George Banu, primul laureat de origine română al Marelui Premiu al Francofonie

George Banu este unul dintre cei mai renumiţi teatrologi români

Marele Premiu al Francofoniei este o distincţie acordată anual de Academia Franceză cu scopul de a aduce omagiu „operei unei persoane francofone care, în ţara sa sau la nivel internaţional, a contribuit în mod excepţional la menţinerea şi îmbogăţirea limbii franceze”. Aseară acest premiu a fost acordat teatrologului George Banu, stabilit din 1972 în Franţa.

George Banu este totodată Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor şi Cavaler al Ordinului Naţional al Meritului, distincţii primite din partea Republicii Franceze.  Tot în Franţa, George Banu a primit, de trei ori, Premiul Criticii (Prix de la Critique) pentru cea mai bună carte de teatru.

Excelenţa Sa domnul François Saint-Paul, Ambasadorul Franţei în România, i-a adresat un mesaj de felicitare domnului Banu:

« Îmi face o deosebită plăcere să îi adresez domnului George Banu cele mai calde felicitări şi să ii urez succes pe viitor. Cred ca George Banu, asemeni altor nume celebre, dintre care îi voi cita pe Cioran, Eliade şi Brâncuşi, pune în evidenţă frumoasele relaţii franco-române, precum şi împletirea a două culturi care nu au încetat niciodată să se îmbogăţească reciproc. De curând, domnul Banu ne-a împărtăşit tuturor, prin  scrierile sale, imaginea Parisului său intim, adăugând o nouă dimensiune poetică acestui spaţiu în care mulţi români celebri  şi-au regăsit s-au şi-au împlinit destinele». 

Institutul Francez din Bucureşti a găzduit în luna aprilie a acestui an, de a găzdui lansarea celui mai recent volum semnat de George Banu, “Parisul personal. Autobiografie urbană”, în care scrierile autorului beneficiază de suportul vizual excelent al fotografei Mihaelei Marin, o carte ce se plasează între mărturia subiectivă şi descrierea obiectivă, între promenada personală şi mitologia „oraşului luminilor”.

Membru de onoare al Academiei Române

George Banu (n. 22 iunie 1943 este profesor la Sorbona şi alte universităţi, este preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru şi preşedinte al premiului Europa pentru teatru. Cunoscutul critic de teatru s-a stabilit la Paris din 1973. A făcut parte din echipa de conducere a celebrei reviste „Tra¬vail theatral” şi a fost redactor şef al revistei Arta teatrului (1981 1988), publicată de Theatre National de Chaillot, condus pe atunci de Antoine Vitez. În perioada 1991 2000, a ocupat funcţia de  director artistic al Aca¬demiei Experimentale a Teatrelor. De asemenea, a fost ales de trei ori preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Critici¬lor de Teatru, iar în prezent este preşedinte de onoare al aces¬teia. Este, de asemenea, preşedintele Premiului Europa pentru teatru. A fost de doua ori laureat al UNITER, iar în 2007 a primit Premiul Prometheus pentru întreaga activi-tate. A condus revista Alternatives theatrales şi a fost coordonator al colecţia „Le Temps du theatre” la Editura Actes Sud.  A primit titlul de doctor honoris causa al mai multor universităţi româneşti şi europene şi este membru de onoare al Academiei Române.

Volumele sale, dintre care menţionăm: „Livada de vişini, teatrul nostru”, „Reformele teatrului în secolul reînnoirii”, „Shakespeare – lumea-i un teatru”, „Nocturne”, au fost traduse în numeroase limbi. În prezent lucrează cu Opera Naţională din Paris, cu Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi festivalurile de la Cluj.

În limba franceză, George Banu a publicat următoarele volume:

Bertolt Brecht ou le petit contre le grand (Aubier, 1981)
Le Théâtre, sortie de secours (Aubier, 1984)
L'acteur qui ne revient pas. Journées de théâtre au Japon (Aubier, 1986, Folio, 1993)
Mémoires du Théâtre (Actes Sud, 1987 Babel)
Le Rouge et l'Or, une poétique du théâtre à l'italienne (Flammarion, 1989)
Peter Brook. De Timon d'Athènes à Hamlet (Flammarion, 1991)
Le Rideau ou la fêlure du monde (Biro, 1997)
Avec Brecht (Actes Sud, 1999)
Notre Théâtre. La Cerisaie (Actes Sud, 1999
Les Cités du Théâtre d'Art. De Stanislavski à Strehler (Éditions Théâtrales, 2000)
L'Homme de dos (Biro, 2000)
Exercices d'accompagnement. D'Antoine Vitez à Sarah Bernhardt (L'Entretemps, 2002)
Yannis Kokkos. Le Scénographe et le Héron (Actes Sud, 2004)
La Nuit nécessaire (Biro, 2004)
Les Répétitions. De Stanislavski à aujourd'hui (Actes Sud, 2005)
L'Oubli (Les Solitaires Intempestifs, 2005)
Nocturnes. Peindre la nuit, jouer dans le noir (Biro, 2005)
La Scène surveillée (Actes Sud, 2006)
Shakespeare, le Monde est une scène. Métaphores et pratiques théâtrales (Gallimard, 2009)
Le Repos (Les Solitaires Intempestifs, 2009)
Des murs... au Mur (Gründ, 2009)
Miniatures théoriques (Actes Sud, 2008)
Les Voyages du comédien (Gallimard, Collection Pratique du Théâtre, 2012)
Amour et désamour du théâtre (Actes Sud, 2013)