Stelian Tănase: „Am umblat după Lenin prin toată Europa“

0
0

Stelian Tănase, care s-a documentat 18 ani pentru cartea „Dracul şi mumia“ şi prin numeroase călătorii în străinătate, spune că întemeietorul comunismului „era un monstru“. Volumul „Dracul şi mumia“, lansat la standul Adevărul, a fost pe locul 10 în topul celor mai vândute cărţi ale editurii, la Târgul de Carte Gaudeamus.

„Adevărul": Punctul de plecare pentru „Dracul şi mumia" are legătură cu o întâmplare reală: refuzul de a vizita Mausoleul lui Lenin. Aţi găsit o explicaţie?

Stelian Tănase: N-am găsit nici până acum una; sau poate cartea e o explicaţie. Când am vizitat Moscova, în 1990, la invitaţia săptămânalului „Moscow news", jurnaliştii din redacţie ne-au întrebat ce vrem să vizităm. Eu am ales Mausoleul lui Lenin. Dar, ajuns aproape de intrare am spus brusc: „Nu vreau să-l mai văd pe Lenin!". De atunci, gândul acestu „basm" a început să bobineze. Am scris primul capitol câteva luni mai târziu, la Washington. Am lucrat 18 ani - cu pauze pentru alte proiecte - la „Dracul şi mumia", purtat de acest impuls din trecut.

Citiţi şi: Directorul Realitatea TV, Stelian Tănase: „Trăim într-un stat poliţienesc"

De ce aţi ales ca o poveste suprarealistă să vorbească despre nişte realităţi dure?

Nu-mi place realismul în literartură. Mi-am imaginat că Dracul a furat mumia lui Lenin din Piaţa Roşie ca să pot exprima esenţa secolului XX şi să pot construe nişte personaje puternice. Mi-am imaginat cum ar fi dacă Lenin, odată ce pleacă din Mausoleu, se întâlneşte cu nişte figuri din perioada Războiului Rece. L-am pus faţă în faţă cu Brecht, care era un simpatizant comunist, cu Freud - psihanaliza şi marxismul au fost multă vreme cele două curente dominante ale secolului - cu Kafka, el având intuiţia prizionieratului individului. M-am gândit: cine a făcut cea mai mare revoluţie estetică în secolul XX? Picasso. Şi-atunci, mi-am imaginat că Picasso i-a făcut un portret lui Lenin la Paris, în 1909 - bineînţeles, unul cubist. (Râde) Am ales suprarealismul tocmai ca să arăt comedia neagră a acelui secol. Până la urmă totul a fost un vodevil din care, însă, au ieşit masacre.

Toate detaliile privind comportamentul acestor personaje sunt doar rodul imaginaţiei?

Pentru perioada în care Picasso ar fi putut să-l picteze pe Lenin am citit vreo 7.000 de pagini. Ca să pot să construiesc epoca, am fost la Paris unde a fost şi Lenin între 1909 şi 1911. Pe urmele lui am ajuns şi la Londra sau la Cracovia. Am umblat după Lenin prin toată Europa, ca un detectiv.

Cum vă explicaţi iubirea lui Lenin pentru Inessa Armand? O folosiţi şi în intriga romanului.

Nu ştiu. Lenin era un monstru, psihologic, dar acesta este singurul episod uman din biografia lui: iubirea pentru Inessa. Şi iubirea pentru mama lui. Lenin şi Inessa s-au întâlnit în 1909 la Paris şi a fost un coup de foudre. Au trăit împreună până la moartea ei, în 1920. Lenin a lăsat 400 de scrisori pentru ea. Au fost secrete până la Glasnost şi Perestroika şi publicate abia în anii '90, în Occident.

Ieşind din ficţiune, îşi mai exercită Lenin influenţa asupra celor vii?

Lenin e o figură expirată. Sper că romanul meu a bătut şi ultimul cui la coşciug. (Râde)

V-aţi temut de personajele romanului, cât timp aţi scris?

Ştiţi ce se-ntâmplă? Când scrii despre Dracul, chiar ai de-a face cu el. Îmi dădea târcoale. Diavolul e o ispită continuă la care trebuie să rezişti. Chiar cred în existenţa Diavolului. E prezent în „Corpuri de iluminat", în „Maestro", iar în „Dracul şi mumia" chiar e în titlu: împarte scena cu Leni, amândoi fiind egal de malefici. Însă vorbim despre o ticăloşie care uneori ia şi forme bonome, nu întotdeauna îşi arată ghearele.

În viaţa de zi cu zi credeţi în prezenţa diavolului?

Dacă aş răspunde da, lumea ar putea crede că sunt un obsedat şi un închipuit. Cred că răul lucrează în fiecare dintre noi.

România cum se luptă cu demonii ei?

România e o ţară răpusă, nu mai luptă. Sutem într-un moment prost şi nu cred că el vine numai din politic - e foarte uşor să politizezi totul. Vine din adâncul societăţii româneşti, care a scos la suprafaţă tot ce are mai rău. Când România va epuiza răul, va putea să decoleze.

Stelian Tănase, dând autografe la Gaudeamus  Foto: Lucian Muntean



Ceauşescu e un subiect care face valuri - o demonstrează vânzările de carte, filmele lansate recent...

E un rău de care nu reuşim să scăpăm. Ceauşescu este ca un schelet din dulap care umblă printre noi şi zdrăngăne, nu ne lasă liniştiţi. Deşi, când le vorbesc studenţilor mei despre comunism e ca şi cum le-aş vorbi despre Evul Mediu. Nu au amintiri personale, concret nu au o relaţionare cu acea perioadă. Noua generaţie trăieşte printre noi spectrele, supravieţuitorii acelui regim. Cred că generaţia mea a fost marcată definitiv de epoca de dinainte de '89. Reflexele noastre sunt suspiciunea, delaţiunea, frustrarea, autocenzura - lucrurile astea sunt încă puternice pentru cei care au trăit epoca Ceauşescu.

Cum este România dumneavoastră, ca personaj de carte?

Nefericită.

În „Dracul şi mumia" aţi pus o parte din experienţa trăită şi livrescă a secolului XX. V-aţi despărţit, mental şi afectiv, de trecut?

A fost o depărţire îndelungată, mai ales de lumea anilor '70-'80. Aveam 38 de ani, deci eram format deja. Mulţi dintre prietenii mei informau Securitatea cu ce  făceam - am şi publicat o carte despre asta, în 2002, „Acasă se vorbeşte în şoaptă". Am crezut că odată explodată societatea românească în decembrie '89, lucrurile se vor aşeza şi noi vom fi vindecaţi. S-a dovedit că fiecare dintre noi a mestecat altfel această experienţă, depăşid-o pe căi propii - nu a existat o reţetă generală. Abia pe la sfârşitul anilor 2000 am simţit că sunt eliberat de trecut, că sunt senin şi capabil să trec mai departe.

Stelian Tănase, dând autografe la Gaudeamus

Deci, într-un fel, reţeta dumneavoastră a fost să scrieţi cărţi.

Ca experienţă livrescă, eliberarea s-a întâmplat în doi paşi, mai întâi prin „Clienţii lu' tanti Varvara", apoi când am scris „Maestro". Nu cred că romanele sunt realiste, ci că scriitorul influenţează realitatea. Dar atunci am simţit că pot să privesc tabloul şi să intervin cu anumite tuşe fără să fiu complexat, frustrat sau melancolic, să privesc întregul cu echilibru.

Dar în biografia dumneavoastră a existat un moment care a declanşat această înseninare?

Anul 1997, când am stat în America. Cred că atunci, dacă termenul nu e impropriu - mi-am „spălat creierul", trăind într-o lume liberă, aşezată, normală. Mi-a fost foarte greu să mă întorc în ţară, dar am făcut-o pentru fiica mea. Nu regret, însă, mi-am asumat acest pas. Totuşi, uneori, mă gândesc ce destin aş fi avut dacă aş fi rămas la New York.

Majoritatea apropiaţilor, intelectuali, vă invidiază pentru plăcerea şi uşurinţa cu care scrieţi. N-a fost niciodată scrisul şi un efort?

Scrisul e în primul rând un exerciţiu al zădărniciei şi al singurătăţii. E exerciţiul unui ipohondru sau al unui melancolic - cum e cazul meu - care speră să se salveze în acest fel. Cărţile sunt un refugiu. Toată viaţa ele au fost cele care m-au salvat de la existenţa cotidiană angoasantă. Scriu din adolescenţă în fiecare zi. De 40 de ani mă trezesc dimineaţa, pe la 4, 5, şi fac acest exerciţiu. Nu e un efort. Sunt preocupat de mai multe proiecte odată. Când simt că un subiect nu mă mai fascinează şi că nu mai sunt proaspăt, mă opresc. Nu vreau să devin un funcţionar al scrisului. E ca şi cu o femeie: în momentul când simţi că devine rutină, trebuie să te opreşti.

În adolescenţă despre ce scriaţi?

Romane de aventuri. Scriam sub influenţa lecturilor de atunci - „Don Quijote" a fost prima carte care m-a marcat. Şi acum sunt sub influenţa acelui personaj fascinant, care e mereu la graniţa dintre ficţiune şi realitate...

"Lenin era un monstru, psihologic, dar acesta este singurul episod uman din biografia lui: iubirea pentru Inessa. Şi iubirea pentru mama lui."

"Scrisul e în primul rând un exerciţiu al zădărniciei şi al singurătăţii. "

„Dracul şi mumia", în librăriile Adevărul

Romanul „Dracul şi mumia" (Editura Adevărul, colecţia „Biblioteca Adevărul") are 342 de pagini şi costă 35 de lei. Poate fi achiziţionat de la librăriile „Adevărul", Caravana „Adevărul" şi alte lanţuri comerciale. Stelian Tănase, în vârstă de 58 de ani, este autorul unor romane precum „Corpuri de iluminat" şi „Maestro". Eseul său, „Clienţii lu' tanti Varvara", a fost tradus recent în limba spaniolă.

Romanul „Dracul şi mumia"


Ultima oră

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite