Roman Polanski: "Dedic acest "Palme d'or" Poloniei"

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu sclipitoarea "Ramura de palmier" in mana, cineastul a multumit "miilor de figuranti polonezi pentru devotamentul, curajul si loialitatea cu care i-au intruchipat pe anonimii ghettoului din

Cu sclipitoarea "Ramura de palmier" in mana, cineastul a multumit "miilor de figuranti polonezi pentru devotamentul, curajul si loialitatea cu care i-au intruchipat pe anonimii ghettoului din Varsovia. "Fara ei nu as fi putut face acest film". Asa cum ne spusese doar cu doua zile inainte, la conferinta de presa, Polanski a tinut sa intareasca si la scurta intalnire de dupa momentul mult-asteptat al aflarii palmaresului: "Pianistul" este cel mai important film al carierei sale". A vrut de mult "sa evoce o istorie traita si de el, copil fiind, in ghettoul din Cracovia, fara sa faca insa un film autobiografic". Cand Spielberg i-a propus "Lista lui Schindler" a refuzat. A dorit o poveste apropiata de propriile sale amintiri. Cineva i-a dat cartea de memorii a pianistului Wladislaw Szpilman, un supravietuitor gasit printre ruinele Varsoviei de un ofiter neamt, al carui nume s-a aflat tarziu. Asa s-a nascut "Pianistul", reconstituire impresionanta, de proportiile unui roman-fluviu (doua ore si jumatate de proiectie) a uneia dintre cele mai cutremuratoare pagini din istoria rezistentei umane in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Sobrietatea lui Polanski a putut sa para unora "raceala academica". Juriul a vazut insa in el ceea ce trebuia: emotia fara suport patetic, adevarul. Banuielile noastre ca Polanski ar putea fi marele castigator s-au intarit in clipa in care a aparut pe scari, impreuna cu echipa. Duminica, la ora sapte, nu-i zarisem pe covorul rosu decat pe el si pe Aki Kaurismäki. Micul calcul nu a dat gres, de data aceasta. Numele lor avea sa fie pronuntat de David Lynch, presedintele unui juriu ce s-a dovedit echilibrat, cu o certa dorinta de a nu nedreptati pe nimeni - in masura in care sta in puteri unei competitii - de a nu soca de dragul surprizelor sau al descoperirii cu orice pret si, nu mai putin, de a releva prezenta unor nume de care nu se poate sa nu se tina seama de acum incolo. Asa se face ca, dupa "Palme d'or", a doua recompensa in ordinea importantei, "Grand Prix", consacra personalitatea celui mai cunoscut regizor finlandez, Kaurismäki, prezent la aceasta editie cu "Omul fara trecut", iar Premiul pentru regie a avut, ca si in 2001 doi castigatori: coreeanul IM Kwon-Taek pentru cel de-al 84-lea titlu din cariera sa, "Imbatat de femei si de pictura" si tanarul Paul Thomas Anderson care, dupa "Punch-Drunk Love" va trebui sa mai faca vreo 80 de filme pentru a-l egala. Nu a ramas in afara atentiei nici cel dat favorit inca din primele zile, Elia Suleiman din Palestina, al carui "Divine Intervention" a fost si preferatul criticilor din Juriul Fipresci. Dupa ce vreme de 46 de ani - de la "Lumea tacerii" - festivalul nu a mai inclus in concurs un documentar de lungmetraj, "Bowling for Columbine" al lui Michael Moore, omul considerat periculos de seful biroului de presa al Casei Albe, a dobandit "Premiul celei de-a 55-a aniversari", singurul acordat in unanimitate, dupa cum scrie in comunicatul oficial. Urcat pe scena, masivul, sarcasticul Moore a mai imprastiat din emotiile asteptarii celorlalte "strigari", oferindu-ne drept distractie o limba franceza ce semana cu chineza. Olivier Gourmet, actorul belgian s-a scuzat, in gluma, cand a fost chemat sa-si primeasca premiul: "Nu am incotro, trebuie sa vorbesc in franceza". Ajunsi in acest punct, ne-am apropiat de singurele optiuni deconcertante ale Juriului, cele care i-au avut in vedere pe interpreti. Gourmet, protagonistul filmului "Le fils" al fratilor Dardenne nu a stralucit mai mult decat altii, nu se afla "in carti", cum se spune, atata timp cat lista candidatilor incepea cu Jack Nicholson. Si pe Kati Outinen, actrita preferata a lui Kaurismäki am vazut-o in roluri mai puternice, chiar la Cannes, cu ani in urma. Inca o data, ne-a parut rau pentru Emily Watson, dar cand ne-am dat seama cum o sorbea din ochi Paul Thomas Anderson, la conferinta de presa, ne-am consolat. Mai are timp. De altfel, intrebat ce planuri are, regizorul, vizibil "Ametit de dragoste" - cum suna si titlul comediei sale - a raspuns clar: "Proiectele mele se numesc Emily Watson, Emily Watson si iar Emily Watson".

Cultură

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite