PERECHI CELEBRE. Ingrid Bergman şi Roberto Rossellini au declanşat „scandalul secolului XX” la Hollywood

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Roberto Rossellini şi Ingrid Bergman pe platourile de filmare FOTO http://theredlist.fr
Roberto Rossellini şi Ingrid Bergman pe platourile de filmare FOTO http://theredlist.fr

Actriţa de origine suedeză Ingrid Bergman şi regizorul italian Roberto Rossellini au iscat, conform presei vremii de la Hollywood, „scandalul secolului”. Asta pentru că Bergman era căsătorită când şi-a început relaţia cu Rossellini şi avea chiar o fetiţă pe care „a abandonat-o”.

Povestea de dragoste este prezentată în cartea „Ingrid Bergman & Roberto Rossellini” a autoarei Renate Mohrmann, de la editura Paralela 45, în traducere de Iunia Martin.

   

Orfana suedeză

Ingrid Bergman s-a născut pe 29 august 1915 în Suedia. A rămas orfană de la o vârstă fragedă, după ce mama i-a murit când ea avea doar 3 ani, iar tatăl, când fetiţa împlinise 12 ani. La 18 ani s-a hotărât să dea la actorie şi a intrat printre cei opt norocoşi concurenţi din 75 înscrişi. Astfel a ajuns să înveţe la Şcoala de Actorie de pe lângă Teatrul Regal de Dramă de la Stockholm, începând din 1933. La scurtă vreme, „actoria o preocupa atât de

rossellini

intens încât nu mai izbutea să-şi găsească şi alte zone de interes”.  

Roberto Rossellini, băiatul de bani gata

Pe de altă parte, Roberto Rossellini s-a născut la 8 mai 1906, într-o familie înstărită, cu trei fraţi. Tatăl său era arhitect, iar în 1931 moare, întreaga familie intrând într-un declin financiar. Asta îl face pe fratele mai mare, Roberto, tipul de tânăr cheltuitor, cu mania vitezei şi fără lipsuri materiale, să găsească o soluţie pentru a-şi susţine financiar familia. În 1936, Roberto, se va căsători cu Marcela de Marquis, cu care va avea un mariaj eşuat. 

Se hotărăşte să facă filme documentare, din 1939 şi aşa ajunge să aibă primul său mare succes cu „Roma, oraş deschis”, care va avea un succes mare în 1945, la lansare.

Hollywoodul şi mrejele sale

Între timp, Bergman termină actoria şi îi este remarcat talentul de către regizorul suedez Molander. În 1937 se căsătoreşte cu Petter Lindsröm, doctor stomatolog. Peste un an dă naştere unei fete, Pia. Ea devine „vizibilă” pe scena internaţională cu roluri mărunte în Suedia, iar căutătorul de talente, Philip Selznick, pune ochii pe ea şi o vrea la Hollywood cud orice preţ. În 1939, Ingrid ajunge în S.U.A., lăsându-şi acasă copila, alături de tatăl ei. 

Primul ei film turnat la Hollywood se numeşte „Intermezzo” şi va fi un adevărat succes pentru actriţa din Suedia. Naturaleţea ei câştigă inimile criticilor americani, dar şi pe cele ale publicului. Se pune chiar problema schimbării numelui, dar nu va face asta: „Nu, nu-şi va schimba numele. Nu, nu-şi va modifica nici înfăţişarea, nu se va lăsa nici măcar machiată. Nu, nu doreşte să se fixeze asupra unui singur tip feminin, să joace mereu acelaşi rol în film”. 

Are însă o problemă: înălţimea. La 1, 75 m, regizorii cu care va lucra, vor dori că creeze impresia că este mai scundă pe ecran şi vor avea mereu grijă să îi distribuie parteneri mai înalţi ca ea.

În 1940 se va întoarce în Suedia, după terminarea filmărilor la „Intermezzo”. Dar nu poate sta prea mult de lumina reflectoarelor şi decide să semneze un contract pe şapte ani cu cei de la Hollywood, în timp ce familia ei se afla încă pe bătrânul continent.

Urmează succes după succes pe plan profesional pentru Ingrid. După „Intermezzo”, va filma în „Casablanca” (1942), „For Whom the Bell Tolls” (1943), „Gaslight” (1944) sau „Ioana D'Arc” (1948). 

Între timp, Rossellini înregistrează un nou succes cu „Paisà” (1946). Documentarele sale au ecou peste ocean, în S.U.A., iar aşa o să vadă şi Ingrid „Roma, oraş deschis”, la cinema. O să rămână încântată de ideea filmului şi încă din acel moment ştie că vrea să colaboreze cu regizorul italian.

Începutul unui film şi a unei vieţi împreună

bergman rossellini

În capitolul „Appointment with Love”, este prezentată o Ingrid care vrea să schimbe ceva în viaţa ei. Petter, soţul ei, şi Pia, fiica, ajung în S.U.A. pentru a fi alături de Bergman. Dar relaţiile dintre cei doi soţi se răcesc pe zi ce trece. Asta poate şi pentru că Petter studiază neurochirurgia la Rochester, New York, fiind practic separaţi. 

Ingrid are o scurtă escapadă amoroasă cu fotograful francez Robert Capa. Şi între timp îi scrie şi lui Rosselini pentru a începe o colaborare pentru un viitor film (1949). Aşa va fi invitată la Roma de către Rossellini. 

Impresia lăsată lui Bergman de Rossellini este: „Când eram cu el, nu mă mai simţeam crispată, stângace sau însingurată – poate pentru prima oară în viaţa mea”.

Este dragoste la prima vedere, iar pentru două luni îşi ascund iubirea de ochii presei. Ingrid nu mai are de a face cu răceala nordică a soţului suedez, ci de căldura italianului iubăreţ. Dragostea lor începe să se vadă la propriu, când Bergman rămâne însărcinată cu Rossellini, chiar dacă nu se despărţise de Linstrom, aflându-se în Italia, pentru pelicula „Stromboli”. 

Vestea că marea vedetă de la Hollywood este însărcinată cu regizorul italian a venit ca un şoc pentru presa şi lumea cinefilă de peste ocean. „«Kiss, kiss» şi «bang, bang» era formula lejeră găsită de americani pentru a rezuma istoria filmului lor”.

„Mama cea bună se transformase brusc în mama cea rea”

Despărţirea de Linstrom se va face cu dificultate. Ea îi trimite o scrisoare soţului în care îi explică faptul că a găstit altundeva fericirea, el ajunge în Italia chiar când se turnează pelicula „Stromboli”. Ajunge în Sicilia şi are o conversaţie lungă cu Ingrid în urma căreia ea hotărăşte, totuşi, să se întoarcă în Statele Unite după terminarea filmărilor.  Totodată, Roberto o ameninţă că se omoară dacă va pleca de lângă el.

„Stromboli” a fost un adevărat dezastru, iar criticii nu mai conteneau cu părerile negative despre film. Ba mai mult, şi următoarele lor filme împrepnă se arată a fi la fel de dezastruase: „Europa '51” (1951) sau „Viaggio in Italia” (1954).

Pentru Ingrid situaţia devine dramatică, mai ales din cauza sarcinii: „Am trăit un infern!”. Toată lumea vorbeşte despre relaţia extraconjugală, toţi o pun la zid pe „mama cea rea” care îşi părăsise copila pentru Rossellini. Primeşte chiar scrisori de la unii şi alţii, care o îndemnau să nu divorţeze.

Se scria că „Doamna Linstrom va avea doi copii. Unul nu mai are mamă, celălalt va fi nelegitim”. Astfel, la 2 februarie 1950 se naşte primul copil al cuplului Bergman-Rossellini, Renato Roberto Ranaldo Giusto Giuseppe („Robin") Rossellini. 

Pentru că Roberto nu era divorţat de prima lui nevastă şi nici Ingrid de Petter, nou-născutul are trecut pe certificatul de naştere la numele tatălui, pe Rossellini, dar la numele mamei, o liniuţă. În încercarea de a divorţa, cei doi ajung să facă asta conform tribunalului din Mexic, pentru că acolo legea era mai permisivă şi admitea divorţul fără a fi de faţă ambele părţi. Aşa reuşesc Bergman şi Rossellini să îţi întemeieze într-un final o familie.

Ingrid în rol de mamă şi gospodină

bergman rossellini

În primii ani împreună, viaţa lui Ingrid suferă o modificare majoră: devine o gospodină desăvârşită şi se retrage din lumina reflectoarelor. În casa în care cei doi trăiesc împreună cu fiul lor, este o curăţenie desăvârşită, ba mai mult, Roberto este şi foarte darnic faţă de soţia sa, dându-i bani pentru orice şi nefăcând niciun fel de economie. 

În timpul acesta, cei doi devin din nou părinţi, de data asta vor avea fiice gemene, pe care le vor numi Isabella Fiorella Elettra Giovanna şi Isotta Ingrid Freida Giuliana (18 iunie 1952).  

Ruptură în cuplu

Însă orice poveste are şi părţi mai puţin plăcute, astfel că cei doi încep să aibă probleme cu banii. Ba mai mult, Roberto vine cu o concepţie: „să apelezi la o prostituată, «dacă ai dorinţe pe care nevasta ţi le refuză» este privilegiul intangibil al bărbatului, ar fi afirmat Rossellini deschis în faţa unor colegi”.

Problemele care le au din cauza banilor, neputinţa de a crea împreună un film cu răsunet, „decăderea” în plan cinematografic al lui Bergman, duce inevitabil la separarea celor doi, în 1957, din cauza nepotrivirii de caracter. Cu toate că Ingrid îşi vrea copiii, în primă instanţă îi obţine, dar apoi îi sunt luaţi de către Rossellini, care nu concepe ca cei trei să ajungă în S.U.A. şi să fie în apropierea lui Linström. Astfel, cei mici vor creşte mai mult fără părinţi în casa din Italia, tatăl fiind mai mult plecat la muncă, iar mama, reîntoarsă în America. Ingrid Bergman va fi întotdeauna legată de Roberto, chiar şi după divorţ.

bergman rossellini

Bergman revine pe marile ecrane şi apare în filmul „Elena and Her Men”, al de regizorul francez Jean Renoir. Acesta este momentul reîntoarcerii suedezei în atenţia cinefililor. Cu toţii o vor în filme, mai ales Hollywoodul.  

Escapadele amoroase ale lui Rossellini

Între timp, Rossellini concepe un documentar în India şi are o aventură în 1957 cu Sonali Das Gupta, cea care avea grijă ca el să afle obiceiurile de prin părţile locului. Aceasta îi va face o fată, Raffaela, şi se mută cu el în Italia.

Dar nici această relaţie nu ţine foarte mult. Cea care îi va fi soţie până la moarte este Silvia D'Amico Bendicà. 

Bergman, trei premii Oscar

Între timp, Bregman cunoaşte cu adevărat succesul la Hollywood. Oamenii parcă au uitat de toată povestea ei, de escapada din Italia, i-au iertat toate păcatele şi au apreciat-o în filme precum „Anastasia” (1956), primind şi un premiu Oscar, al doilea după rolul din filmul „Gaslight” , din 1945, „Murder on the Orient Express” (1974), unde primeşte al treilea Oscar, sau „A Woman Called Golda”, pentru care va primi un Glob de Aur în 1983. Aceasta se recăsătoreşte cu suedezul Lars Schmidt, producător de teatru. Dar relaţia nu ţine foarte mult din cauza faptului că el are o aventură cu o altă nordică, Kristina Belfrage, cu care va avea şi un copil. 

Bolile şi repercusiunile lor

Ingrid va suferi şi de cancer la sân, la vârsta de 58 de ani. Ea îşi pierde sânul drept şi se luptă cu boala până în ultima clipă a vieţii.

Roberto Rossellini va muri  de atac de cord în 1977, la vârsta de 71 de ani. Bergman nu participă la funeralii, dar declară mai târziu că a plâns foarte mult când a aflat vestea.

Ingrid Bergman moare la 66 de ani, în 1982, după o grea luptă cu boala, reuşind însă până în ultima clipă a vieţii să profeseze. 

Secvenţe din cunoscutul film "Casablanca", cu Ingrid Bergman:

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite