Dezbatere „Historia“ la Adevărul Live: 1 Mai Muncitoresc - istoria umilinţei unui popor

Paradă de 1 mai

Ziua Internaţională a Muncii îşi are originea în mişcările de proteste ale unor muncitori americani care militau pentru scurtarea zilei de muncă de la 12-14 ore la opt ore. În memoria românilor de astăzi ea este un simbol „împins“ între două amintiri: mitingurile lui Ceauşescu şi prima baie în mare.

În România, ziua de 1 mai s-a sărbătorit prima dată în anul 1890. A fost numită „Ziua Solidarităţii Oamenilor Muncii“. Totuşi, sărbătoarea a devenit un eveniment de amploare abia după instaurarea regimului bolşevic, cu ajutorul Armatei Roşii. Ziua Internaţională a Muncii a fost transformată în ţările comuniste într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Oamenii muncii erau mobilizaţi până la ultimul pentru a participa la sărbătoare dirijată de cadrele de la Partid. Şi, totuşi, de ce organizau comuniştii ample parade? Cum „sărbătoreau” românii de rând ziua de 1 mai?

La aceaste întrebari, dar şi la multe altele au răspuns istoricii Călin Hentea şi Manuel Stănescu, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ion M Ioniţă, şi transmisă de site-ul adevarul.ro.

Principalele declaraţii:

Hentea: Deşi percepţia actuală generală este că avem de-a face cu o sărbătoare comunistă, de sorginte sovietică, trebuie spus că ea are origini americane. Ei o sărbătoresc în prima luni din septembrie. Povestea a început în SUA, la Chicago, în 1886, când sindicatele de acolo au organizat o mare manifestaţie pentru obţinerea zilei de muncă de 8 ore (la vremea aia ziua de muncă avea 12 -14 ore) şi până la urmă s-a lăsat cu o confruntare între manifestanţi şi forţele de poliţie. Cineva a aruncat o bombă în sediul poliţiei, provocând morţi să răniţi. A urmat un proces în urma căruia s-a hotărât ca ziua de 1 Mai să fie o zi în care să se comemoreze aceste evenimente şi un moment de luptă pentru ziua de muncă de 8 ore. 

Primul 1 Mai sărbătorit în Roânia de către socialiştii români a fost în 1890. 

Stănescu: La sfârşitul secolului XIX, mişcarea socialistă era în plin avânt. A avut loc evenimentul în Chicago pentru că era o zonă puternic industrializată, iar foarte mulţi muncitori erau de origine europeană şi procesul care a urmat după atentat a fost unul considerat nedrept. 

Europenii au preluat ideea şi au dus-o spre mişcarea de stânga. Noi avem perceţia unui 1 Mai legat strict de Uniunea Sovietică, dar e fals. 1 Mai era o sărbătoare important şi în ţările unde totalitarismul de dreapta a fost extrem de puternic. 

Hentea: Atât Hitler cât şi Mussolini au încercat să separe mişcarea sindicală de ziua de 1 Mai, pentru că sindicatele fuseseră interzise. Hitler a vrut să nu existe un simbol al luptei de clase. Hitler a vrut să nu existe un simbol al luptei de clase. 1 Mai a fost sărbătorit la Moscova cu cea mai mare investiţie, cu defilările cele mai ample, având ca idee trasmiterea unei anumite imagini de către Kremlin.

Cum reuşesc comuniştii din România să preia sărbătoarea?

Hentea: Prin fals şi minciună. Amintesc de celebra fotografie fabricată de la 1 Mai 1939. În laboratoarele Institutului de Istorie al partidului, unde acum este Muzeul Ţăranului Român, a fost falsificată fotografia aceea de masă: au "plantat" poza lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu în mulţime şi, ca să fie credibil, l-au pus şi pe Constantin David, că tot a fost împuşcat la 1940, deci nu mai avea cum să depună mărturie. Şi au construit legenda marii mişcări fasciste condusă de Nicolae Ceauşescu de la 1 Mai 1939. Toată povestea a început printr-o uriaşă minciună. 

Stănescu: În România Interbelică, 1 Mai nu a existat şi nu a avut nicio conotaţie până în '45. 

Când apare celebra fotografie?

Hentea: Cred că e din anii '70, odată cu dezvoltarea cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu. Plus, trebuia ataşat[ la această legenda a 

lui tovarăşa de viaţă. Cred că această fotografie poate fi localizată pe undeva în a doua jumătate a anilor '70. 

Stănescu: Propaganda nu spunea numai cu au fost acolo, ci şi că au organizat şi au avut un rol decisiv.

Cum devine 1 Mai una dintre sărbătorile cele mai importante în comunism 

Hentea: Sărbătorile creştine cu care erau învăţaţi românii trebuiau înlocuite cu altele: 1 mai, 23 august, 25 octombrie (deturnat din ziua Regelui în Ziua Armatei). Aşa că s-a creat acest calendar al sărbătorilor laice comuniste care să substituie sărbătorile tradiţionale.