne-am propus să le facem cunoscută şi literatura actuală, care ar putea spune mai multe cititorilor de astăzi din străinătate."
Florin Bican a observat că, de cele mai multe ori, literatura română este destul de deficitar abordată în universităţile din străinătate, iar acest lucru îi descurajează pe mulţi care ar vrea să se apuce s-o traducă:
„În ţările în care există catedre de limbă română la universităţi, se studiază literatura noastră începând cu cronicarii şi ajungând până la Sadoveanu sau cel mult până la Marin Preda. Mulţi dintre studenţi nu au auzit nici măcar de Cărtărescu. Aşa că, necunoscând literatura mai nouă, nu sunt interesaţi să traducă, fiindcă cine ar vrea să traducă cronicari, de pildă? Cronicarii trebuie descoperiţi de-abia după ce te familiarizezi cu ceea ce înseamnă literatura română. Apoi, clasicii noştri sunt în general traduşi în mai toate limbile, nu mai are rost să-i mai traducă din nou", ne-a spus Florin Bican.
Acesta este motivul pentru care programul de formare a traducătorilor străini pune mare accent pe cursurile despre literatura română actuală (susţinute de doi tineri critici, profesori la Facultatea de Litere: Paul Cernat şi Luminiţa Marcu). În plus, sunt organizate întâlniri ale grupelor de traducători cu autorii români, pentru că - ne spune Florin Bican - este mult mai profitabil pentru un traducător să cunoască autorul în carne şi oase şi să stabilească o comunicare directă cu el.
Efectul căpşunarilor
Dincolo de demersul lăudabil al Institutului Cultural Român de a forma o generaţie de traducători care să ducă literatura română în ţările lor, se pune întrebarea: ce-i face pe nişte tineri din străinătate să se îndrepte către studiul limbii şi literaturii române?
Florin Bican ne spune că motivele sunt dintre cele mai diverse. Unii au bunici sau rude din România: este şi cazul lui Peter Rosch din Germania, care a descoperit că avea un stră-strămoş român - dar care era atât de îndepărtat, încât familia uitase cu totul de el. Interesant este însă că cei mai mulţi care au venit la bursele pentru traducători nu au nicio legătură de rudenie în România. Pentru unii, studiul limbii române a început printr-un eşec:
„De exemplu, îmi vine în minte cazul unui traducător din Polonia, Szymon Wcislo, care a spus că a fost primul pe lista respinşilor la examenul de admitere la secţia engleză-franceză. Aşa că a optat pentru română. Pe care însă a terminat-o cu medie foarte mare şi astăzi este autorul a două traduceri publicate - „Degete mici" de Filip Florian şi „Băiuţeii" de Filip şi Matei Florian. Acum este convins că ziua în care a picat la engleză a fost cea mai norocoasă zi din viaţa lui, pentru că a putut să descopere româna", ne-a povestit Florin Bican.
Un alt caz relatat de coordonatorul proiectului de burse este cel al unei fete din Finlanda, Heini Ekman: „Heini a cunoscut nişte români, la cules de căpşuni, în Finlanda - iată că şi acolo se culeg căpşuni, nu numai în Spania... S-a împrietenit cu ei, a vrut să ştie mai multe despre români şi s-a înscris la Universitatea din Turku, unde este un lectorat de limbă română. Acolo e o profesoară care a reuşit să le insufle studenţilor ei o aşa pasiune pentru română, încât până acum am avut cinci traducători în formare din Finlanda, care au absolvit Universitatea din Turku."
Am încercat să aflăm poveştile străinilor participanţi la bursele de traducători ICR chiar din gura lor. Ultima sesiune s-a încheiat în decembrie anul trecut, dar am mai găsit câţiva tineri traducători care au ales, din diferite motive, să-şi prelungească şederea în România şi după încheierea bursei. Ei sunt Sheila Iaia din Turcia, Han Seongsuk din Coreea de Sud, Elvira Anania din Grecia şi Aronne Mapelli din Italia. Toate discuţiile s-au purtat, bineînţeles, în română.
„Vreau să fiu un pod între România şi Coreea"
Han Seongsuk (foto) din Coreea studiază limba română de 10 ani. „Când am intrat în facultate, la Seul, am vrut să caut o limbă deosebită, nu engleza sau chineza. Şi am ales limba română, pentru că mi s-a părut exotică", ne-a spus traducătoarea din Coreea.
„Acum, vreau să fiu un pod între România şi Coreea. Deşi distanţa este foarte mare, mie mi se pare că suntem foarte apropiaţi. De exemplu, noi suntem foarte prietenoşi şi voi sunteţi la fel", a mai spus, zâmbind, Seongsuk.
Acum se află în România pentrui că îşi face doctoratul la Facultatea de Litere din Bucureşti, cu o teză despre Mircea Eliade. S-a îndrăgostit de Mircea Eliade la Seul, când i-a citit „Istoria religiilor", dar mai ales nuvela „La ţigănci".
„Am vrut să traduc în coreeană toate romanele lui Eliade şi de aceea am venit în România", ne-a spus Han Seongsuk. Teza finală de doctorat este deja scrisă - desigur, în română - şi are 160 de pagini.
„A venit cineva cu lanterna şi mi-a luminat drumul"
Elvira Anania (foto) este din Salonic şi provine dintr-o familie mixtă: tatăl e român, stabilit în Grecia în 1982, iar mama grecoaică. Mama avea rădăcini aromâne, iar câteva rude din partea ei erau stabilite în Constanţa. Elvira ne-a mărturisit că limba română nu a învăţat-o de la tată, care n-o mai vorbea în Grecia, ci de la mătuşile din Constanţa - care vorbeau însă o română amestecată foarte mult cu macedoneana.
În Grecia, Elvira Anania a înfiinţat o asociaţie, Uniunea Prietenii României şi aşa spune că s-a apropiat foarte mult de cultura noastră. A participat şi ea la şcoala de vară de la Sinaia din 2007, la care a fost şi Aronne Mapelli, apoi a hotărât să-şi continue studiile de inginerie în România.
Acum este în ultimul an la Politehnica bucureşteană. „Cursul despre traducere pe care l-am făcut cu Florin Bican mi-a fost de foarte mare folos. Am simţit că a venit cineva cu lanterna, în întuneric, şi mi-a luminat drumul", apreciază traducătoarea din Grecia. Se simte foarte atrasă de literatura pentru copii, iar autoarea ei preferată este Alina Darian - „Balena portocalie", „Prinţul din palatul de sticlă" etc. A mai tradus versuri de Adela Greceanu şi de Claudiu Komartin.
„M-a interesat mereu situaţia social-politică a României"
Italianul Aronne Mapelli (foto) nu are studii filologice, ci a făcut facultatea de drept, iar acum studiază dreptul internaţional la Viena.
„M-a interesat mereu situaţia social-politică a României. M-a impresionat că România e o ţară latină, legată cumva de Italia prin limbă şi cultură. În 2007, am primit o bursă din partea Ministerului italian de Externe şi am participat la o şcoală de vară la Sinaia - acesta a fost primul meu contact cu limba şi cultura română. Încet-încet, apoi, am prins şi gustul literaturii române", ne-a povestit Aronne Mapelli.
„Participând la programul ICR pentru tineri traducători, am descoperit o lume necunoscută pentru mine, pentru că eu mă ocupam cu traduceri juridice." I-a plăcut această lume nouă, a traducerilor literare, iar acum tălmăceşte în italiană romanul.
„Est-falia" de Ştefania Mihalache, care va fi prezentat în această primăvară la Târgul de carte de la Torino. Crede că dacă s-ar şti mai multe despre literatura românească în Italia - aceasta ar ajuta semnificativ şi situaţia românilor stabiliţi în Peninsulă, asupra cărora planează destule clişee negative. Acum este în România cu un proiect finanţat de Ministerul italian de Externe, de integrare a rromilor în societate, prin programe de şcolarizare pentru copiii rromi.
„Atunci mi s-a trezit naţionalismul românesc"
Turcoaica Sheila Iaia (foto) are legături cu România, pentru că e născută la Constanţa. Părinţii ei au plecat din Turcia, au stat o vreme
în Bulgaria şi în anii '60 s-au stabilit la Constanţa. Acum, Sheila locuieşte la Istanbul, unde a rămas după absolvirea facultăţii de ştiinţe politice din capitala Turciei.
După facultate,s-a angajat ca traducă-toare pe lângă consulat, dar la un moment dat o editură din Istanbul i-a propus să traducă „De ce iubim femeile" de Mircea Cărtărescu.
„Deşi nu mai tradusesem literatură până atunci, cei de la editură m-au convins să mă apuc de traducere când mi-au zis: «Hai să se afle în Turcia şi altceva des-pre România, nu numai poveşti cu blonde care vin să danseze în baruri». Când am auzit asta, mi s-a trezit naţionalismul românesc şi mi-am propus să traduc", ne-a mărturisit Sheila Iaia.
Apoi a militat ca, în 2009, România să fie ţara invitată la Festivalul Internaţional de Poezie de la Istanbul, pentru care a tradus poeme de Sorin Gherguţ, Doina Ioanid şi Adela Greceanu.
A mai tradus poezii de Claudiu Komartin, teatru de Geanina Cărbunariu şi câteva texte de Dumitru Ţepeneag. Sheila Iaia consideră că, fiind împărţită între România şi Turcia, e cea mai indicată persoană să facă legătura între cele două culturi. Programul de burse pentru traducători a ajutat-o să „simtă subtilităţile limbii române".
Câteva cărţi traduse de bursierii ICR
Anita Bernacchia (Italia) - bursieră în anul 2006: „Născut în URSS" de Vasile Ernu,, Editura Hacca; „Raiul găinilor" de Dan Lungu, Editura Mani; „Fantoma din moară" de Doina Ruşti, Editura Hacca; „O pasăre pe sârmă" de Ioana Nicolaie, Editura Castelvecchi; „Antologie de proză scurtă", Editura Isbn. (cărţi în curs de apariţie)
Jeannie Han (SUA) - bursieră în anul 2006: „Întâmplări în irealitatea imediată" de Max Blecher, Editura Apache Plume Press, 2008
Jirina Vyoralkova (Cehia) - bursieră în anul 2006: „Arhanghelii mor" de Anca Maria Mosora, Editura Kniha Zlin, 2008; „Reality Game Show" de Anca Maria Mosora, Editura Kniha Zlin, 2008
Joanna Kornas (Polonia) - bursieră în anul 2007: „Travesti" de Mircea Cărtărescu, Editura Czarne, 2007; „De ce iubim femeile" de Mircea Cărtărescu,, Editura Czarne, 2008; Antologia „6 minute de teatru românesc", Editura Panga Pank, 2008. „Sunt o babă comunistă" de Dan Lungu şi „Black Sea" de Nicolaeta Esinencu (cărţi în curs de apariţie)
Lora Nenkovska (Bulgaria) - bursieră în anul 2007: „Trenul de noapte" de Ioan Groşan, în Literaturni Balkani; „Poezii alese" de Claudiu Komartin în Literaturni Balkani; „Poezii alese" de Teodor Duna în Literaturni Balkani; „Poezii alese" de Denisa Mirena Piscu în Literaturni Balkani. „Simion Liftnicul" de Petru Cimpoieşu, Editura Colibri (în curs de apariţie).
Se încarcă comentariile...
