„Eugénie Grandet“ şi „Femeia la treizeci de ani“ se distribuie joi cu „Adevărul“
0Romanele „Eugénie Grandet“ şi „Femeia la treizeci de ani“, de Honoré de Balzac, care apar în colecţia „101 cărţi de citit într-o viaţă“, vor fi vândute cu ziarul, la preţul de 12,99 lei. Editura Adevărul Holding publică două dintre cele mai cunoscute opere ale marelui scriitor francez, pentru a marca astfel Ziua Franţei.
Ambele romane distribuite joi, 14 iunie, împreună cu ziarul „Adevărul" sunt printre cele mai importante în ansamblul operei balzaciene - aşa-numita „Comedie Umană" -, precum şi în întreaga literatură universală. „Eugénie Grandet" propune - prin intermediul personajului tatălui eroinei, Felix Grandet - unul dintre cele mai reuşite portrete ale unui caracter de avar (zgârcit) din istoria literaturii (alături de Harpagon al lui Molière, Scrooge al lui Dickens sau Hagi Tudose al lui Delavrancea). Publicat în 1833, „Eugénie Grandet" a fost primul roman cu adevărat bine vândut al lui Balzac.
Povestea tinerei care moşteneşte zgârcenia tatălui său şi a legăturii sale amoroase eşuate cu vărul ei a devenit şi unul dintre cele mai aclamate de critică titluri ale carierei lui Balzac, intrând definitiv în canonul literaturii occidentale. Ca de obicei la Balzac, toate personajele sunt strălucit conturate, mai ales cei doi Grandet - tatăl şi fiica. Autorul a conceput marele său proiect, „Comedia Umană", chiar în timp ce scria
„Eugénie Grandet", şi a inclus cartea în giganticul ansamblu, modificând numele câtorva dintre personaje la a doua ediţie.
Adâncurile sufletului feminin
La rândul său, „Femeia la treizeci de ani" reprezintă unul dintre cele mai realizate studii ale psihologiei feminine făcut vreodată. Contrar a ceea ce se crede de obicei - cartea e mai mult citată, prin titlu, decât citită -, romanul urmăreşte toate vârstele importante ale unei femei, de la adolescenţă până la bătrâneţe, „La treizeci de ani" fiind doar o secţiune din volum.
Pentru aceasta, Balzac şi-a unificat mai multe texte scrise disparat (dezordinea stilistică este un punct slab al cărţii, dar aceasta este o caracteristică a scrisului balzacian, suplinită de magistrala observaţie psihologică şi caracterologică a autorului, neegalată în literatura universală), considerându-le stadii ale evoluţiei, la diferite vârste, a marchizei d'Aiglemont. Mai degrabă decât un „realist", Balzac este un mare analist, analiza făcută de el sufletului uman şi manifestărilor exterioare ale acestuia fiind fără egal şi universal valabilă, indiferent de epocă şi de spaţiul geografic.