Gabriel Liiceanu în dialog cu Sorin Lavric, despre volumul „Continentele insomniei”

Sâmbătă, de la ora 17.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, va avea loc o discuţie despre volumul „Continentele insomniei” de Gabriel Liiceanu, bestseller Humanitas la Gaudeamus 2017. Vor vorbi autorul şi scriitorul Sorin Lavric, iar dialogul va fi urmat de o sesiune de autografe.

„Mai are voie scrisul, în lumea noastră grăbită, să fie abscons fără adâncime, complicat fără să transmită nimic, preţios şi doar pentru o mână de oameni? Iar cei care au pretenţia că gândesc mai pot s-o facă fără să aibă harul de a-i pune pe alţii pe gânduri?

Am năzuit să scriu o carte frumoasă pur şi simplu. De aceea, m-am adresat literaturii. Paginile din acest volum reprezintă modul meu de a fi întâlnit literatura dinăuntrul filozofiei. Reprezintă ceea ce a urmat după «cearta mea cu filozofia» de acum câteva decenii.

Ele sunt meditaţii despre nodurile vieţii – despre libertate, Dumnezeu, plictis, prostie, frumuseţe, îndrăgostire, neîntâlnire şi altele asemenea –, dar împletite şi strânse din «materia primă» a literaturii. Am gândit cu ajutorul Bibliei, al lui Shakespeare, al lui Flaubert, al lui Joyce, al lui Musil, al lui Caragiale sau Mircea Ivănescu şi, făcând-o, mi s-a părut că aflu mai multe şi într-un mod mai prietenos decât aş fi aflat dacă aş fi rămas singur, faţă în faţă cu «esenţele pure».“ (Gabriel Liiceanu)

Gabriel Liiceanu  este unul dintre cei mai importanţi autori de „literatură personală“ din România de azi. În ultimul sfert de veac, cărţile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs. „Jurnalul de la Păltiniş” (1983), ale cărui teme centrale sunt raportul maestru–discipol şi importanţa culturii într-o epocă totalitară, a fost un adevărat bestseller al anilor '80: producea cozi la librării, se vindea „pe sub mână“, se împrumuta numai prietenilor de încredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (între timp tradus în mai multe limbi) s-a născut un al doilea volum de succes, „Epistolar” (1987), care reuneşte voci intelectuale de mare forţă. Urmează, în altă formulă, dar, în fond, tot în notă confesivă, „Declaraţie” de iubire (2001), exerciţii de admiraţie şi de ataşament intelectual, etic şi, nu în ultimul rând, uman faţă de personalităţi importante ale culturii noastre. „Uşa interzisă” (2002) este una dintre cărţile favorite ale publicului din ultimii ani şi o revenire la notaţia diaristică. Cu „Scrisori către fiul meu” (2008), Gabriel Liiceanu se lasă din nou atras de simplitatea şi directeţea genului epistolar. Întâlnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor însemnări care, deşi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viaţă întreagă. În paralel cu volumele în care autorul construieşte ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotistă, Gabriel Liiceanu a publicat în ultimii ani o serie de cărţi eseistice, filozofice şi de implicare în „viaţa cetăţii“: „Despre minciună” (2006), „Despre ură” (2007) şi „Despre seducţie” (2007), „Estul naivităţilor noastre” (2012), „Dragul meu turnător” (2013), „Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile” (2014), „Nebunia de a gândi cu mintea ta” (2016), „România, o iubire din care se poate muri” (2017).

Sorin Lavric s-a născut la 27 noiembrie 1967, la Turnu-Severin. 

Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Medicină Generală, Institutul Medico-Farmaceutic „Carol Davila" (1987-1993) şi Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991-1996). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (2005). Scrieri: „Cartea de Crăciun” (Humanitas, 1997); „Ontologia lui Noica. O exegeză” (Humanitas, 2005); „Noica şi Mişcarea Legionară” (Humanitas, 2007) Traduceri (împreună cu Bogdan Mincă): Martin Heidegger, Parmenide (Humanitas, 2001); Martin Heidegger, „Problemele fundamentale ale fenomenologiei” (Humanitas, 2006).