Lecţia de Shakespeare. 451 de ani de la naşterea marelui dramaturg
0
Pentru aniversarea marelui dramatug englez (23 aprilie 1564 - 23 aprilie 1616), a fost editat volumul „Lecţia de Shakespeare”, un proiect editorial al Centrului de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava”. Albumul adună mărturiile a 18 mari regizori şi a 10 actori care au definit lecţia de Shakespeare în istoria teatrului românesc.
Se împlinesc astăzi 451 de ani de la naşterea lui William Shakespeare. Englezii sunt cei care fac o adevărată sărbătoare în cinstea dramaturgului, nu doar pe 23 aprilie, ci toată săptămâna, cu activităţi şi evenimente ce se desfăşoară în muzee, şcoli, galerii de artă, teatre şi biblioteci, pe întreg cuprinsul Marii Britanii.
Opera lui William Shakespeare este alcătuită din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum şi alte multe poezii. Piesele lui de teatru au fost traduse în aproape fiecare limbă vorbită şi sunt jucate mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg.
Multe dintre piesele sale au fost montate pe scena teatrului Globe, unul din cele mai populare ale epocii Elisabetane, a cărui deviză era "Totus mundus agit histrionem", reluată în “Cum vă place“ sub forma metaforei lumii ca scenă de teatru: "All the world's a stage, And all the men and women merely players: They have their exits and their entrances"/ "Lumea întreagă este o scenă iar bărbaţii şi femeile sunt actorii ei, ei intră şi ies pe rînd din ea".
OMAGIU LUI SHAKESPEARE
"Lecţia de Shakespeare" este un proiect editorial al Centrului de Cercetare şi Creaţie Teatrală “Ion Sava”, realizat cu sprijinul financiar al AFCN. Albumul adună mărturiile a 18 mari regizori şi a 10 actori care au definit lecţia de Shakespeare pe scenele româneşti şi ilustrează cu imagini rare, recuperate din arhivele teatrelor sau din colecţii personale, aceste destăinuiri de colecţie.
Radu Penciulescu, David Esrig, Dinu Cernescu, Silviu Purcărete, Andrei Şerban, Mihai Măniuţiu, Tompa Gabor, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Ion Caramitru, Oana Pellea, Marcel Iureş, Marius Manole sunt câteva dintre personajele care se destăinuie în faţa dumneavoastră prin intermediul aceastei cărţi. Din mărturisirile lor se conturează portrete sensibile şi adevărate exerciţii de admiraţie în memoria unor mari oameni de teatru: Liviu Ciulei, Alexandru Tocilescu, Vlad Mugur, Aureliu Manea, George Constantin, Gina Patrichi…
Lecţia de Shakespeare este primul titlu dintr-o serie de albume care vor să devină mărturie pentru momentele importante ale teatrului românesc, fără intermedierea critică, adunând informaţii direct de la cei care au trăit acele spectacole.
"Ne-am obişnuit să le vedem spectacolele, să-i vedem jucând, să-i aplaudăm sau nu… dar să-i comentăm. De câţiva dintre ei am auzit doar în lecţiile de istoria teatrului românesc. De cele mai multe ori, informaţiile care ajung la noi sunt intermediate de ochiul istoricului sau al criticului (şi e normal să fie aşa). Alteori, aceleaşi informaţii ţin de contexte, de tehnică, de vremuri… Am încercat, atât cât a fost posibil, să luăm pulsul spectacolelor chiar de la cei care le-au trăit. Fără prea multe comentarii, doar cu o mare curiozitate. Nici nu ar fi exagerat să spunem că este o carte de mărturisiri, de destăinuiri, de gânduri şi de patimi", spune Cristiana Gavrilă, coordonatoarea volumului.
De ce Shakespeare? Pentru că istoria teatrului universal se calculează înainte şi după Shakespeare. Pentru că opera lui este Biblia teatrului. Sau… privilegiul actorilor şi libertatea regizorilor. Shakespeare a fost provocator de revoluţii şi evoluţii în teatrul românesc. De ce Lecţia de Shakespeare? Pentru că Shakespeare este o şcoală obligatorie în teatru şi în viaţă. Personajele cărţii noastre nu dau lecţii, dar cei care citesc aceste mărturisiri pot învăţa enorm, devenind martorii unor spectacole memorabile, subliniază Cristiana Gavrilă.
Marcel Iureş
O viaţă cu Shakespeare, de aproape, de departe. Iată ce am trăit....
M-au impresionat şi mi-au plăcut deopotrivă Clody Berthola în Cum vă place, Gheorghe Dinică în Troilus,
George Constantin în Lear, Ion Caramitru în Hamlet, Marcel Iureş în Richard al III-lea, Ion Gheorghe în Macbeth / Ubu, Ştefan Iordache în Titus Andronicus, Marius Manole în Visul... Trăiesc cu regretul neconsolat de a nu-i fi văzut pe George Constantin în Furtuna şi, mai cu seamă, pe Ştefan Iordache în Richard al III-lea.
Actorului care joacă într-o piesă de Shakespeare îi trebuie curajul de a trăi un rol şi totodată de a se îndepărta de el, de a se identifica şi distanţa... de a nu rămâne la aceeaşi distanţă, de a o varia şi a modula pentru a desena un caracter de altădată şi totodată a nu se sacrifica pe sine ca om actual, prezent şi neindiferent la ceea ce îl înconjoară.
Întâlnirile mele cu „Hamleţii” români... O istorie de întâlniri împlinite, fiecare altfel, fiecare asemenea. Deosebirile de interpretare a personajului nu mi s-au părut nici esenţiale, nici decisive. Ele ţineau de identitatea fiecăruia dintre ei... dar, ca pe un cursor, au variat, de la unul la altul, revolta şi... melancolia! Hamleţii noştri constituie o familie reunită! Nici unul n-a fost neîmplinit!
„Lecţia de Shakespeare” ne învaţă să fim liberi şi să îmbrăţişăm viaţa în complexitatea ei integrală, de la regi la bufoni, de la amanţi la filosofi. Shakespeare ne invită să admitem contrariile, să nu reducem viaţa la alb şi negru, să sperăm intens şi să ne deprimăm autentic, să trăim printre oameni şi să nu uităm că „teatrul” ne învaţă să-i privim, să-i înţelegem şi să-i judecăm. Teatrul shakespearian e o oglindă, dar şi o lupă a lumii. Noi suntem toţi actorii unui scenariu care ne depăşeşte. Un actor pe scena timpului... iată ce e fiecare! A juca înseamnă a te asuma ca atare fără complexe şi fără vanităţi.
N-aş putea să fac un clasament al regizorilor români care s-au apropiat cel mai bine de Shakespeare. În artă, competiţiile şi ierarhiile sunt rigide. Putem iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva, dar odată ce marea alegere a fost făcută, fiecare e liber să-şi formuleze mica alegere personală, care poate rămâne confidenţială sau poate deveni publică. E bine însă să ai secrete, căci, spune Shakespeare, mulţi nu-i iubesc pe actori pentru că „nu ştiu să păstreze un secret”. (Prefaţa volumului "Lecţia de Shakespeare", publicat sub egida Centrului de Cercetare şi Creaţie Teatrală "Ion Sava" de la Teatrul Naţional Bucureşti. Volumul a fost coordonat de Cristiana Gavrilă. Fotografii de arhivă cu Ion Caramitru, Marcel Iureş şi Adrian Pintea, în mari roluri din spectacole după Shakespeare )
Adrian Pintea în rolul Hamlet
Se încarcă comentariile...
