Saramago. Blogger

Laureatul cu Nobel pentru Literatură în 1998, care a murit în iunie, scria anul trecut pe blogul său că preşedintele Bush jr e de o „inteligenţă mediocră“ şi „o ignoranţă abisală“. Politica şi minciuna sunt câteva dintre temele din „Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009“, volum care apare săptămâna aceasta în librării.

Puţini şi-l puteau imagina pe José Saramago, autorul polemicului roman „Evanghelia după Isus Cristos" (1991) sau vizionarului „Eseu despre orbire" (1995), în postura unui personaj umanitar. Din fruntea Fundaţiei „José Saramago", scriitorul a ghidat cu discreţie, până la moartea sa, la 18 iunie anul acesta, gesturi caritabile care au vizat inclusiv victimele cutremurului din Haiti. La fel cum, puţini ar fi putut bănui că frazele sale marcă, de o lungime considerabilă, ar putea deveni postări de o concizie tăioasă, pe blogul personal.

Acid, despre Berlusconi

Saramago a început să scrie pentru blog în toamna lui 2008, la rugămintea soţiei sale, Pilar. Şi din convingerea că aceste postări ar putea fi testamentul său; în fapt, o concentrare şi o apropiere de realitate pe care literatura, cu bogăţia ei ficţională, n-ar fi putut să i le ofere niciodată.

Dar postările lui Saramago, publicate în „Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 - martie 2009" (Editura Polirom, traducere din limba portugheză şi note de Simina Popa), conţin toate temele mari ale literaturii lui. Deloc întâmplător, prima însemnare este o declaraţie de dragoste făcută Lisabonei. Mai conţin însă şi o galerie întreagă de personaje reale - George W. Bush, Berlusconi sau Barack Obama, „nu Mesia" - pe care Saramago le analizează fără vreun strop de milă, punctând esenţialul micimii lor.

Scriitorul ne aşează în faţa unei oglinzi care e însăşi lumea în care trăim: cu liderii ei bolnavi, cu goana după salvarea propriei imagini - postarea ironică despre Biserica Anglicană care-i cere scuze lui Darwin -, cu derapajele în numele Puterii. Pe cât de acid e Saramago cu realităţile socio-politice, pe-atât de cald e când scrie despre oameni, cărţi sau cimitire. „Toate fiinţele umane ar trebui să-şi povestească vieţile în scris, iar toate miile de milioane de volume, când nu vor mai avea loc pe Pământ, să fie duse pe Lună", scrie Saramago în spaţiul virtual.

Postările sale, chiar dacă uneori atât de clasice, vin ca o dorinţă din testament către cei care îi vor căuta numele pe Google peste zeci de ani, într-o vreme în care, conform previziunilor, blogul va fi prima formă de comunicare individuală în spaţiul public.

Lideri disecaţi

George Bush jr

„Mă întreb cum şi de ce Statele Unite, o ţară mare în toate, a avut de atâtea ori nişte preşedinţi atât de mici. George Bush e poate cel mai mic dintre toţi. Cu o inteligenţă mediocră, o ignoranţă abisală şi o exprimare verbală confuză şi în permanenţă atrasă de irezistibila tentaţie a purului nonsens, bărbatul acesta s-a prezentat umanităţii în postura grotescă a unui cowboy care a moştenit lumea şi-a luat-o drept o turmă de vite."

Silvio Berlusconi

„N-ar fi deloc bine ca poporul italian să aşeze pentru a patra oară posteriorul lui Berlusconi în scaunul puterii. În cazul ăsta, nu ne-ar mai scăpa nici un hohot de râs."

Încălzirea globală

„Oare coincidenţa dintre posibilitatea existenţei unei noi epoci glaciare şi acţiunile continue ale omului împotriva mediului înconjurător nu se aseamănă foarte mult cu acele cazuri, atât de frecvente, în care o boală ascunde o altă boală?"