Interviurile FNT: Ada Navrot, „portăreasa” lui Ionesco din „Noul locatar” de la Nottara: „E o capcană să joci absurdul”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ada Navrot în rolul Portăresei, în "Noul locatar", de la Teatrul Nottara  Fotografii: Mihaela Marin
Ada Navrot în rolul Portăresei, în "Noul locatar", de la Teatrul Nottara  Fotografii: Mihaela Marin

Spectacolul "Noul Locatar" după textul lui Eugène Ionesco, în regia lui Gábor Tompa, se va juca la Teatrul „Nottara” joi, de la ora 18.30 şi vineri, de la 18.00, la Sala Horia Lovinescu, în cadrul festivalului Naţional de Teatru (FNT). Actriţa Ada Navrot, care interpretează personajul Portăreasa, va vorbi de la ora 15.00, la Adevarul Live, în cadrul Interviurilor FNT, despre acest spectacol de excepţie de la Teatrul Nottara.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul Live

E o perioadă agitată şi foarte încărcată şi n-am reuşit să ajung la nimic în FNT, dar încerc să ajunj la ”Trilogia” llui Tompa Gabor despre Aureliu Manea.

„Noul locatar” este o montare dificilă, dar ne dorim să-l jucăm cât mai des, să nu fie doar un spectacol broşă pe care îl jucăm doar la ocazii mari cum e Festivalul Naţional, a spus Ada Navrot în stdioul Adevărul live.

A fost o mare surpriză pentru mine faptul că domnul Gabor Tompa m-a distribuit. Orioce actor îşi doreşte să lucreze cu un regizor consacrat, dar mai mult decât atât, un regizor care te vede altfel. E o întâlnire cu un regizor foarte structurat, cu mult umor, de o înaltă clasă, elegant şi foarte cald a fost în raport cu noi bucureştenii şi mijloacele puţine pe care le avem aici la Bucureşti.

Noi suntem mai agitaţi aici la Bucureşti, dar avem mijloace mai puţine, spune cu sinceritate Ada Navrot.

E un text mai puţin cunoscut al lui Eugene Ionesco, mai spune actriţa, încercând să povestească şi să explice subiectul spectacolului.

N-aş vrea să discut despre metafore, pentru că fiecare îl vede diferit şi are propriul lui spectacol în cap.

Lumea pe care o construireşte Tompa Gabor e o lume subtilă. E vorba de o triere a memorie şi despre bagajul pe care-l cărăm cu noi, fie că recunoaştem sau nu şi despre imposibilitatea de a merge mai departe goi.

”E o capcană să joci absurdul, absurdul nu se poate juca, el trebuie să iasă dintr-o situaţie. ca actor nu poţi juca absurdul. dar pe oameni nu-i interesează bucătăria ta, ei vor să vadă produsul finit”, mai spune actriţa.

„Dar ce e absurd până la urmă? Viaţa e absurdă? Mie mi se pare de un realism extraordinar.”

Poate că era absurd acum 50 de ani Ionesco, dar acum e foaret realist... La fel cum Caragiale e foarte realist.

Acest spectacol este un spectacol de lux, care se adresează unui public care nu vrea doar divertisment. Şi e greu să aduci publicul la un astfel de spectacol la Nottara, pentru că publicul s-a dezobişnuit.

E foarte important cum marketezi spectacolul şi cum îl vinzi. E foarte important ca omul să ştie la ce anume cumpără bilet. Nu foloseşte nimănui ca omul nepotrivit să ajungă la spectacolul nepotrivit.

Oamenii vor să se emoţioneze, nu atât să râdă. Oamenii vor să iasă din sală altfel decât au intrat, asta e cel mai important şi e foarte greu, mai spune actriţa.

„Iniţiativa de a transmite spectacole live este foarte bună şi poate atrage lucruri chiar mai bune în timp. Însă cine nu vine la teatru nu cred că va stya să se uite online. Poţi sta doar ca să-ţi faci o idee. Dar e foarta important cum se transmite un spectacol de teatru pe ecran. E o altă experienţă”, e de părere Ada Navrot.

Spectacolul e emoţionat, e vesel, e trist, e despre viaţă... Şi are avantajul că e scurt, glumeşte actriţa. N-ai timp să te plictiseşti...

Pentru mine, pentru colegii mei spectacolul este un eveniment, este foarte intens, este un spectacol maraton...

Suntem într-o perioadă în care oamenii se ascultă foarte greu unii pe alţii, când eşti linşat pentru o părere, spune Ada Navrot care mărturiseşte că nu mai citeşte cronică de teatru. „Sunt spectacole care se nasc în chinuri îngrozitoare şi ele trebuie jucate... Dacă un regizor a avut o idee şi nu a plăcut, ti ce poţi să faci? Îţi faci meseria...

Rolul principal în "Noul locatar", în regia lui Gabor Tompa de la Teatrul Nottara, este interpretat de Francisco Alfonsín, un actor spaniol care a jucat atât pe scene din ţara natală, cât şi în Franţa şi Marea Britanie. Alături de el, îi veţi revedea în această montare pe actorii Teatrului Nottara:  Ada Navrot, în rolul Portăresei, Ion Grosu şi Gabriel Răuţă, în rolurile celor doi hamali.

Spectacolul se joacă joi, de la ora 18.30, şi vineri, de la ora 18.00, la Sala Lahovari a Teatrului Notttara, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru.

Ada Navrot, care interpretează rolul Portăresei în spectacol, se va afla de la ora 15.00, în studioul Adevarul Live, în cadrul transmisiunillor realizate de adevarul.ro, care pot fi vizionate şi în pasajul de la Universitate.

Eugène Ionesco, dramaturg francez, martor al celor mai zbuciumate perioade ale secolului XX (cele două Războaie Mondiale), a înţeles cât de absurdă devine existenţa omului sub imperiul fricii şi al  non-comunicării. În piesele sale scriitorul a reuşit să cultive un sens metafizic, care îi salvează personajele de la dezumanizarea totală, conferindu-le o stranietate aparte dar şi oarecare candoare. Acesta este şi cazul personajului principal din Noul locatar. Mutarea lui într-un nou apartament ia proporţii apocaliptice. Spectacolul înfăţişează bogăţia lumii interioare a personajelor, reflectând-o în exterior şi prin multitudinea de obiecte, care aglomerează spaţiul până la sufocare.
Piesa Noul locatar a fost scrisă în trei zile, pe când însuşi autorul se muta, de la un număr la altul, pe aceeaşi stradă. Este un text mai puţin montat, care însă a avut câteva realizări memorabile, printre care şi cea de la Northern Stage Ensemble din Newcastle în anul 2004, în regia aceluiaşi Gábor Tompa.

Mă bucur să reîntâlnesc o piesă pe care am mai făcut-o în Anglia, împreună cu Helmut Stürmer şi cu Francisco Alfonsín; el a fost şi acolo străin – este o alegere conştientă pentru că, pentru mine, acest personaj, Noul locatar, este un străin. Străin, pentru mine, nu înseamnă doar o persoană aflată în altă ţară, ci, în sens metafizic şi, chiar şi fizic; se pare că de multe ori suntem străini în propria noastră ţară, în propria noastră familie sau în propriul trup. “Noul locatar” este o piesă specială în opera ionesciană, care nu seamănă nici cu “Rinocerii”, nici cu “Cântăreaţa cheală” sau cu seria care îl are printre personaje pe Bérenger. Mi se pare una dintre cele mai poetice piese ale sale, în care apare acel suflu al morţii ce străbate toate textele sale. (…) Piesa pare minimalistă şi chiar repetitivă de la un moment dat, dar de aici decurge o structură muzicală specială. (…) Discutam cu toţii, că fiecare s-a mutat, la un moment dat, dintr-un loc în altul, din mic în mare sau dintr-o ţară în alta, dar cred că aici este vorba de ceva mai important; este vorba, probabil, despre acea mutare pe o altă lume şi despre ce ne rămâne la sfârşitul acestei mutări, în care se sintetizează întreaga viaţă, când, deşi înconjuraţi de obiectele adunate de-a lungul întregii noastre vieţi, ne rămân, de fapt, doar amintirile. (…) Actualitatea acestui text constă în faptul că se pare că a apărut o schimbare în acea tradiţie pe care eu am avut şansa să o trăiesc, atunci când obiectele de valoare – bibliotecile, obiectele de artă şi de cultură – erau moştenite din moşi strămoşi, din tată-n fiu. Acest obicei pare să se schimbe şi să devină fragil în această lume a tehnologiei şi a modernităţii. Gábor Tompa

Marie France Ionesco, fiica dramaturgului, a trimis câteva gânduri auditoriului şi echipei spectacolului Noul locatar, într-o scrisoare deschisă, tradusă de Vlad Russo.

(…)Locatar, aşadar un ocupant temporar, beneficiar, fără să o fi cerut, al unui contract efemer pentru un apartament pe care vrea să-l orânduiască pe măsura lui. Ce este însă acest straniu apartament? E viaţa omului, fireşte. Viaţa de-a lungul căreia acumulează posesiuni derizorii şi inutile, bunuri materiale de tot felul, mobile, bogăţii, ca şi bunuri imateriale, tot atât de derizori, cultură, amintiri etc. Numai că toate aceste bunuri, care îi oferă aparent linişte şi siguranţă, vor fi, în cele din urmă, mormântul lui, mormântul nostru. Nu e vorba câtuşi de puţin aici – aşa cum am citit undeva în presa românească – de triumful dezordinii, interpretare reductivă, întrucât este pur psihologică… ci de invazia lucrurilor materiale care ne sufocă, şi are loc în dauna celor spirituale, în dauna unei spiritualităţi absente, fiindcă a fost îndepărtată, evacuată de acumularea materială.(…) Această acumulare, această proliferare aducătoare de moarte nu e decât o manifestare a deficitului ontologic concretizat în inflaţia monstruoasă a obiectelor, o manifestare a abisului care pune în primejdie apartenanţa noastră la o esenţă spirituală de atâtea ori ascunsă din păcate, nevoia noastră de infinit, setea noastră, conştientă sau nu, de Dumnezeu. Marie France Ionesco

Spectacolul se joacă în FNT:

Teatrul „Nottara”, Bucureşti

Joi, 30 octombrie 18.30
Teatrul Nottara, Sala Horia Lovinescu

Vineri, 31 octombrie, ora 18.00
Teatrul Nottara, Sala Horia Lovinescu

image

NOUL LOCATAR

de Eugène Ionesco

Traducere de: Vlad Russo şi Vlad Zografi

Distribuţia:

Noul locatar: Francisco Alfonsín

Portăreasa: Ada Navrot

Primul hamal: Ion Grosu

Al doilea hamal: Gabriel Răuţă

Regia: Gábor Tompa

Decor: Helmut Stürmer

Light design: Helmut Stürmer

Videoproiecţia: Ciprian Duică

 

image

 

Durata spectacolului:  1h 20 min. (fără pauză)

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite