Centenar Toma Arnăuţoiu. „După aproape 80 de ani, a ajuns la mine chipul tatălui meu, păstrat de această fotografie, miraculos salvată”

0
0
Toma Arnauţoiu, absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Cavalerie
Toma Arnauţoiu, absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Cavalerie

La 14 februarie 1921 se năştea la Nucşoara, Muscel, al treilea dintre cei cinci copii ai învăţătorului Ion Arnăuţoiu, Toma. Destinul lui avea să intre în istoria acestei ţări ca întrupând unul dintre cele mai puternice caractere de partizani capabili să lupte pentru libertate, împotrivindu-se totalitarismului care invadase aceste meleaguri.

Se împlinesc, astăzi, 100 de ani de la naşterea lui Toma Arnăuţoiu, unul dintre cei mai de temut ”bandiţi” din zona Muscelului. Vânat de Securitatea comunistă timp de aproape 10 ani prin munţi şi prins în cele din urmă în urma unei trădări, Toma Arnăuţoiu a fost liderul grupului de partizani care a acţionat între 1949 şi 1958 în regiunea muntoasă a Argeşului.

Alcătuirea acestui grup s-a făcut pe bază de rudenie şi loc de naştere, reunind atât ofiţeri ai Armatei Române trecuţi în rezervă din satele de lângă Câmpulung Muscel, cât şi intelectuali, preoţi şi simpli ţărani. Menirea lui era aceea de a neutraliza autorităţile locale comuniste în cazul în care s-ar fi declanşat un război între anglo-americani şi Uniunea Sovietică care să ducă la schimbarea regimului. Istoria avea însă alte planuri.

Trimis pe frontul de vest după absolvirea şcolii de ofiţeri

Toma Arnăuţoiu era al treilea din cei cinci copii ai învăţătorului Ion Arnăuţoiu din Nucşoara, Muscel.  În 1944, absolvise Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie „Regele Ferdinand I” de la Târgovişte, iar septembrie a fost trimis pe frontul de vest. La 1 noiembrie este decorat cu Ordinul „Coroana României” clasa a V-a, iar, în decembrie, este rănit în Ungaria. După trei luni de spitalizare revine în activitate la Regimentul 5 Roşiori. În iunie 1946, este transferat la Regimentul de Gardă Călare, iar în august 1947 a fost avansat la gradul de locotenent, pentru ca mai apoi să fie trecut în rezervă.

Un an mai târziu, în iarna lui 1948, Toma Arnăuţoiu este contactat de colonelul Gheorghe Arsenescu şi discută cu acesta posibilitatea organizării unui grup de rezistenţă anticomunistă în Muscel.

Situaţia din România devenise critică. După 1945, o parte dintre pământurile ţăranilor fuseseră naţionalizate şi urmau să fie confiscate şi cele rămase, până la lichidarea clasei ”chiaburilor”, în fapt, a ţăranilor înstăriţi din sate. În oraşe, se pregătea naţionalizarea proprietăţilor industriale şi a micilor ateliere meşteşugăreşti.

În plan social, lupta de clasă mergea până la suprimarea fizică a celor care deţineau o proprietate, fie că era vorba despre terenuri, fabrici sau magazine. Din universităţi aveau să fie ”epuraţi” toţi profesorii care nu mai corespundeau profilului impus de cei care se pretindeau a fi reprezentanţii clasei muncitoare. La rândul lor, partidele politice au fost interzise, începând cu 1947.

toma arnautoiu

Aşteptând începerea unui nou război 

Grupul ia fiinţă, practic, în primăvara anului 1949, după venirea la Nucşoara a colonelului Gheorghe Arsenescu şi a lui Toma Arnăuţoiu. Membrii grupului şi cei care îl vor sprijini cu alimente, îmbrăcăminte, arme şi medicamente participă, în casa lui Petre Arnăuţoiu şi în cea a lui Gheorghe şi a Elizabetei Rizea, la primele întâlniri. Din reţeaua sprijinitorilor vor face parte peste 100 de oameni, printre care învăţătorul Ion Arnăuţoiu, tatăl lui Toma şi Petre (foto sus, familia lui Ion Arnăuţoiu), preotul Ion Drăgoi şi fiul acestuia, studentul Cornel Drăgoi, Elisabeta şi Gheorghe Rizea, învăţătorul Alexandru Moldoveanu, Marina şi Aurel Chirca, Ana Simion, şi alţii. 

În momentul plecării în munţi, grupul avea 16 membri, printre care patru femei.

Cartea despre luptătorii din munţi ”Toma Arnăuţoiu şi grupul de la Nucşoara” a Ioanei-Raluca Voicu-Arnăuţoiu, bazată pe documentele adunate cu răbdare din arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, relevă o viaţă deloc uşoară chiar şi pentru cineva deprins cu disciplina militară şi hotărât să lupte până la capăt pentru a-şi apăra libertatea.

Documentele arată o istorie zbuciumată a grupului de partizani. Pentru a evita cât mai mult cu putinţă raziile Securităţii care deveniseră tot mai dese, dar şi pentru că se iviseră diferende privind tactica, grupul s-a scindat; o parte dintre membri a rămas sub conducerea lui Toma Arnăuţoiu, iar cealaltă parte alături de colonelul Arsenescu. Aceştia din urmă vor fi arestaţi după ce colonelul va părăsi grupul, în noiembrie 1949.

Aproape zece ani a rezistat Toma Arnăuţoiu în munţi, alături de ”banda” sa, îndurând privaţiuni enorme şi suferind pierderi ireparabile, o parte dintre membri fiind arestaţi sau ucişi. În cele din urmă, cinci oameni au supravieţuit cu sprijinul a 100 de localnici: Toma şi Petre Arnăuţoiu, Constantin Jubleanu, Maria Plop şi copilul acesteia cu Toma. Maria şi-a născut pruncul la Râpele cu brazi, o ascunzătoare săpată în stâncă, în apropierea satului Poenărei (foto jos).

toma arnautoiu

Cum a fost prins Toma de Securitate

Punând în practică un plan de şantaj şi racolare a lui Grigore Poenăreanu, fost coleg de şcoală al lui Toma Arnăuţoiu, plan în care locţiitorul şefului Direcţiei Securităţii Piteşti, căpitanul Nicolae Pleşiţă  - ulterior, ajuns general - a avut un rol important, Securitatea a reuşit să-i prindă.

La 19 mai 1958, fraţii Arnăuţoiu au coborât din ascunzătoare la casa lui Grigore Poenăreanu pentru a ridica diverse provizii. Ştiind de întâlnire, Securitatea i-a trasat lui Poenăreanu misiunea de a le oferi ţuică, în care fusese pus un tranchilizant puternic. Odată îndeplinită misiunea, trupele de intervenţie aflate în preajmă au reuşit să-i prindă pe cei doi şi apoi i-au obligat să le indice locul ascunzătorii în care rămăseseră Maria Plop, copilul ei, în vârstă de doi ani, şi Constantin Jubleanu.

Aceştia au fost somaţi să se predea. Maria Plop a coborât din ascunzătoarea de la Râpele cu brazi, pe o scară de frânghie cu fetiţa, Ioana, în braţe. Constantin Jubleanu a deschis focul împotriva trupelor de Securitate şi a fost ucis în schimbul de focuri.

Executaţi şi morţi în puşcării

Arestaţii au fost duşi la sediul Securităţii din Piteşti şi anchetaţi timp de un an. Tribunalul Militar al Regiunii a II-a i-a condamnat la moarte pe fraţii Arnăuţoiu şi pe alţi 14 oameni care i-au ajutat în decursul anilor cât au fost urmăriţi.

Marea Adunare Naţională a respins cererile de comutare a pedepsei capitale, cei 16 fiind executaţi la penitenciarul Jilava, în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959.

toma arnautoiu

Maria Plop (foto sus, împreună cu fetiţa ei, Ioana, în închisoarea de la Piteşti) a fost condamnată la închisoare pe viaţă, iar părinţii fraţilor Arnăuţoiu au primit sentinţe de 18 şi, respectiv, 10 ani de temniţă grea. Toţi trei au decedat în penitenciar. Sora fraţilor Arnăuţoiu şi sătenii care i-au ajutat şi au supravieţuit anilor de detenţie au fost graţiaţi în 1964, anul în care au fost eliberaţi aproape toţi deţinuţii politici.

Ioana, fiica lui Toma Arnăuţoiu şi a Mariei Plop, a fost dusă la un orfelinat. După doi ani a fost adoptată de o familie din Bucureşti. Ioana avea să descopere cine au fost părinţii ei naturali abia după 1989. Pe baza dosarelor Securităţii şi a fotografiilor păstrate în arhiva CNSAS, completate cu mărturii ale unor supravieţuitori, Ioana a putut reconstitui istoria grupului Arnăuţoiu.

Povestea unei fotografii inedite

Printr-o stranie coincidenţă, la 100 de ani de la naşterea lui Toma Arnăuţoiu a apărut o nouă fotografie a acestuia în uniformă de ofiţer al Armatei Române (foto jos). Ioana-Raluca Voicu-Arnăuţoiu povesteşte cum s-a întâmplat totul. ”Fotografia mi-a parvenit printr-o întâmplare miraculoasă, aş spune. Am primit un mesaj de la Alina Moldoveanu, nepoata învăţătorului Alexandru Moldoveanu  - decorat, în al doilea Război Mondial cu Ordinul Mihai Viteazul -, executat la Jilava, la 18 iulie 1959, împreună cu Toma Arnăuţoiu şi alţi 14 condamnaţi la moarte. Mi-a spus că a văzut o emisiune realizată de TVR - Craiova, în care o doamnă, Oana Socol, povestea despre familia ei de vechi boieri olteni, familia Cuţui, descendenţi ai lui Ghiţă Cuţui, căpitan de panduri în oastea lui Tudor Vladimirescu. Doamna Socol a amintit, printre altele, că a moştenit de la mătuşa ei, Oana Cuţui, o serie de scrisori şi fotografii primite de ea pe la începutul anilor 40, de la Toma Arnăuţoiu. În perioada aceea Toma Arnăuţoiu absolvea Liceului Militar „Regele Ferdinand I” de la Craiova şi între tânărul viitor ofiţer şi Oana Cuţui se înfiripase o poveste de dragoste. Cum nu am găsit emisiunea în arhiva TVR Craiova, am rugat-o pe Alina Moldoveanu să încerce să o caute pe Oana Socol pe Facebook. Şi a găsit-o! Oana Socol a fost extrem de amabilă, ştia despre rezistenţa anticomunistă de la Nucşoara şi despre sfârşitul lui Toma Arnăuţoiu. Aşa a ajuns la mine, după aproape 80 de ani, chipul tatălui meu, păstrat de această fotografie, miraculos salvată.” Fotografia apare pe coperta volumului mai sus citat, apărut la editura Vremea.

toma arnautoiu
arnăutoiu
Cultură


Ultimele știri
Cele mai citite