Dostoievski, omul „din subterană“
0MÂINE, 3 AUGUST Volumul cu romanele „Însemnări din subterană“ şi „Eternul soţ“ va fi distribuit cu „Adevărul“, la preţul de 14,99 lei. Considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori din toate timpurile, Dostoievski aduce în prim-plan omul aşezat faţă în faţă cu propria conştiinţă.
Mare parte din literatura secolului XX stă sub semnul scriiturii lui Dostoievski, cel care deschidea, prin romanul „Însemnări din subterană", drumul existenţialismului. „N-am ştiut să devin nu numai rău, dar nici altcumva: nici rău, nici bun, nici ticălos, nici cinstit, nici tu erou, nici tu muscă" - iată cuvintele cu care se prezintă personajul principal al acestui text ce avea să marcheze istoria literaturii. Confesiunea continuă, dezvăluind, deopotrivă cu zbuciumul eroului, trăirea profundă a unui om căruia propria biografie i-a prilejuit întâlnirea cu experienţe ultime: epilepsia care l-a chinuit mare parte din viaţă şi o condamnare la moarte ce n-a fost niciodată executată.
Este mărturia unui suflet care îşi aşază, la patruzeci de ani, „oglinda în faţă", iar în apele ei îşi zăreşte deopotrivă chipul şi imaginea unui secol întreg: „Acum îmi duc zilele, câte mi-au rămas, în bârlog, sâcâindu-mă singur cu răutăcioasa consolare, cu totul deşartă, că omul deştept nici n-are cum deveni realmente ceva; numai imbecilul devine ceva. Da, vă rog: omul inteligent din secolul al XIX-lea trebuie, are obligaţia morală să fie o fiinţă prin excelenţă fără caracter; iar omul de caracter, omul de acţiune, trebuie să fie o fiinţă prin excelenţă mărginită".
Discursul pe jumătate sarcastic, pe jumătate amar al personajului principal al romanului dezvăluie traseul interior al omului Dostoievski, cel care a stat în faţa plutonului de execuţie, învăţând să moară puţin, şi care a trăit apoi experienţa închisorii. „Să trăieşti mai mult de patruzeci de ani e indecent, e vulgar, e imoral! Cine trăieşte peste patruzeci de ani? Răspundeţi-mi sincer, cinstit. Vă spun eu cine: imbecilii şi ticăloşii, ăştia trăiesc".
