Cum a contribuit Rusia la modernizarea societăţii româneşti
0
Proiectul politic al statului român modern, chestiune a cărei realizare a găsit o oportunitate odată cu declanşarea problemei orientale, la sfarşitul secolului XVIII, a presupus eforturile concertate a celor două Principate române – Ţara Românească şi Moldova, raportându-se întotdeauna atât la realităţile autohtone, cât şi la raporturile de forţe dintre marile puteri ale timpului.
Revendicările românilor priveau respectarea neutralităţii principatelor, modernizarea societăţii româneşti şi libertatea de acţiune politică, independenţa. Pe fondul unui context internaţional favorabil, în această perioadă au avut loc o serie de metamorfoze sociale şi politice ce au dus la desăvârşirea unor aspiraţii importante pentru proiectul politic român.
După revoluţia din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, următorul moment important de evocat este introducerea Regulamentelor Organice în Ţara Românească (1831) şi în Moldova (1832). Scopul declarat al acestor acte era organizarea ţărilor române după principii moderne de factură occidentală, fiind primele legi cu caracter constituţional din cele două principate române. În timp, în jurul lor au apărut diverse polemici, chiar la scurtă vreme de la elaborare apărând o situaţie contradictorie: în ciuda faptului că elita politică românească a dorit implementarea unor astfel de legi decenii la rând, Regulamentele Organice au devenit rapid anacronice şi se dorea a fi schimbate.
Situaţia socio-politică a Principatelor
Principatele se aflau sub suzeranitate otomană şi sub protectorat ţarist, cel din urmă instituit de jure prin tratatul de la Adrianopol din 1829. În vreme ce puterea şi influenţa Imperiului Otoman erau măcinate de criză, Rusia ţaristă se afla în expasiune şi intenţiona să administreze provinciile române. Aşadar, într-un context internaţional delicat, apare problema elaborării unor acte legislative care să organizeze viaţa politico-administrativă de pe teritoriul ţărilor române. Conjunctura devine favorabilă Rusiei după ce, în 1829, în Principate este instituită administraţia lui Kiseleff, cu scopul de a asigura exigenţele ocupaţiei ruse şi interesele sale politice, pregătind astfel calea unei viitoare anexiuni.
Sub aspect social, realitatea oferea o perspectivă mai degrabă sumbră. Societatea românească era extrem de polarizată, nivelul de trai al ţăranilor contrastând puternic cu cel al boierilor. În vreme ce ţăranii erau exploataţi şi supuşi unui sistem de dări abuziv, boierimea era interesată de menţinerea status-quo-ului social şi politic care îi conferea numeroase privilegii. Deşi avea şi rol politic, boierimea română era incapabilă să emită iniţiative de modernizare a societăţii din cauza celor două mari puteri care dominau Principatele. Condiţiile de trai rudimentare au cauzat numeroase boli şi foamete, iar sistemul medical era aproape inexistent – doctorii erau accesibili doar acelora care aveau şi posibilităţile financiare de a-i consulta. Nici în planul securităţii naţionale Principatele române nu se aflau într-o situaţie mai fericită, întrucât suzeranitatea otomană presupunea faptul ca acestea să nu deţină o armată proprie.
Memoriile boierilor mici şi mari
Anterior introducerii Regulamentelor Organice, pe teritoriul Principatelor s-au manifestat o serie de acţiuni ale boierilor faţă de faţă de puterile suzerană, respectiv protectoare. Luând forma memoriilor, acestea îşi propuneau punerea bazelor unui sistem de guvernământ ordonat şi înlăturarea celui existent, considerat anarhic şi arbitrar. Fundamentul acestor mişcări a fost reprezentat de ostilitatea boierimii române faţă de regimul fanariot, faţă de dominaţia otomană.
În Ţara Românească, programul este redactat de doi mari boieri, Grigore Brâncoveanu şi Alexandru Villara, dar prin dezideratele pe care le stipulează, proiectul este susceptibil de a fi semnat de oricare partid liberal. Revendicările boierilor vizează desfiinţarea raialelor dunărene, întinderea hotarului ţării până la talvegul Dunării, libertatea comerţului atât pe uscat, cât şi pe apă pentru toate produsele ţării şi navigaţia liberă în toate apele Imperiului Otoman, revizuirea tarifului vamal şi abolirea sistemului capitulaţiilor. Din considerentul incompatibilităţii stăpânirii otomane cu nivelul de trai din ţară, boierii acuză legitimitatea suzeranităţii otomane prin aceea că înăbuşă viaţa economică şi cauzează scoaterea banilor din ţară. În scopul susţinerii dezvoltării naţionale, se prevede ca Mitropolia şi episcopiile să susţină, din venituri proprii, şcoli în care să se predea în limba naţională, iar produsele fabricate în ţară să fie ferite de concurenţa străină prin taxe prohibitive.
Se încarcă comentariile...
